Într-un oraş european cum era considerat în perioada interbelică Ploieştiul şi care era şi capitala aurului negru „erau numeroşi oameni şi familii în mizerie şi suferinţă”, Primăria Ploieşti era acuzată că nu „a organizat cum trebuie asistenţa socială”

Cercetând presa perioadei interbelice constatăm că nu toate ziarele erau favorabile acestor societăţi filantropice patronate „de reprezentantele high-life-ului descendentelor neastâmpăratelor Eve”. Aceste cluburi feminine de ajutorare a celor nevoiaşi cu membre alese pe sprânceană se dovedesc de multe ori mai mult decât „binefăcătoare” pentru distinsele cucoane, ferite de rigidul control al legii contabilităţii publice. Astfel în articolul „Pacostea societăţilor de binefacere” autorul cu pseudonimul Hamilcon critică aceste societăţi de binefacere conduse de soţiile unor stâlpi ai vieţii politice şi culturale din urbea noastră iubită cu ardoare de nemuritorul Caragiale aşa cum genialul Alphonse Daudet şi-a iubit natalul său Tarascom şi arată că „în angrenajul vieţii noastre de stat există un minister al asociaţiilor sociale înzestrat ca o divizie cu efectiv de război de birocraţi, a cărui menire este tocmai ajutorarea celor hărăziţi de soartă să lâncezească în băltoaca mizeriei şi ale căror operaţii sunt supuse controlului, ca sutele de mii şi milioanele pe care prefecturile şi celelalte instituţii publice le varsă anual în asociaţiile din protipendadă sub formă de subvenţii, să fie alocate la acest minister, scutind astfel şi pe monopolizatoarele filantroape publice de a-şi întrebuinţa plăcutul timp necesar manichiurii sau machiajului cu osteneala de a cutreiera toate bordeiele periferice. Această măsură ne-ar bucura şi pe noi umilii contribuabili scăpaţi astfel de pacostea societăţilor de binefacere”.

În perioada interbelică în Ploieşti au activat câteva societăţi de asistenţă socială sau binefacere, menţionate şi de presa vremii ca: Profilaxia Tuberculozei, condusă de Elena I. G. Odobescu, Asistenţa noastră, înfiinţată în anul 1929 şi condusă de Aneta Dem. Nicolaescu, societatea „Caritatea” înfiinţată în anul 1880, fiind cea mai veche şi exclusivistă, societatea „Puşculiţa săracilor”, condusă de Elena Munteanu-Râmnic (soţia profesorului D. Munteanu-Râmnic, poreclit Incitatus Tontolini) care funcţiona în cadrul Ligii Culturale şi care în anul 1931, anul guvernării Iorghiste, a primit subvenţia de 700.000 de lei, Leagănul Sfânta Ecaterina, Azilul pentru orfani şi copii găsiţi, Asociaţia „Ocrotirea orfanilor de război” condusă de avocatul Ioan Al. Verzea, societatea „Omenia”, Asociaţia „Patriarhul Miron”, societatea „Pâinea zilnică” filiala Ploieşti, Asociaţia „Principele Mircea” care era condusă la nivel central de Regina Maria, fiind înfiinţată în amintirea primului copil al cuplului princiar şi apoi regal (această asociaţie are meritul de a fi introdus în calendarul zilelor importante ale societăţii româneşti „săptămâna copilului”), Societatea „Umanitatea”, Leagănul de copii „Ana şi Gheorghe Constantinescu” etc. Unele dintre aceste asociaţii filantropice erau conduse de soţiile unor oameni politici din Ploieşti, după modelul celor din Apus.

Din acest noian de societăţi de binefacere care au contribuit la ajutorarea ploieştenilor săraci ne-am oprit asupra Asociaţiei Samaritene „Mila Sfântul Nicolae Nou” înfiinţată în anul 1931 prin sentinţa nr. 452/1931 a Tribunalului Prahova de un grup de doamne ploieştene conduse de Magda Ing. Gueux. De menţionat că Marcela ing. Gueux era şi vicepreşedinte al filialei Ploieşti a Crucii Roşii.

