dragos_trestioreanu

A trecut vremea „buticarilor” și a „investitorilor sub acoperire”. A venit cea a unei mega companii. În cazul Petrolului

Timpul estimat pentru citirea articolului este 252 secunde

După ce persoana care, de aproape un an încoace, s-a obișnuit să muște, cu fiecare prilej, de „dorsalul” Petrolului ’52, de a ajuns să fie știută chiar și de copiii care bat mingea prin parcuri ori pe străzi, a „recidivat”, astăzi, la un post central de televiziune de sport, trăgând concluzii după o afirmație publică, altfel absolut veridică, a unui ploieștean împătimit, de ani buni, după culorile galben-albastre, se impun iar câteva comentarii. Așa cum se vor impune ori de câte ori persoana cu pricina va slobozi „on air” fel de fel de „mici răutăți” cu adresă la clubul acceptat de suporteri drept urmaș al iubirii lor de-o viață.

Se întreabă astfel domnia sa ce management ar fi fost la AS Petrolul ’52 Ploiești, după cum s-a numit din vara trecută și până în iarnă, dacă Mădălin-Jorj Mihailovici, CEO Veolia România, a declarat, într-un interviu acordat ediției printate a Gazetei sporturilor, că fără implicarea apropiată a celebrului număr unu mondial în domeniul apei și al energiei clubul ar fi sucombat. Scurtă paranteză – vom mai vedea, vreodată, ca o mega-companie să se implice financiar la o echipă dintr-un eșalon județean?!? Revenind, persoana care vede numai negru la Petrolul ’52, deși nu a fost nici măcar gri, a uitat să vorbească totuși, „pe sticlă”, că tocmai scrupulozitatea dusă până la extrem, în actualul mandat, față de lege, după ce în altul nu a fost considerată absolut necesară, a condus, de fapt, la impasul despre care face acum vorbire, arătând cu degetul. Ca și cum nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase.

Să ne aducem aminte, deci, că în 2012, odată cu acordarea mărcii investitorului – sau finanțatorului, ori ce-o fi fost – de la SC FC Petrolul, nu s-a bătut monedă, ca și acum, pentru evaluare și nici pentru licitație. Pur și simplu, s-a dat marca fără a fi făcut așa ceva! Nu cumva, tocmai tergiversarea ar fi condus către un iminent colaps? Nu cumva, barându-se, sine die, drumul spre acordarea mărcii urmașei de drept și de fapt a Petrolului defunct vara trecută, club din care pentru o vreme făcuse parte și criticul numărul 1 de-acum, s-a ajuns aproape până la… strangularea Petrolului ’52?

Dacă persoana respectivă nu ar fi colaboratoare a organismului ce deține, de-acum, și în patrimoniu, și marca Petrolul și o va acorda, într-o zi, cuiva, în urma votului consilierilor locali, aș fi zis că – fiind în afară și nedeținând toate datele oficiale – poate critica pe cine și când vrea. Căci, doar e democație! Dar nu este cazul, persoana respectivă este implicată chiar în procesul acordării mărcii, oferind public – când și când – detalii despre stadiul evaluării acesteia. Făcând lobby în trecut, mai precis în toamna lui 2011, pentru predarea gratuită a mărcii – căci asta a fost, în realitate – unui investitor recomandat de ea însăși, un investitor care avea să bage bani la nivel de hai să zic butic mai cu ștaif, persoana nu se poate spăla pe mâini acum, pur și simplu. Și nici nu are credibilitatea oferită să zicem unui neutru.

Fără a ne ascunde după cireș, ieșirile răutăcioase în media sunt clar strâns legate de aflarea discuțiilor și, apoi, a negocierilor privind eventualitatea preluării ACS Petrolul ’52 Ploiești de către Veolia. Iar acum s-au acutizat odată cu aflarea și a aproape încheierii unor tratative cu final cu happy-end. Nici măcar anunțarea unui investitor interesat și el – de ce și de cine?! – care ar fi fost adus la Primăria Ploiești tocmai de persoana cu pricina, căreia i s-ar fi cerut, a zis, exclusivitatea managementului, nu mai poate schimba turnura tratativelor. Unde oare, altfel, într-o instituție publică, așa cum este primăria, numele unui investitor interesat să preia un club se acceptă a fi ținut top secret? Ce investitor este acela care se ascunde, lăsând să răsufle în spațiul public doar localitatea-i de domiciliu? Mai precis, Corbeanca. O fi acolo vreun paradis al investitorilor, care să aibă mai mulți bani decât o companie de talia Veoliei?!? Hai să fim serioși! Până la eventuala probă contrarie, Veolia este cel mai frumos – și aproape imposbil, până mai ieri – vis al celor care iubesc istoria Petrolului, pe care și-l doresc NEMURITOR. E drept că fără persuasiunea fostei mari glorii Mircea Dridea și fără pasiunea pentru Petrolul a lui Mădălin Mihailovici un astfel de vis nu putea căpăta contur aproape deplin. Iar, acum, unul – tocmai când este momentul să se bucure, dacă tot se dă mare petrolist – continuă sa facă tot ceea ce știe mai bine de vreo cinci ani: bagă bățul prin gard!

Comentariile sunt închise.

, , , , , , , , , , , ,

Inline
Inline