CSU Asesoft a pregătit cu mult suflet şi bun gust comemorarea fostului mare baschetbalist şi ex-căpitan al echipei, din anul 2005, la trecerea a şapte ani de la decesul acestuia. 2005 – un an blestemat care ni l-a răpit, la vârsta de 36 de ani şi o lună, pe Antonio Alexe, săvârşit din viaţă la Sinaia, într-o dimineaţă geroasă, în Peugeot-ul 207 al său, care, la intrarea în staţiune, a derapat şi s-a înfipt sub un camion. Trecuseră doar câteva ore de la un formidabil succes al formaţiei lui, în dauna unui adversar puternic din Bulgaria, Spartak Euroins Sofia, pe care o eliminase din FIBA Europe Cup. O competiţie aflată la ultima ediţie, pe care coechipierii lui de-atunci au câştigat-o în memoria sa, ca un ultim omagiu suprem.

De-atunci, an după an, indiferent de componenţa lotului echipei CSU Asesoft, Toni Alexe a fost omagiat în lunaCandele ianuarie la Ploieşti. Acum s-a întâmplat să fie la Brazi. Odată aliniate echipele pe teren, înainte de intonarea imnului naţional, toţi cei prezenţi în sală au urmărit în picioare, cu ochii în lacrimi, pe cele două ecrane de pe parchet, un minunat fotomontaj, ale cărui iamgini s-au derulat pe melodia copleşitoare a lui James Blunt, „No tears” („Fără lacrimi”). Fotomontajul, creaţie a preşedintelui executiv al CSU Asesoft, Ionuţ Lampioane_doiGeorgescu, şi a colaboratoarei sale, Mirela Ciorăneanu, a impresionat asistenţa, fiind poate cel mai frumos omagiu adus marelui Toni Alexe. Şi cu atât mai impresionant, cu cât a venit din partea a doi tineri care l-au apucat atât de puţin jucând.

După meci, cei prezenţi au mers în faţa sălii de la Brazi şi, pe pământul amestecat cu zăpadă, au depus candele aprinse pentru sufletul celui care a fost Antonio Alexe. Apoi, jucătorii Asesoftului au venit şi ei afară, în echipamentul de joc, în pofida frigului pătrunzător, au aprins candele, la rândul lor, dar au şi ajutat la lansarea unor lampioane, aşa-numitele lumânări zburătoare (foto: Ionuţ Borcan), care au umplut într-o clipită cerul întunecat al Braziului, căutându-l parcă pe Toni să-i lumineze drumul neîntrerupt de acolo, de sus. „Păcat că nu ne-a ajutat vremea, am rămas cu mai multe candele şi lampioane. Atunci când una dintre lumânările zburătoare s-a oprit în firele de pe un stâlp de pe stradă am renunţat să le mai lansăm şi pe restul, pentru a nu fi accidente. Sper însă că Toni ne-a văzut şi s-a bucurat că noi, simpatizanţii lui, nu l-am uitat” – a spus, în exclusivitate pentru www.gazetah.ro, Ionuţ Georgescu, rămas acelaşi mare fan al lui Toni.

Aşa l-am cunoscut eu pe Regele Mihai

Era un subiect tabu înainte de ’89. Copil fiind, apoi adolescent, am reuşit să umplu ceva din g

Au trecut 100 de ani. Unde suntem?

Anul acesta sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire. Poate cel mai important eveniment istoric pen

Cine plătește, de fapt, prețul asumării responsabilității, în fotbal? Și la Petrolul, și pe oriunde altundeva

Tot aud de ani de zile, în fotbalul românesc, cu precădere după 1989, despre asumarea responsabi

Nicolae Iorga, victimă a ocupației germane

Imediat după ocuparea județului Prahova de către trupele germane, acestea au trecut la instaurare

Inline
Inline