Înainte de a trece la prezentarea medalionului acestei asociaţii, ţinem să precizăm că în Marea Carte a Ploieştiului, vol. I, tipărită sub auspiciile Societăţii Culturale „Millenium”, acestei asociaţii cum apare în Actul de constituire şi Statut aflate la Actele Autentice ale Tribunalului Prahova i se rezervă doar trei rânduri şi acestea foarte generale, pe când Monografia Oraşului Ploieşti realizată de Mihail Sevastos îi acordă şapte rânduri!

Ne revine nouă onoarea să publicăm un medalion mai detaliat despre această Asociaţie samariteană, în urma cercetărilor efectuate.

Numele Asociaţiei a fost luat de la denumirea bisericii „Sfântul Nicolae Nou”. Iniţial Asociaţia avea un capital social de 3000 de lei.

Scopul acesteia era „ajutorarea celor lipsiţi de mijloace de trai şi în acelaşi timp de a constitui un azil de copii”. Celor aflaţi în nevoi li se acordă şi consultaţii medicale şi medicamente, ajutoare în alimente, îmbrăcăminte, lemne pentru foc etc.  În anul 1931 asociaţia a cumpărat încă din vară trei vagoane de lemne pentru săraci.

Sediul acestei asociaţii se afla în strada Zoe Scorţeanu nr. 21. Asociaţia avea în evidenţele ei „peste 300 de suflete din populaţia nevoiaşă a oraşului Ploieşti” precum şi 100 de elevi şi eleve de la şcoala primară nr. 9 şi şcoala mixtă din Bereasca. De menţionat că asociaţia edita şi o publicaţie numită „Samariteanul”. Printre intelectualii de seamă ai Ploieştiului care sprijineau această asociaţie amintim pe I. A. Bassarabescu, Radu Cosmin etc.

În anul 1932 Asociaţia avea în sarcină ajutorarea a 400 de persoane sărace de orice naţionalitate sau religie, dintre care 100 de copii.

Din Comitetul Asociaţiei întâlnim personalităţi cunoscute din Ploieşti ca Ecaterina Ionescu, Maria Ştefan Orăşeanu, căpitanii Gh. Petrescu şi Gh. Rădulescu, ing. Popescu, A. ing. Cretzler, Blanche Spitz, Maria V. Grigorescu, Liza av. Tomescu, Elena Nicolau, A. Russel, Em. Popescu, G. Ghimpu directorul şcolii primare nr. 9 de băieţi, Ecaterina Dimescu, ing. Ballif, ing. Chendrach, Elena av. Raiciulescu, av. Nicu Zamfirescu, Ion Opran proprietarul morii Opran, Dionisie Petrescu etc.

Pentru strângerea de fonduri pentru realizarea scopurilor prevăzute în statut, pe lângă alocaţiile primite de la bugetul municipiului Ploieşti şi de la cei cu dare de mână, Asociaţia organiza şi conferinţe publice, sărbători şi spectacole cu plată.

În fiecare an avea loc şi o loterie. Astfel, în anul 1931, premiul oferit de magazinul Pesky a fost câştigat de G. Atanasiu din strada Municipală nr. 10

În vederea ajutorării celor 85 de familii sărace din parohia Sf. Nicolae Nou, cu ocazia sărbătorilor de Paşte din anul 1931, precum şi la 20 de familii din alte parohii, Comitetul Asociaţiei „Mila Sfantul Nicolae Nou” a adunat din donaţii suma de 40.000 de lei după cum consemna ziarul „Ploeştii” din 9 mai 1931.

În anul 1932, cu ocazia deschiderii noului an şcolar, Asociaţia a introdus Carnetele de cărămizi care erau distribuite persoanelor care doreau să facă ofrande şi donaţii. Astfel, Comitetul Asociaţiei a distribuit în prezenţa corpului didactic de la şcolile primare de băieţi şi fete şi de la Şcoala Comercială Superioară de fete şorţuri şi uniforme. Începând din anul 1932 Asociaţia „lucrează la organizarea primului bazar de diferite obiecte şi lucrări de mână” care se vor vinde la bazar în folosul ajutorării micilor şcolari şi a celor săraci ajutaţi de asociaţie. Motto-ul adoptat de Asociaţie era: „Un leu donat pe zi va potoli foamea într-un cămin al copiilor orfani şi săraci”.

