De la Joița la Hamza, și… retur

Dragos Trestioreanu - iun. 4, 2015

În iarna lui 2012, când Petrolul încerca să schimbe ceva pentru a nu reveni în eșalonul secund, după o promovare așteptată vreme de șapte ani, pe arena Ilie Oană a apărut Hamza Younes. Un atacant tunisian total necunoscut în România. Fusese adus, de fapt, în țara noastră și propus concitadinei Astra, aflată în cantonament în Antalya. Reprezentantul lui de-atunci, ca și din prezent, un oltean stabilit în Franța. Mihai Joița, despre el era vorba, a trăit cu imaginea „Craiovei Maxima” și i-a rămas fidel, de altfel, neavând legături – sau, cel puțin, nu s-a auzit despre ele – cu așa-zisa „CraiOlguța”. Clona căreia i s-a oferit, peste noapte, un loc în eșalonul secund și a reușit, după doar un singur sezon, să acceadă în Liga 1. Astra l-a refuzat pe Hamza, Petrolul acceptându-l, iar grație golurilor sale – a fost principalul marcator al „lupilor” în returul denumit al salvării -, maghrebianul a devenit, repede, idolul tribunelor și al peluzelor noului pe-atunci stadion al Ploieștiului. A concurat la adjudecarea celui de-la treilea trofeu al Cupei României din istoria clubului găzarilor, a participat în tururile preliminare și play-off-ul Europa League, a marcat golul victoriei Petrolului în manșa a doua cu trupa galeză din Premier League, Swansea. În iarna ce a urmat a părut că ar fi fost forțat să plece în Bulgaria, la Botev Plovdiv, alături de coechipierii Ferebory Dore și Alexandru Benga. A lăsat în urmă regrete, dar și controverse. Bref, Hamza a rămas un nume important în trecerea sa prin Ploiești. Pentru asta, meritul i-a aparținut, fără discuție, și lui Joița. Post-transferul nord-africanului la Botev, relațiile dintre clubul ploieștean și agent s-au răcit, ajungând la o temperatură demenă de… poli. Mai mult, s-a lăsat și cu un proces, impresarul acuzând că ar fi fost țepuit în privința comisionului său ori a unei părți a acestuia. Însă, cum în fotbal, parcă mai mult ca în orice alt domeniu, relațiile se fac, se desfac și apoi se reînnoadă cu viteza luminii, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, cel pe care apropiații îl numesc Mika a lăsat totul deoparte și iată-l acum, conform anunțului oficial, manager sportiv în organigrama SC FC Petrolul.

La Ploiești, Joița va lucra împreună cu un antrenor favorit al lui, Tibi Selymes. Când legătura dintre cel care se ocupă de transferuri, cel dintâi în cazul de față, și cel care antrenează nu are deloc fisuri, există șanse mari ca rezultatul să fie unul pozitiv. Evident, cu o condiție, ca jucători aduși chiar să poată fi o materie primă numai bună de modelat. Deși încă nu s-a anunțat nimic oficial în privința achizițiilor, mai fiind vreme până pe 12 iunie 2015, dată la care a fost decalată reunirea noului lot al „galben-albaștrilor”, au mai transpirat câteva informații. Știri ce trebuie privite, evident, sub rezerva confirmării ulterioare. S-a vorbit astfel despre insolventa și recent retrogradata Oțelul Galați. Acolo unde Mihai Joița îl dusese, în iarnă, pe masivul mijlocaș central de culoare Altama Sanaa. Un fotbalist pe calapodul fostului petrolist Romario, dar mai puțin tehnic. Însă, mai înalt și mai puternic. Dacă va fi semnat, ori a și fost deja, Altama – care nu a prins prea multe meciuri sub conducerea lui… Selymes și, mai ales, Florin Marin – va fi comparat cu Ioan Filip, de exemplu. Imaginile cu Soni Mustivar aproape că s-au estompat, să zicem. Francezul nu are mobilitatea lui Filip, dar nici nu i se poate lua mingea din picior. Forța și înălțimea îl poate ajuta să fie și un back-up în defensivă. Despre Cheikh Diarra, participant de ceva vreme la antrenamentele „lupilor”, tot fotbalist reprezentat de Mika Joița, nu se pot face comentarii, încă. Respins de Oțelul, FC Botoșani și Rapid, el nu a apucat să debuteze încă în Liga 1, în returul trecut. Într-adevăr, la Galați au existat trei ținte cu adevărat interesante: Florin Cernat, Jugurtha Hamroun și Mohammadou Sissoko – un play-maker inteligent și cu simț al porții, un mijlocaș de bandă cu o fantezie debordantă și, respectiv, un fundaș central stânga tare ca o stâncă. Numai că, după cum se vede, primul tratează cu Mirel Rădoi, noul tehnician al campioanei FCSB. Al doilea, se tot aude, nu ar mai părea interesat de Petrolul. Ca și al treilea, de fapt. Pe cale de consecință, se speră ca măcar Justin Junior Mengolo, Robert Veselovski, ba chiar și Ioan Neag, cu toții de la „U”, să ajungă pe „Ilie Oană”. Așa, în ambele cazuri, Galați și „U”, ca de la insolventă la insolventă!

Nimic nu-i sigur însă, doar că – în așteptarea aprobării, sau nu, a planului de reorganizare – lui Joița îi este foarte-foarte greu să convingă fotbaliști mai acătării să semneze cu găzarii. Chiar dacă arta persuasiunii sale este recunoscută în lumea fotbalului intern. Rămâne însă o glumă – nici măcar bună – că el l-ar putea convinge pe Hamza să revină aici. Așa cum speculează singurul cotidian de sport din România care mai are ediție pe print. Jucător cu salariu mare la Ludogoreț Razgrad, campioana Bulgariei, la care s-a transferat după un retur petrecut la sărăcita Botev, Younes nu s-ar întoarce niciodată la un club de la care a plecat când avea un contract mai mare decât i s-ar putea oferi acum. Poate, pe la 35-36 de ani, nicidecum în prezent. Cam asta-i situația Petrolului de-acum, iar dacă o crede cineva că plecările masive din această vară vor putea fi suplinite perfect și echipa va fi la nivelul toameni trecute, visează degeaba, se înșeală amarnic. Nimic nu va mai semăna cu ceea ce a fost acum trei ani, acum doi ani, acum un an și nici măcar în returul terminat târâș-grăpiș. Va fi altceva în sezonul 2015-2016. Cu totul altceva…