Câte ceva despre țiganii ploieșteni

Constantin Dobrescu - nov. 8, 2016

Poate puțini știu că în Ploiești țiganii erau grupați pe mahalale. Astfel, erau mahalalele de lăutari: Sf. Pantelimon și Boldescu, apoi mahalalele: Sf. Spiridon, unde locuiau ursarii, Sf. Treime și Sf. Vasile, unde locuiau geambașii, și mai era cătunul Mimiu, unde locuiau ursari.

            Țiganii mai erau așezați și în sateleRachieri, Țigănie, Buda Palanga, Șotrile etc.

            Un personaj aparte care s-a ilustrat în ridicarea morală și materială a țiganilor ploieșteni a fost preotul Badea Predescu, cel care în anul 1924 părăsea Mănăstirea Dealului pentru „ca să ia pe grumazu-igreaua sarcină de a păstori în mijlocul sălajului țigănesc Mimiu.” Datorită condițiilor promiscui în care trăiau și a obiceiurilor sălbatice pe care le aveau niciun preot nu dorea să slujească la Biserica Sfânta Filofteia din Mimiu.

Preotul Badea Predescu avea de luptat  „până să izbutească desțelenirea moravurilor sălbatice ale țiganilor și îndreptarea pe calea adevărului.”

            Sacrificiile făcute de preotul Badea Predescu de ordin moral și material au fost foarte mari „suferind lipsuri, îndurând necuviințele țiganilor, trăind izolat de toate bunurile pământești.”

            Singura personalitate care l-a sprijinit pe acest preot a fost „marele român și bun credincios creștin d. Baron Al. Bellio.”

            În vremea strămutării preotului numit „patriarhul din Mimiu”, primăria Ploiești și județul Prahova, prin Gogu Fotescu, primarul, și prin Spirea N. Sorescu, prefectul județului Prahova, s-au implicat în construirea unei mari biserici, considerând aceasta „OPERĂ DE INTERES NAȚIONAL PENTRU PROPĂȘIREA CREDINȚEI ORTODOXE.”

Cel care și-a luat sarcina să organizeze din punct de vedere politic și cultural țiganii sau romii din Prahova a fost „un tânăr isteț și priceput, Ionel Vasilescu, artist pianist”, care a fost recunoscut drept voievodul romilor din Ploiești. Acesta „din moși strămoși din tată în fiu băștinaș lăstar al neamului țigănesc din Ploiești” și-a făcut „datoria cu prisosință atât în vemuri bune cât și împrejurări de răstriște.”

Pentru a lucra mai bine la organizarea romilor (nu romeilor, cum căutau să acrediteze luminații etniei, adică strămoșii și cetățenii imperiului roman de răsărit; liderii acestora au constituit în anul 1935 o asociație pe care „au botezat-o Asociația culturală Frăția Romilor și Romiților”. Vătafi ai asociației au fost aleși Ionel Vasilescu – acum apare ca țambalagiu – președinte, Stelian Barbu – bărbier – vicepreședinte și Matei Ciocan – cismar și geambaș organizator. Președinte de onoare a fost proclamat Patriarhul Miron Cristea, iar Mihail Sadoveanu, magistrații Tulius Goruneanu și Căplescu, av. Petre Protopopescu membri.

De menționat că Chestura Poliției Ploiești raporta Prefecturii Prahova prin adresa nr. 2094 din 31 mai 1937 că în urma investigațiilor efectuate în legătură cu Asociația Culturală „Frăția Romilor și Romiților” din Ploiești s-a constatat că aceasta a fost constituită cu „scopul de a creia un partid politic, de a se forma o nouă minoritate care ar aduce o scădere cu încă un milion din numărul românilor și creșterea cu un milion a minoritarilor și de a se organiza în sindicate cu tendințe vădite de a-și creia avantagii cât mai mari atât de la partidele politice cât și de la asociațiile muncitorești, intenționând de a intra în bloc în diferite partide politice.”

În continuare se arată că deoarece „această organizație este încurajată de elemente străine de neamul nostru, care urmăresc anumite scopuri” se solicită „neacordarea personalității juridice.”

În ceea ce raporta Chestura Poliției era un sâmbure de adevăr, deoarece Uniunea Generală a Romilor din România informa Primăria Ploiești prin adresa nr.2661 din 8 martie 1937 că a exclus din asociație pe I. Vasilescu și pe Stelian Barbu „deoarece aceștia și-au depășit atribuțiile înșelând buna credință a politicienilor din toate partidele.”