De asemenea, cu ocazia sfintelor sărbători de iarnă din anul 1934, Asociaţia a adunat cu ocazia festivalului din 9 decembrie 1934, o sumă care i-a permis să distribuie la circa 300 de familii sărace alimente, iar pentru 100 de copii „din diferite cartiere ale oraşului, copii goi cu haine rupte şi fără ghete care tremurau de frig, li s-au dat paltoane de iarnă, ghete, pulovere, rochiţe, ciorapi, căciuli, şaluri etc” după cum menţiona ziarul „Ploeştii” din 14 ianuarie 1934. Toate aceste ajutoare au costat 50.000 de lei conform raportului Comisiei de Cenzori prezentat de Dionisie Petrescu pe anul 1934.

În saloanele Cercului Militar, sub patronajul generalului Teodor Teutu – eroul de la Cerna, prefectul judeţului Prahova, a avut loc în ziua de 6 decembrie 1931 un festival artistic cu care ocazie „se va serba Patronul Asociaţiei Samaritene „Mila Sfântul Nicolae Nou””, cu scopul de a strânge fonduri „pentru construirea „Căminului Sfântul Nicolae” pentru copiii săraci”. Prin construcţia căminului de la Cheia „sub poalele munţilor Carpaţi”, comitetul Asociaţiei s-a gândit la solicitarea doctorului Radu Andrei, medic şef al Ploieştiului la „copilaşii lipsiţi de cele necesare vieţii, slabi, debili şi bolnavi care se sting din pricina mizeriei”. La acest festival urmat de dans şi-au dat concursul Maria Snejina, primadonă a Operei Române din Bucureşti, laureată a Conservatorului Naţional din Paris, Florica Capsali, Hélène Muller din Văleni, soprană, profesorii Radu Cosmin, I. A. Bassarabescu, Ion Manu de la Teatrul Naţional „neîntrecut în declaraţiile sale sui-generis”, N. Tomescu şi Toto Răiciulescu pianişti şi Gaby Popescu „original artist cu fierăstrăul”. Muzica era asigurată de Jazz-ul Regimentului 32 Infanterie.

Cu ocazia aniversării unui an de la înfiinţarea Asociaţiei Samaritene „Mila Sfântul Nicolae Nou”, în ziua de 20 martie 1932, are loc în amfiteatrul liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, o „conferinţă publică culturală” ţinută de profesorul I. A. Bassarabescu împreună cu un conferenţiar universitar pentru „mărirea fondurilor pentru ajutorarea săracilor şi constituirea „Căminului Sfântul Nicolae””.

În anul 1934, Asociaţia a cumpărat pentru suma de 20.194 de lei un teren în satul Cheia, în suprafaţă de 3000 m. p., pentru a putea construi Căminul. La 10 iunie 1934 s-a pus piatra fundamentală pentru construirea Căminului de la Cheia în prezenţa protoereului de Văleni N. Popescu-Ogretin şi C. Petre „care au rostit înţelepte şi pilduitoare cuvântări, slăvind actul îndeplinit de Asociaţie”. Planurile şi devizele au fost întocmite de arhitectul Kunzelman. Lucrările au fost efectuate în regie, fiind conduşi şi supravegheaţi de Comitetul Asociaţiei.

Inaugurarea Căminului a avut loc în ziua de 6 septembrie 1936. Clădirea avea o suprafaţă de 400 m. p. având subsol, două etaje cu 30 de încăperi pentru 80 de paturi. Fundaţia era din beton. Căminul era dotat cu instalaţie de apă rece şi caldă, băi, duşuri, instalaţii de lumină electrică, instalaţii igienice de bucătărie, „adică toate cerinţele confortului modern”.

