De ce și pentru ce anii pierduți în sportul ploieștean?

Dragos Trestioreanu -

De ce și pentru ce anii pierduți în sportul ploieștean?

Era odată ca-n povești… așa aș putea începe un editorial în care subiectul să fie sportul ploieștean de pe vremea când fotbalul avea pe prima scenă două echipe, handbalul era tot acolo, ba chiar și la femei, și la bărbați, de baschetul masculin nu mai vorbesc, venind  în forță după ce voleiul, la nivel de băieți, deschisese în urbe gustul pentru titlurile de campioni. Cele cu care sportul rege ne dedulcise cu prea mulți ani înainte. Acel sport rege care se putea lăuda aici, în Ploiești și Prahova, cu atâtea formații în eșaloanele al doilea și al treilea. Ce mai, adunând și popicele, ciclismul, judo, karate etc., Ploieștiul era spuma sportului din țară, nu degeaba CS Petrolul ajunsese,la un moment dat, al treilea club sportiv din România!

Vremea a trecut și – în loc să se mențină trendul, haideți să nu fi cerut să se fi trecut chiar la un alt palier, superior – încet-încet au dispărut echipe. Parcă tot așa de repede cum au și apărut și cum au ajuns sus, pe culmi. Iar dacă tot trebuia dată vina pe cineva, s-a dat pe politic. Vinovat de ce tot ce este rău în țara asta! Este și adevăr în clișeul acesta, dar parcă ar fi și altele motivele pentru care, dintr-un municipiu demn de luadă în privința sportului, Ploieștiul a devenit un loc sărac, unde lumea a cam uitat drumul spre cel mai mare și mai modern stadion din județ sau spre renovata și extinsa sală de sport din Parcul Tineretului. Dar, ciudat, nimeni aproape nu și-a pus problema că două construcții care au costat destul comunitatea locală – și costă la fel pentru întreținerea lor – nu-i mai atrag ca altădată pe ploieșteni, tocmai când – culmea – nu ofereau atât de bune condiți! Deși pentru ei, consumatorii de sport, s-au reconstruit/modernizat cele două edificii! Din punctul de vedere al spectatorilor, al suporterilor chiar, a fost firesc totuși un anume recul. Dacă nu-i oferi omului mare performanță, devine mai indiferent. Rămân fideli doar cei care, indiferent de eșalon sau loc, dragostea pentru o echipă nu se diluează. Rămâne mereu aceeași. Iar ei, adevărații suporteri, nu pregetă să fie alături favoriților și la bine, dar mai ales la greu. Însă, când le dispar cu totul iubirile de-o viață, nu mai au ce face și se retrag și ei. Din fericire pentru puțin timp, reîncepând apoi lupta pentru reînvierea pasiunilor lor. Cu maximă putere la fotbal, la Petrolul mai exact. Care, știți cum se spune, NU MOARE!

În urmă cu câțiva ani, driumurile spre arena Ilie Oană și spre sala Olimpia erau pline cu fani, indiferent de zi, de vreme, de oră și de adversar. La „Ilie Oană” era fotbal de Liga 1, dar și de Europa League, iar la „Olimpia” – volei de prim eșalon, plus CEV sau Challenge, baschet la fel, respectiv FIBA Europe Cup, ULEB Cup sau EuroCup, și handbal aidoma, bașca EHF sau Cupa Cupelor. Da, și acum există volei de cel dintâi nivel, clubul privat Tricolorul LMV, ca și de CEV. Însă, din păcate, mai slaba proprie promovare în media a condus, nemeritat, ca la meciurile lui Bogdan Olteanu și compania să fie mai puțini spectatori decât la cele ale… divizionarilor secunde din sportul jucat la panou, CSM și CSU! E bine că s-a reînființat, împins de „locomotiva Burlacu”, echipa de baschet masculin de la CSM. Omul și-a arătat talentul de a face echipe capabile și să promoveze și, dacă ar fi fost lăsat, să facă o figură frumoasă în Liga Națională. E bine că, acum aproape un an și jumătate, Mircea Dridea și fostele glorii, reunite în AS Petrolul ’52, au salvat de nla deces Petrolul, și nu numai atât. L-au promovat din L4 în L3, mergând drept spre L2. Cu toate aceste semne bune, se pune întrebarea de ce sportul și municipalitatea – fie în control și finanțare directe ale acesteia din urmă, fie într-un fost concubinaj public-privat, declareat ilegal – nu au reușit, câțiva ani, ani pierduți fără noimă, să facă o casă bună. Cine a avut interesul – asta o fi fost sau nu? – să distrugă sportul ploieștean, iar ulterior să-l țină la un nivel mai de cotă de avarie? Cât să nu mai cârcotească unul sau altul la adresa aleșilor! E greu de pătriuns în hățișul tenebros al municipalității, iar puterea de înțelegere depășește orice limită, peste care… nimic nu mai e de înțeles! Ca să dau un unic exemplu, și pentru că este de actualitate, FC Petrolul nu cere bani de la municipalitate, dar îi cere acesteia să discute și să voteze o HCL prin care echipa „lupilor” să se poată antrena iar într-un cantonament tradițional. Acolo unde a făcut-o atât înainte de ’89, cât și după. Asta până mai ieri, să zic așa. Și totuși, nu se putea că acolo e… Apa Nova, parte din Veolia! Însă, când Veolia a devenit paretenerul Petrolului, nu s-a mai putut că-i Regia Națională a Pădurilor! Atunci când această regie – merge și cu… literă mică! – a spus că nu are treabă decât cu împrejurimile locului, tot nu a mers! Ce urmează? Nu ține fiindcă-i oboectiv… NASA?!? De ce și pentru ce toate astea?!? Pentru cine nu cred că ar fi vorba! Deci, Consiliul Local trebuie să rupă, odată și odată, pisica. Chiar și în sportul local! Poate mai ales în el! În caz contrar, iar va începe cârcoteala! Chiar și cu doi ani și jumătate înainte de alegerile locale tot strică așa ceva!