De ce cred că suporterii Petrolului ’52 nu trebuie să se teama de baraj. Judecând după finala județeană a Cupei României

Dragos Trestioreanu -

De ce cred că suporterii Petrolului ’52 nu trebuie să se teama de baraj. Judecând după finala județeană a Cupei României

Am promis, miercuri spre joi, noaptea târziu, că voi reveni asupra finalei județene a ediției 2017-2018 a Cupei României, dintre ACS Petrolul ’52 Ploiești și CS Păulești. Să zic că a doua zi a fost una de… odihnă, iar vineri și sâmbătă – pline de evenimente din handbalul feminin, respectiv ultimul act de la Roland Garros și meciul din preliminariile Mondialelor din Rusia. Așa că, am lăsat-o pe astăzi. După ce doar Friday nu a fost… Black, ci doar Saturday, am avut acum mai multă liniște la scris. Și dumneavoastră să citiți.

1După partida de miercuri seară, de pe arena Ilie Oană, deși trupa lui Octavian Grigore s-a impus, punând în vitrină încă un trofeu, ulterior celui din campionat, am citit – pe o rețea de socializare bine cunoscută, dar și în mesajele private primite – comentarii din care am dedus că prestația găzarilor i-ar fi dezamăgit cumva pe fanii lor. Ba chiar se distingea o undă teamă în perspectiva dublei manșe a barajului de promovare în Liga a III-a, cu Dentaș Tărtășești, din 17 și 24 iunie 2017. Sincer, am fost uimit de astfel de reacții. De ce? Pentru că, eu cred că Petrolul ’52 a abordat finala exact așa cum trebuia. Adică, a jucat exact ce trebuia ca s-o câștige. De la antrenorul principal, care a ales cea mai bună formulă, absența lui Daniel Chiriță fiind făcută uitată de Vladimir Butufei, și până la ultimul fotbalist trimis pe teren, totul a funcționat perfect, în opinia mea. Sigur că nu a mai fost un scor-fluviu și nici ocazii de gol câte două-trei pe minut, dar cei care au criticat au și uitat ceva. Esențial, zic eu. Obișnuiți cu rezultate de genul 7-0 sau 8-0, și mai mult chiar, au strâmbat din nas la acest doar 2-0. Au omis însă a-și aduce aminte că tot 2-0 a fost și în retur, pe aceeași arenă, „Ilie Oană”. A fost, încă de-atunci, un semnal clar că adversara, CS Păulești, este o echipă bună. Nu doar pentru că s-a calificat în ultimele trei ediții ale finalei locale a Cupei României, pe primele două și adjudecându-le, și a terminat sezonul pe poziția a patra în ierarhia Ligii A, cu al doilea atac după Petrolul ’52, ci și deoarece are un lot absolut competitiv. Păuleștiul nu era – să fiu iertat! – Cocorăștiul sau Urlațiul, ci o echipă de… Liga a III-a! Acolo unde ar fi combătut și la anul, dacă nu ar fi refuzat, vara trecută, promovarea. Automat,într-o finală cu două formații de valori apropiate, „galben-albaștrii” nu ar fi putut face un galop de sănătate. Li s-a impus cea mai bună tactică, de pe margine, au aplicat-o fidel și s-au impus, pentru că fotbalul se joacă pe goluri, iar ei au marcat două, față de niciunul al altfel merituoasei finaliste!