  1. Sevastos aprecia Căminul de la Cheia „o operă admirabilă din toate punctele de vedere”. Construcţia Căminului a costat două milioane de lei. La inaugurarea Căminului a participat şi Regina Maria însoţită de Irina Procopiu doamnă de onoare şi colonelul adjutant Merişanu. Au foat de faţă autorităţile judeţene, clerul şi un public numeros.

Protopopul Vălenilor, N. Popescu-Ogretin, a sfinţit drapelul Asociaţiei precum şi bustul Reginei Maria protectoarea acestui „institut de binefacere”, placa comemorativă şi întreg căminul. S-a dat citire Actului Comemorativ de înfiinţare a Căminului subscris de Regina Maria şi de cei prezenţi. La festivitatea de inaugurare au participat şi soţia primarului din Vălenii de Munte, farmacistul Ion Muller şi Victoriţa Iorga. De asemenea au participat prefectul judeţului Prahova căpitanul A. Bindoc, dr. St. Anastasiu inspector general în cadrul Ministerului Sănătăţii, Constantin Stănescu director general în Ministerul Sănătăţii.

În saloanele Căminului , ornat sărbătoreşte, a avut loc o recepţie „căreia nu i-a lipsit nimic din fastul regesc”.

De menţionat că printre cei care au ajutat financiar Asociaţia amintim pe reverendul Hawkins Jones de la biserica anglo-americană din Ploieşti, ing. Wellon Masterson, Virgil Tacit, ing. Nicaise, ing. Silberstein, ing. Surny, avocat Moşoiu, dr. Frey, ing. Percy Clark, generalul Paul Miciora împreună cu corpul ofiţeresc al Diviziei a XIII-a, ing. Goldstein Mitrany, Horovitz, Stelian Popescu directorul ziarului „Universul”, generalul Th. Tăutu, Banca Prahova, Banca de Credit din Ploieşti, Banca Comercială Română etc.

Pentru activitatea sa filantropică, Marcela ing. Gueux întemeietoarea Asociaţiei „Mila Sfântul Nicolae Nou” şi a aşezământului Sfântul Nicolae din Cheia, a fost decorată de patriarhul Miron cu „diploma de onoare” în anul 1937, donând totodată şi trei icoane artistice pentru aşezământul Sfântul Nicolae din Cheia”.

Tot în anul 1937 prin Înaltul Decret Regal nr. 527 din 12 februarie, Regele Carol al II-lea a conferit Marcelei ing. Gueux, ‚Meritul Sanitar clasa I-a”.

În octombrie 1939, cu ocazia aniversării naşterii Regelui Carol al II-lea, Marcela ing. Gueux a trimis o telegramă omagială.

 

 

Bibliografie:

 

Arhivele Naţionale Prahova, fond Prefectura Prahova, dosar 9/1931

„Cuvântul”, 25 octombrie 1939;

„Dimineaţa” 4 aprilie 1934;

„Gazeta municipală”, 24 aprilie 1932;

„Ploeştii”, 9 mai 1931, 6 septembrie 1931, 10 decemrie 1931, 3 octombrie 1932, 26 octombrie 1932, 14 ianuarie 1934, 17 iunie 1934, 2 martie 1935, 22 septembrie 1936, 6 martie 1937, 16 aprilie 1937;

„Ploieştii Noi”, 11 septembrie 1932;

Constantin Dobrescu, Viaţa culturală a municipiului Ploieşti şi a judeţului Prahova (1900-1948) Documente, Bucureşti, Editura Silex, 1997.

M-am săturat până peste cap de manelişti!

Florin Salam este un artist care apare în topul căutărilor Google înaintea tuturor Florinilor ce

Da, tovarăși, era mai bine „înainte”! Să vă reîmprospătez memoria

Pentru că tot a fost 23 august şi apar pe Facebook tot felul de indivizi care afirmă că  „în

Riscul amenințărilor mutării Petrolului în alt oraș. Atunci și acum…

Cândva, aflată sub pulpana FSLI Petrom, SC FC Petrolul – cum se numea pe-atunci – a fo

Nicolae Iorga, victimă a ocupației germane

Imediat după ocuparea județului Prahova de către trupele germane, acestea au trecut la instaurare

Inline
Inline