Sediul acestei asociații era pe str. Veronica Micle nr.15. ziarul „Curentul” din 26 aprilie 1937 menționa că „romii s-au bucurat de foarte multe simpatii printre intelectuali și oameni politici de frunte care au contribuit cu sprijinul lor la ridicarea culturală a romilor.”printre conducătorii romi se numără și arhimandritul Șerbănoiu și scriitorul rom Gh. Lazurică.

În Prahova romii aveau școli de muzică la Vălenii de Munte și Buda Palanca – acestea însă nu mai funcționau în anul 1937 – și în cartierul Boldescu, condusă de muzicantul Ghiță Romcescu.

La Ploiești în anul 1928 Ilie Stancu, președintele Societății Muzicanților „Lira” din suburbia Sf. Gherghe Nou a înființat pe lângă această societate o școală de muzică instrumentală. Lecțiile erau predate după note de Nicu Sușulescu.

Asociația Romilor din Prahova avea un program de șezători și concerte muzicale – doar „Muzica a fost arta pe care acești purtători de talente în această direcție au răspândit-o pretutindeni, ridicându-i valoarea printre intelectuali” – în acest scop o delegație s-a adresat primarului Ploieștiului Al. Manoliu și av. Victor Nicolau, președintele Comitetului Școlar pentru a le pune la dispoziție „un local de școală primară pentru primul concert de Paști.”

În anul 1934 pentru mărirea fondului de propagandă, romii ploieșteni „au dat o mare reprezentație teatrală cu celebra piesă Voievodul țiganilor„, după cum menționează ziarul „Virtutea” din 3 martie 1934.

În ziua de 22 aprilie 1934 a avut loc la Catedrala Sf. Ioan din Ploiești „o frumoasă serbare creștinească în onoarea Asociației Romilor.” Părintele protopop Nae Vasilescu (m.1935), primul președinte de onoare al Asociației a rostit cuvântul de introducere, tedeumul a fost oficiat de un sobor de șapte preoți, după care a urmat „Conferința ilustrului conferențiar părintele Gala Galaction despre istoria romilor.” Serbarea se încheie cu muzică.

Ziarul „Virtutea” din 23 aprilie 1934 aprecia această serbare și menționa că „e foarte bine de a încuraja frumoasa organizație a romilor.”

Cu acest prilej protopopul Nae Vasilescu a anunțat că se lucrează la realizarea unei Biblii pe înțelesul țiganilor și chiar la înființarea unei biserici pentru țigani.

O altă acțiune care a rămas în analele etniei ploieștene a fost cea din 14 octombrie 1934 și anume „botezarea unui număr de o sută de țigani nomazi care-și târăsc viața la fel ca dobitoacele trăind în corturi și pe maidane. Prin botezul acesta o viață nouă omenească se deschide pentru sălbaticii țigani nomazi huliți și disprețuiți de lume.”

La această „măreață sfântă sărbătoare națională româno-țigănească” și creștinească a luat parte „însuși Înalt Prea Sfințitul Patriarh Miron Cristea șeful suprem al Bisericii Cereștine Ortodoxe Române”. Un sobor de preoți în frunte cu protopopul Nae Vasilescu a oficiat sf. Liturghie. La această solemnitate au participat autoritățile în frunte cu D. Sfetescu prefectul județului, av. Gh. Manolescu, primarul municipiului Ploiești „și o mare mulțime de cetățeni”, veniți să ia parte „la această rară ocazie de botez în masă a unor păgâni și în același timp să asculte cuvântul înțelept al Patriarhului.”

Cu această ocazie au ținut cuvântări Patriarhul Miron Cristea „arătând că din timpurile vechi voevozii, domnii și autoritățile au păstrat bune legături de credință cu biserica. A mulțumit părintelui protopop Nae Vasilescu și membrilor Asociației locale Patriarhul Miron pentru darul ce au făcut bisericii prin botezul celor o sută de romi, precum și autorităților pentru largul concurs ce au dat.”

Gh. Manolescu primarul Ploieștiului „a asigurat I.P.S. Patriarh că întotdeauna va fi alături de Sf. Biserică și pentru progresul ei va face tot ce-i va sta în putință.”

În curtea bisericii Patriarhul în mijlocul soborului de preoți a oficiat botezul. A urmat apoi o masă comună în localul Căminului de ucenici al Camerei de Muncă.

Voievodul țiganilor ploieșteni Ionel Vasilescu a considerat că „o mare parte din romii din Prahova nu sunt botezați în niciun fel de religie, ei nevoind niciun fel de biserică. Atunci cum o să se pretindă ca romii să aibă Dumnezeu când ei n-au niciun Dumnezeu pe lume. și cine n-are teamă de Dumnezeu nu cunoaște mila și respectul față de semenii săi. Sălașurile de țigani, lăieți, zavragii, lăutari, ursari care hoinăresc fără niciun căpătâi sunt ființe fără căpătâi, sunt ființe fără Dumnezeu. Ființe cu făpturi de oameni însă cu suflete de fiară.”

