În decembrie trecut, în aceeași zi, conducerea FC Petrolul a anunțat oficial, pe siteul clubului, un dublu transfer, în fapt fiind vorba despre primele două achiziții din pauza competițională de iarnă. Unul a fost portarul bistrițean Raul Avram, venit de la FC Botoșani, via Știința Miroslava, iar al doilea, Daniel Ștefan Cîrjan – cel care, tot luna trecută, pe 10, împlinise vârsta de 20 de ani și a fost luat cu titlu de împrumut până la finele sezonului de la colega de eșalon și serie, Viitorul Domnești.

O echipă care are în lot marea majoritate a jucătorilor provenind de la bine cunoscuta școală de fotbal „Sportul Studențesc”. De altfel și antrenorul a venit la Domnești tot de la Sportul. Dani, cum îi zic apropiații, este un mijlocaș dreptaci longilin, dar care lovește mingea la fel de bine cu ambele picioare, ceea ce este un atu important pentru un fotbalist.

L-am văzut prima oară pe Cîrjan la meciul din tur al de-acum fostei sale formații, pe arena Ilie Oană, cu actuala grupare. L-am remarcat atunci, ca și pe alți coechipieri ai lui, la fel de tineri, care au reușit să o conducă pe Petrolul, la pauză, cu 1-0, după o fază în care Vlad Bărbulescu, luat în această iarnă pentru Astra 2, s-a cam distrat cu defensiva ploieșteană, în careul mare, și apoi l-a servit pe tavă pe Luca Andronache, fiul tehnicianului Viitorului, Virgil Andronache, îndeplinind formalitatea.

Comentând pentru FCP TV meciurile Petrolului și din Liga a III-a, am căutat să aflu înainte de meciul cu trupa ilfoveană cât mai multe informații. Un om de fotbal prahovean mi-a descris-o plastic: un… târg al tinerilor fotbaliști expuși în al treilea eșalon pentru cine are ochi să-i vadă și să-i ia! Nu a fost nimic jignitor, ci o caracterizare perfectă, așa cum mi-am putut da seama și la meci, în ceea ce privește replica unor jucători tineri și talentați, și în iarna aceasta, când doi dintre ei au fost aduși, iată, la Ploiești!

Ce m-a frapat la Daniel Cîrjan, numărul 11 din formația Domneștiului, echipat când în albastru complet, când în alb complet? În primul rând, modul de a stăpâni balonul, inteligența în joc și șuturile. Iar asta în ciuda unei înălțimi, are 1,87 metri, care de cel mai multe ori cam „încurcă” la mijlocul terenului. Longilin și folosind ambele picioare, deplasarea lui pe gazon se face în toate părțile, neinsistând doar pe dreapta, de exemplu, cea a piciorului de bază. În plus, pentru un june fotbalist, execută foarte bine fazele fixe. Urmărind, de altfel, clipurile de pe Youtube, fie cel personal, fie rezumatele meciurilor din tur ale Viitorului Domnești, am constatat că este și un precis executant de lovituri de pedeapsă, nu numai de cele libere.

Mai mult, folosește cu mult curaj, cum notam mai sus, șutul de la distanță, astfel explicându-se de ce el, un mijlocaș, chiar și ofensiv, este golgheterul turului nu numai la Viitorul Domnești, ci și în Seria a III-a a Ligii a III-a, ex-aequo cu… Sergiu Arnăutu, ambii bifând câte 10 reușite, Dani lăudându-se și cu o triplă, pe terenul echipei CS Mioveni 2, primul gol și al treilea -din acțiune, al doilea, din „11 metri”. Motive dfestule, deci, să-l cunoșateam mai bine, în urma interviului postat mai jos.

– Unde ai început fotbalul, când și cu ce antrenor?

Daniel Cîrjan: Am făcut cunoștință cu fotbalul, la nivel organizat, încă de la vârsta de 5 ani, la Sportul Studențesc, la grupa… domnului Virgil Andronache, fostul meu de-acum antrenor de la Viitorul Domnești. Deci, nu cunoaștem de 15 ani!

– Unde ai mai evoluat, apoi?

D.C.:  Am făcut junioratul la clubul la care am deschis ochii în fotbal, să zic așa. La Sportul Studentesc am și debutat, ca junior, în liga a doua națională. Aveam doar 15 ani. Trecuse un deceniu de când mă selecționase domnul Andronache la Sportul. Apoi, am jucat doar la Viitorul Domnești, tot cu dânsul pe banca tehnică. Deci, în cincisprezece ani, am bifat doar două echipe, putându-se spune astfel că sunt un fotbalist atașat, fidel.

– Am avut un feedback bun despre fratele tău mai mic cu cinci ani, Cătălin. Îți era coleg la Viitorul Domnești, nu-i așa?

D.C.: El a început fotbalul mai devreme decât de mine, încă de la vârsta de 3 ani, dar tot la Sportul Studențesc, desigur. La 10 ani, a debutat, cu gol, în liga a patra! Iar, trei ani mai târziu a bifat și primul meci oficial din liga a treia, la Viitorul! A fost selecționat la echipa națională de juniori „U15” (vezi foto), debutând și acolo cu o reușită! Este, fără falsă mdestie, ceea ce specialiștii numesc un „copil minune”. Jucăm pe același post, cel de mijlocaș, suntem amândoi dreptaci, dar lovim mingea cu ambele picioare, cum se spune în limbajul fotbalistic. Sunt mândru de fratele meu!

– Părinții voștri au avut vreo tangență cu sportul?

 D.C.: Tatăl meu, Ionel Cîrjan, a practicat fotbalul în copilărie și ne-a susținut, în tot acest timp, și pe mine, și pe Cătălin. Mama, Simona Cîrjan, în schimb, a fost și este numai suporteră a fiilor săi!

– Care crezi că îți sunt calitățile primordiale?

D.C.: Din nou, fără falsă modestie, îmi permit să spun că tehnica și viziunea jocului. Însă, sunt conștient că trebuie să mai îmbunătățesc viteza în joc, dar asta se poate rezolva prin antrenamente asidue în acest sens. Altfel, îmi place enorm să atac porțile adverse, să marchez. Am dat 10 goluri pentru Viitorul în tur, aș vrea să înscriu dublu, în retur, pentru Petrolul!

– De ce ai acceptat oferta Petrolului?

D.C.: Alegerea Petrolului a fost una ușoară. Mai precis, pentru istoricul clubului și suporterii lui! De-abia astept sa debutez pe arena Ilie Oană in tricoul Petrolului. Sunt convins că vom promova! Atmosferă ca aici, pe stadion, găsești în foarte puține locuri din țară și așa ceva o să ne ajute foarte mult!

Foto: arhiva personală și www.fcpetrolul.ro

Inline
Inline