Când banii nu mai vorbesc, politicienii tac

Mihai Ciobanu -

Foarte liniştită campania electorală. Nici nu zici că peste mai puţin de o lună avem alegeri parlamentare. Nu tu concerte la care să cânte, pe mii de euro, artiştii zilei,  nu tu scene pe care candidaţii să „se lanseze” cu mâna la inimă jurând că-şi iubesc ţara şi poporul de nu mai pot. Nu tu fluturaşi otrăviţi aruncaţi noaptea pe străzile oraşelor. Ce să mai vorbim de camioanele pline cu pui congelaţi, carne de mici, sticle de bere sau ulei, toate împărţite cu dărnicie votanţilor. Găleţile au rămas doar o amintire… Nu mai vezi nici măcar acele bannere şi meshuri uriaşe pe care unii le puneau ziua iar adversarii lor le vandalizau noaptea. 

Lucrurile s-au schimbat de când DNA-ul saltă politicieni pe bandă rulantă, de când primari, directori, parlamentari au fost prinşi mânjiţi de şpagă, de când banii negri nu că au dispărut, dar nu mai sunt atât de mulţi ca pe vremuri. La fel cum s-a schimbat şi campania electorală. Atunci când banii negri nu mai vorbesc… e linişte. Politicienii tac. De ce? Pentru că nu prea au ce să spună. Pentru că s-au obişnuit să vorbească în locul lor mita electorală, pomenile, pachetele. Iar acum când se văd singuri în faţa alegătorilor, dau din colţ în colţ. Unii încearcă să taie zeci de taxe,  majorează salarii şi pensii. Asta pot face, au puterea de a da pomeni legal. Prin acte normative. Alţii vin cu idei, cu promisiuni, cu proiecte, cu programe. Pe care oamenii nu le mai cred. Nu au cum să mai creadă în sute de kilometri de autostrăzi, în salarii mari, în pensii decente. S-au lămurit în 25 de ani ce se alege de aceste promisiuni.

Şi atunci ce rămâne de făcut? Noi cu cine votăm? Ce vom înţelege din această campanie electorală mută? Vom vedea pe 11 decembrie.