Din statisticile Asociației reieșea că numai în comuna Șotrile erau peste 200 de țigani nebotezați în niciun fel de religie.

În Prahova erau în 1934 cel puțin 1000 de țigani nebotezați. Țiganii au primit cu bucurie vestea botezului, așteptând cu însuflețire botezul.

Presa, de felul ei cârcotașă, a semnalat faptul că țiganii „au fost trecuți la botez fără nicio cunoștință de învățături creștinești nici de inițiere în taina actului de botez săvârșită.” Au fost botezați „în mizeria lor fizică și înfățișarea sălbatică”, în loc ca acești nomazi „să fie îmbăiați și curățați, tunși și îmbrăcați, lepădându-se de împuțiciunile de pe ei.” ți-ai găsit, de unde să dea Patriarhul bani, el avea nevoie de bani pentru amanta sa, care provenea din neamul lui Take Ionescu. Da, este oficial știut că avea așa ceva.

Preoților locali nu le-a trecut prin cap să apeleze la „negustori și alți membri ai societății ploieștene doritori de a fi nași și să acrifice bani pentru a schimba înfățișarea noilor creștini.”

Ziarul „Ploieștii” din 21 octombrie 1934 menționează „că mulți dintre creștinații de duminică au primit de câțiva ani în urmă încă o dată taina botezului.”

Cu prilejul serbării Restaurației, Ionel Vasilescu, voievodul romilor din Prahova, a trimis Regelui Carol II o telegramă omagială în care menționează că „având aceleași aspirațiuni ca și întreaga națiune română, voim să ne dezvoltăm prin muncă, artă și cultură sub sceptrul vostru protector.”

La această telegramă, Regele răspunde că „mișcat de frumoasele urări exprimate cu prilejul celei de a cincea aniversări a Restaurației.”

Asociația Romilor a protestat prin presa ploieșteană ca ploieștenii „să renunțe la obiceiul nenorocit barbar ce s-a moștenit ca în Săptămâna Brânzei ticăloșii să-și bată joc de țigani mânjindu-i cu lapte pe față” și solicită chestorului Șerban Lilu „să ia toate măsurile pentru împiedicarea unor astfel de barbarii.”

În octombrie 1939, o delegație a romilor din Prahova, condusă de I. Vasilescu a participat la întrunirea de la București desfășurată în sala de ședințe a Uniunii Camerelor de Muncă pentru organizarea breslei lăutarilor, muzicanților instrumentiști, care avea ca scop să organizeze un congres al lăutarilor ce urma să aibă loc în luna noiembrie 1939, la București.

După Cel De-Al Doilea Război Mondial ne mai întâlnim cu Asociația Romilor și anume în 1947 când la sediul acesteia din str. Veronica Micle nr.15 a avul loc Adunarea Comitetului de Conducere sub președinția lui I. Vasilescu, asistat de Stelian Barbu, președintele organizației Ploiești, membru în comisia interimară a municipiului, T. Rădulescu, T. Mărgeo, N. Vasile etc.

Cu acest prilej „s-a hotărât intensificarea activității și susținerea programului democrat al guvernului.” Totodată, „s-a făcut apel la toți romii care au fost trimiși în Transnistria de regimul antonescian și care mai sunt în viață să se prezinte la sediu.”

Pentru organizarea Congresului general al județelor Prahova, Buzău și Ialomița, care se va ține la Ploiești au primit delegații de participare Ion(el) Vasilescu și Stelian Barbu.

Bibliografie

Constantin Dobrescu, „Viața culturală a Municipiului Ploiești și a județului Prahova (1900-1948), Editura Silex, Ploiești, 1997

Constantin Dobrescu, „Memoria documentelor”, Editura ELAPIS, Ploiești, 2009

Constantin Dobrescu, Protoereul N. Vasilescu – o conștiință a vremurilor sale, „Atitudini”, nr. 98, aprlie 2015

Arhivele Naționale Prahova, fond Prefectura Prahova, dosar 57/ 1937, fond Primăria Ploiești, dosar 32/ 1937

„Virtutea”, 12 noiembrie 1928; 3 martie 1934; 14 aprilie 1934; 15 iunie 1935; 15 februarie 1936; 23 iunie 1934; 20 octombrie 1934

„Invalidul român”, Ploiești, 21 octombrie 1934

„Ploieștii”, 20 octombrie 1934; 21 octombrie 1934

„Universul”, 30 octombrie 1939

„Curentul”, 26 aprilie 1937

”Presa”, 9 august 1947