Batjocură pentru ploieşteni şi pentru tradiţia petrolieră românească

Constantin Dobrescu - aug. 18, 2015

Rândurile pe care le aştern pe hârtie, nu se vor a fi un protest vehement, ci mai degrabă exprimarea unei stări de spirit faţă de o situaţie care mă întristează ca ploieştean nativ şi nu adoptiv ca mulţi alţii, care sunt nepăsători faţă de istoria Ploieştiului.
Nu pot sta indiferent faţă de ceea ce urmează să se întâmple cu Muzeul Naţional (fost Republican în vremea comunismului, deci UNIC în ţară şi printre puţinele în lume) al Petrolului.
Iată, că prin „bunăvoinţa” lui BOMBONEL de la CORNU, austriecii care ne-au luat petrolul de sub picioare, acum ne iau şi ISTORIA. Nu le-a fost de îndeajuns că ne-au tras pe roată pe HOREA cu ai săi locotenenţi CLOŞCA şi CRIŞAN. Aflu din presă că se urmăreşte să se MUTE acest fabulos MUZEU la Câmpina. Pentru ploieşteni Muzeul Petrolului este un adevărat BRAND al PLOIEŞTIULUI. Acest MUZEU este o componentă de bază a PATRIMONIULUI CULTURAL NAŢIONAL.
În condiţiile în care Urbea noastră nu are un MONUMENT al Petrolului, aşa cum şi-l doreau bunicii şi străbunicii noştri, care să ne aminteascăde faptul că Ploieştiul era – acum nu mai este – O CAPITALĂ a petrolului românesc, încă de pe vremea lui MARIN MEHEDINŢEANU.
OMV – PETROM ar fi trebuit să realizeze un astfel de MONUMENT, să lase o urmă palpabilă la Ploieşti nu numai jaful resurselor noastre naturale. Ni se aruncă în faţă faptul că PETROM a contribuit la împăduriri, ajutorarea copiilor defavorizaţi, la creşterea calităţii mediului înconjurător, este prea puţin la câţi bani scot din exploatarea petrolului. S-a desfinţat Spitalul Petrolul pe care firma austriacă trebuia să-l ţină în viaţă şi să facă din el o unitate etalon.
Degeaba avem STATUIA LIBERTĂŢII dacă nu ne mai mobilizează aşa cum o făcea pe vremea străbunicilor noştri împotriva abuzurilor şi mai ales nevolniciei autorităţilor locale faţă de o acţiune abuzivă ca în cazul de faţă, care atinge orgoliul găzarilor ploieşteni.
Oare Comunitatea locală nu se simte „văduvită” de intenţia celor străini de neam şi Dumnezeu (cum spunea generalul patriot Nicolae Rădescu, mare luptător anticomunist) dornici numai să ne stoarcă şi să ne umilească?
Dacă prin ABSURD să zicem că locaţia actuală a MUZEULUI a fost revendicată, OMV-PETROM la averea fabuloasă scoasă din exploatarea acestei avuţii naţionale care a fost a noastră, putea şi avea OBLIGAŢIA morală să facă un serviciu Ploieştenilor şi să fi construit din timp o clădire modernă la standarde europene pentru MUZEU. Să sperăm că nu le trece prin cap să mute muzeul în clădirea din faţa Catedralei, care nu a fost bună nici ca sediu, nici pentru un spital de copii. SĂ NU uite austriecii că nu suntem COLONIE, suntem ţară membră a Uniunii Europene şi vrem să fim trataţi cu respectul cuvenit.
Mi se pare absurd ca decidenţii de la OMV-PETROM care au o organizare aproape militărească şi ştiu tot ce trebuie să ştie, să nu fi aflat de acţiunea de revendicarea clădirii Muzeului şi de aceea nu au luat măsuri din timp. S-a mizat prea mult pe chichiţele avocăţeşti de prelungire a provizoratului.
După cum merg lucrurile, tare îmi este teamă că şi acest MUZEU va avea soarta celui al LITERATURII ROMÂNE din Capitală. Va fi îngrămădit în vreo magherniţă meschină la marginea Ploieştiului sau aiurea, până va dispărea din conştiinţa publică.
Toată această situaţie îmi aduce aminte de anul 2004 şi de ceea ce s-a întâmplat cu arhivele fostelor Societăţi petroliere din România de la înfiinţare, unele din secolul al XIX-lea şi până la Naţionalizarea comunistă din 11 iunie 1948, aproximativ 600 m.l. ( amintesc aici Steua-Română, Astra-Română, Regatul Român, Româno-Americană, Xenia, Unirea, Concordia, Nafta, IDRP, Columbia, Foraj-Lemoine, Dacia Petroliferă şi multe altele mai mici cu capital străin sau autohton) au lucrat pentru cercetarea ştiinţifică a istoriei petrolului românesc. În loc să fi fost preluată de Arhivele Naţionale aşa cum subsemnatul a solicitat în calitate de director în anul 2004 prin Raport, a fost trimis la plimbare de fostul director general din acea vreme. Aud că şi această arhivă ar fi fost transferată de la CÂMPINA la VIENA. Dacă este aşa, cu ce drept? Această arhivă face parte din FONDUL ARHIVISTIC NAŢIONAL al ROMÂNIEI.
Ca şi cetăţean al Ploieştiului, plătitor de taxe şi impozite, nu vreau ca MUZEUL să plece de la PLOIEŞTI.
Ploieşteni, dacă vă iubiţi cu adevărat oraşul, puneţi mâna pe creioane şi alte mijloace moderne de comunicare şi PROTESTAŢI. Este în joc un muzeu care ne aparţine şi ne reprezintă în lume. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Aşteptăm şi reacţia autorităţilor locale, se apropie alegerile la anul şi sper să nu ne mai lăsăm prostiţi de indivizi ca aceia care au fost închişi prin arest sau sunt anchetaţi de DNA. VOTUL este în mâna noastră.

Prof. dr. Constantin Dobrescu, Ploieşti