CS Paulesti inainte de finala CR, pe Ilie Oana, republikanews.roDe ce li s-a părut unora dintre simpatizanții „lupilor” că favoriții lor nu au mai fost la fel și, drept urmare, ar trebui să se teamă de baraj? „De vină” a fost antrenorul echipei CS Păulești, temperamentalul Iulius Mărgărit, cel care a început a pune presiune încă de la… conferința de presă din preziua finalei. S-a declarat nemulțumit, atunci, că meciul urma să se desfășoare pe „Ilie Oană”, stadionul pe care juca acasă cealaltă finalistă. De parcă aceasta din urmă ar fi câștigat numai acolo jocurile din campionat! Apoi, și-a manifestat reticența în privința arbitrajului de la finală. Punct ochit, punct lovit, arbitrajul părând, cel puțin în primele 10 minute, favorabil tocmai echipei lui Mărgărit! Câteva exemple: la șutul lui Georgian Păun, de la 17 metri, cadrarea nu s-a mai putut face deoarece ploieșteanul fusese jenat din spate (decizia: repunere din colțul careului mic!); unul dintre păuleșteni l-a atacat pe Nini Popescu cu piciorul la nivelul capului acestuia, în fața asistentului de la tușa unu (nu s-a luat nicio decizie); un atac din spate asupra aceluiași Nini Popescu, tot aproape de tușa unu (fără urmări, deși ar fi trebuit lovitură liberă directă și cartonaș galben); Gheorghe Bărăgan a protestat continuu la deciziile centralului (nu a primit avertisment tot meciul); micuțul Mihail Cârstocea, de la bun început, a „tăiat la brazii din față” până nu a mai putut (a văzut culoarea „lămâii” abia în minutul 33, și-atunci pentru că pus intenționat mâna pe minge). În condițiile unui joc agresiv al Păuleștiului, scăpat de câteva ori nepedepsit, se poate spune că Mărgărit și-a atins scopul, din acest punct de vedere. Dar să-i dăm cezarului și ce-i al cezarului: tehnicianul și-a așezat foarte bine formația pe teren, a avut o organizare a jocului ce-a funcționat o mare parte din timp și și-a motivat continuu, din spațiul tehnic, băieții. Însă, nu a putut să-i ajute și să bage mingea în plasă! Ocaziile au venit abia după ce era deja 0-1 și timpul trecea. Sau la 0-2, când ultimul act era deja tranșat. Iar, într-o finală, cine nu înscrie o pierde, firește. De fapt, CS Păulești a avut două oportunități mari de a marca și vreo două-trei șuturi pe poartă, fără emoții foarte mari totuși pentru Ionuț Marinică. Totuși, jocul său a incomodat vădit construcția obișnuită a găzarilor. De aici și aparența de prestație mai modestă față de altădată și teama ulterioară pentru baraj a suporterilor. Atunci, Dentașul va fi un fel de… Păulești. Adică, o grupare care a scos doar un punct din cele trei partide cu Petrolul ’52, o echipă incomodă, dar nu și capabilă să se impună. Părerea mea.

Roland Stanescu cu Cupa Romaniai, judeteana, Cristi StavriDar, pentru a nu se închipui cumva că văd în Petrolul ’52 vreun… Real Madrid, o să atrag, și eu, atenția asupra unor mici probleme. Fotbaliști cu o calitate tehnică deosebită, mult peste nivelul eșalonului al patrulea, cu driblinguri și finalizări care încântă realmente ochiul, Păun și Popescu au prea multe momente în care sunt îndrăgostiți total de minge. Nu o mai lasă parcă nimănui! Ar fi perfect dacă ar învăța de la căpitanul Claudiu Tudor, cel care, deși posedă clar abilitatea și măiestria de a finaliza propriile acțiuni ofensive, preferă să-și pună în valoare, adesea, coechipierii aflați în situații bune de a marca. Iar Nini Popescu poate confirma așa, în privința golului său din finală, al doilea al meciului. Altfel, Petrolului ’52 i-ar folosi foarte mult dacă jocul s-ar axa pe Roland Stănescu. Un atacant care știe să speculeze fiecare fisură din apărarea adversă, beneficiind de o deja bine cunoscută lovitură de cap letală, dar și având capacitatea de a șuta perfect și de a face devieri fericite. Izolat în mijlocul defensivei partenerelor de întrecere, oricât de mult s-ar mișca, Stănescu își pierde șansa de a înscrie, neavând baloane utile. Și are cam puține pe un meci, trebuie să recunoaștem!

Acestea ar fi însă probleme pe care Tavi Grigore le poate regla până la baraj, timp fiind. Poate și la creșterea de ritm mai poate lucra puțin, jucătorilor lui, având oricum știința posesiei, un plus de viteză ar urma a-i deconcerta pe oponenți. În rest, Tavi are un portar în formă, Ionuț Marinică, doi fundași tineri de bandă, Alberto Olaru și Mihai Velisar, iuți și făcând bine ambele faze ale jocului, doi fundași centrali, Jean Prunescu și Gabriel Frâncu,  tari ca „stânca” și cu experiență competițională bogată, un mijlocaș central care poate și distruge acțiunile adverse, și construi în folosul propriei echipe, Daniel Chiriță, Vladimir Butufei sau Răzvan Catană, un cvartet ofensiv cu o tehnică foarte bună și plin de fantezie, Nini Popescu, Claudiu Tudor, Georgian Păun și Dragoș Gheorghe, și un vârf de lance capabil să producă goluri chiar meci de meci, Roland Stănescu. Ca și, foarte important, un fotbalist polivalent, mai sus-amintitul Catană, plus o „bancă” ofertantă: portarul Cătălin Nițache și jucătorii de câmp Roberto Alecsandru, Alexandru Radu, Tiberiu Nițescu și Adrian Vintilă. Și Michel Jipa poate ajuta, la o adică, în caz de nevoie. Deci, Grigore chiar are de unde alege și ce schimbări utile să poată face pe parcursul unui duel de „care pe care”, așa cum va fi barajul apropiat cu Dentașul. Chiar este cazul de vreo teamă?!? Cred că nicidecum!

Foto: www.sportonlineph.ro, www.republikanews.ro și Cristi STAVRI