Dependenţă de… şpagă

Daniel Dimache - mart. 29, 2015

Dependenţă= Stare patologică datorată obișnuinței de a consuma alcool, stupefiante, medicamente etc.
Aceasta este una dintre definiţiile pe care Dicţionarul Explicativ al Limbii Române o dă stării de dependenţă. Medicina, desigur, înregistrează nenumărate studii ce tratează această extrem de periculoasă (de obicei) afecţiune. Cea mai gravă formă a dependenţei, fiind interzis din această cauză prin lege în majoritatea statelor lumii, este consumul de stupefiante. Unele ar fi ceva mai soft, chipurile, marijuana, opiu, plantele etnobotanice după care ar mai putea fi recuperat consumatorul, în urma unor grele cure de dezintoxicare. Alte substanţe din această categorie au efecte foarte dure, precum cocaina, LSD şi, mai ales, heroina. Aceasta din urmă este deseori mortală, în cazul injectării unei supradoze sau după o administrare îndelungată ori injectarea unor de heroină ce conţine şi aditivi toxici care pot bloca vasele de sânge ce alimentează organe vitale.

Dependenţa de heroină, am aflat şi eu de la specialişti, când am realizat emisiuni pe această temă, este foarte greu de tratat, mai degabă se încearcă ţinerea sub control, pacienţii consideraţi irecuperabili primindu-şi, într-un cadru medical controlat, toată viaţa doza zilnică dintr-un substitut al heroinei ca să se evite crizele sau derapaje comportamentale ale respectivilor. Prima doză de heroină, povestea în cadrul unei astfel de emisiuni, o doamnă venerabilă ce conducea la un moment dat un centru antidrog, ar provoca o stare euforică unică, în momentul, dacă am înţeles bine, ruperii unor sinapse – legături la nivelul neuronilor. Fenomenul este ireversibil, iar starea respectivă nu mai poate fi atinsă niciodată, consumatorul continuând să se drogheze sau chiar mărind dozele şi trecând la alte droguri mai tari, tocmai pentru a intra din nou în această stare, fără însă a reuşi.

Dependenţa, însă, nu se limitează numai la consumul drogurilor clasice. Alcoolul şi fumatul sunt, se spune, droguri soft permise în foarte multe culturi şi civilizaţii (de altfel, nici stupefiantele nu sunt interzise cu desăvârşire global), generând industrii mai mult decât profitabile. Avem de-a face la anumite persoane şi cu dependenţa de cafea, de sex, aceasta fiind considerate în anumite cazuri, medical şi juridic, o afecţiune, o boală chiar. Am auzit despre unele persoane care donează sânge că sunt dependente să repete această procedură la o anumită perioadă, iar alergători de cursă lungă sunt dependenţi, de asemenea, să-şi supună epuizării organismul zilnic în curse de mulţi şi mulţi kilometri. De asemenea, destui oameni ajung dependenţi de diverse pasiuni pe care le au. Există forme de dependenţă, desigur nepericuloase pentru respectivii şi deloc ameninţătoare la adresa societăţii. Dependenţa apare şi în forme moderne, să zicem, dependent de internet, de jocuri pe calculator, de fast-food, ca formă particulară a dependenţei de mâncare. Şi enumerarea aţi putea să o continuaţi şi dumneavoastră, analizând persoane pe care le cunoaşteţi, afectate de o formă sau alta de dependenţă.

V-aş mai reţine atenţia, totuşi, cu un gen de dependenţă extrem de grav, cu ravagii devastatoare, cu nimic mai prejos de heroină să zicem. O formă nu neapărat nouă, dar ajunsă la modă cumva, profund antisocială, periculoasă deopotrivă şi pentru cei care au căpătat-o, ducându-i din ce în ce mai des în spatele gratiilor. Intuiţi, poate, vorbesc despre cei afectaţi de dependenţa de şpagă, de furt, în special din banul public, asociată adesea cu dependenţa de putere. Politicieni, de foarte multe ori respectabili, capabili, profesionişti, însă când sunt atinşi de acest flagel devin nimic altceva decât nişte corupţi fără ruşine şi fără limite, namaiputând să se oprească din jaf şi şpăgi decât… trataţi de procurorii DNA sau ai diverselor instanţe şi internaţi apoi în clinicile de dezintoxicare potrivite pentru ei, care sunt puşcăriile. Aviz amatorilor: şpaga rupe iremediabil sinapsele cu libertatea…