Cum destinul politic al lui Băsescu s-a legat veşnic de un DA!

Redactia -

Cum destinul politic al lui Băsescu s-a legat veşnic de un DA!

Am observat că se vorbeşte din ce în ce mai des de circularitatea destinului unui politician. Este o temă care interesează mulţi analişti, filosofi şi curioşi deopotrivă : putem vorbi de etape ale destinului politic? Cu alte cuvinte, care sunt acele asa-zise coincidenţe, acele elemente care ne pot ajuta să reconstruim profilul politic al unuia dintre „prea iubiţii noştri” reprezentanţi?

Destinul politic al lui Traian Băsescu la cel mai înalt nivel, adică în funcţii legitimate în mod direct, prin vot, din punct de vedere popular, a început cu un DA! Acel „Spuneţi DA schimbării Bucureştiului!” care apărea pe panourile politice din 2000, când Băsescu candida pentru primul mandat de primar al capitalei. A continuat prin construcţia unei întregi alianţe politice D.A., alături de Theodor Stolojan. „DA pentru dreptate şi adevăr!” – unul dintre faimoasele sloganuri de la parlamentarele  + prezidenţialele din 2004, pe vremea când aceste două erau încă desfăşurate laolaltă. Întreaga alianţă D.A. a fost construită pe acestă premisă : a atragerii poporului către sine, a afirmării categorice a posibilităţii schimbării politice, a legăturii dintre democraţie şi alternanţă. „DA! Voi fi un preşedinte al tuturor românilor!” susţinea acelaşi Traian Băsescu în momentul victoriei asupra lui Adrian Năstase. Şi pe vremea aceea, DA-ul politic îl servea bine, cum s-a întâmplat şi în 2009, când panourile politice susţineau „Da pentru continuitate! Da pentru o Românie mai bună!”

Este oarecum ironic că, la referendumul de mâine, 29 iulie, destinul politic al lui Traian Băsescu s-ar putea încheia printr-un DA! Un DA care este, de această dată, echivalentul unui NU, însă, pe fundal, atrage după sine aceleaşi elemente ca în 2004 : credinţa în posibilitatea schimbării politice şi raportul democraţie- alternanţă. Am putea spune că DA-ul şi-a schimbat stăpânul în măsura în care situaţia politică însăşi a suferit o turnură majoră şi acum Băsescu stă pentru aceleaşi lucruri pentru care stătea PSD-ul în 2004: depozitarul vechii puteri şi legitimantul vechiilor guvernări.  Cu alte cuvinte, nu DA-ul s-a schimbat, ci doar timpul a trecut peste un membru al vieţii politice.

Dacă Traian Băsescu fuge de această dată de DA, este din cauză că nici  alternativa nu îl serveşte. Toate sondajele comandate până în prezent arată că vor fi mai mulţi DA! decât NU! la referendum, prin urmare neprezentarea populaţiei la urne este principala lui şansă. O şansă care este cel puţin bizară din punct de vedere al jocului democratic, în condiţiile în care poate pune întreaga activitate socio-politică a românilor sub semnul insuficienţei. Însă totodată o somaţie adresată poporului de a rupe tăcerea şi a zice ceva, fie în sensul mişcărilor sociale din Ianuarie sau în cel al acceptării stării curente: cu guvernarea într-o parte a baricadei,  puterea judecătorească şi serviciile secrete, în cealaltă, şi scandalul politic pe fundal.

În ultimii 10 ani de zile, votul românilor a fost în cea mai mare parte unul negativ. El a venit mereu să taxeze ceva, să reclame ceva, să transforme ceva. Filosofia politică modernă spune că singura şansă pe care democraţia o are în fapt este alternanţa politică continuă, însă o alternanţă politică nu înseamnă doar de-legitimarea adversarului, ci şi propria legitimare. În aceste condiţii şi în măsura în care sistemul politic din România a ajuns, pe fundal,  unul tripartinic, oare ce implicaţii va avea, pentru români, DA-ul din 29 iulie?