Familia Petrolului de azi

În mai bine de șase decenii de viață alături de Petrolul, mi-a fost dat să văd generații peste generații de petroliști, atât din interiorul clubului, cât și din afara lui. Privilegiat, nu numai ca jurnalist, am avut prilejul de a fi prezent la destule evenimente plăcute din viața clubului care mi s-a lipit – ca marca pe scrisoare – de suflet. Ultimul – evident nu și cel din urmă – a fost cel de la mijlocul acestei săptămâni, când, la unul dintre localurile unui complex turistic din vecinătatea Ploieștiului, am făcut cunoștință și mai îndeaproape cu familia Petrolului de azi. O familie prezentă in corpore la fața locului, excepție făcând doar primul căpitan, Claudiu Tudor, absent motivat datorită unei în excursii în doi, împreună cu soția lui, într-un oraș spaniol ce se laudă, de ani buni, cu una dintre cele mai tari echipe de fotbal din lume. În rest, de la finanțatorul partener Jorj Mădălin Mihailovici, CEO Veolia România, colaboratorii săi direcți în ceea ce privește activitatea clubului, foste glorii, conducători executivi, onorifici, antrenori, fotbaliști și până la angajați auxiliari, toată lumea a fost prezentă, dovedind că la Petrolul de azi există o familie. Nu pare, chiar există! O familie cu fotbaliști grupați la mese după afinități, cu două „permutări” poate neașteptate, dar și amuzante, totodată, junele Saim Tudor făcând rocadă cu seniorul Georgian Păun, cu foste glorii mereu împreună, cu antrenori de la centrul de copii și juniori așijderea, cu doi suporteri membri de frunte ai USP prezenți la eveniment, cu oficiali stând lalolaltă și cu… jurnaliști – cu ochii pe toți, dar făcând și ei parte, atunci, din tabloul de familie!

Mai nou membru al familiei Petrolului, actualul antrenor principal al trupei „lupilor”, Romulus Ciobanu, a părut însă a fi de când lumea găzar! Apropiat de colegii de staff și de jucători, deschis față de presă, Ciobanu a reflectat pe deplin imaginea tehnicianului tânăr de tip nou. Scuzați limbajul de lemn!  Un fan al sistemului 1-3-4-3, pe care l-a adus cu sine de la… AFCM Alexandria la Ploiești, i-am oferit chiar ante-factum o bilă albă. E o plăcere să discuți cu el, fie amintindu-ne de perioada de jucător în Prahova, fie comentând despre echipele ce folosesc, în România și în lume, aceeași așezare pe teren, fie despre antrenorii care se agită mult în spațiul tehnic, o altă simpatie a mea, fie vorbind despre orice altceva. Deși m-am jurat că nu voi mai cădea la „prima fentă”… sentimentală, îi prevăd un viitor frumos lui Romică Ciobanu la Petrolul. Și cred că așa gândesc acum toți petroliștii.

Dacă au stat la două mese diferite, cum scriam mai sus, așa fiind „așezarea” din local, „lupii” au fost însă unul lângă altul la horă, la intonarea imnului și la tăierea tortului, dar nu numai. Semn că numele de Petrolul i-a unit, i-a făcut să fie toți pentru și unul pentru toți, ca în poveștile de altădată ale mușchetarilor. Tocmai această unire trebuie păstrată și după vacanța de iarnă, atunci când – așa-i viața – este posibil să se anunțe și renunțări, și detașări de jucători la alte formații. Dacă așa va fi, trebuie acționat părintește, pentru a nu mai apărea animozități, precum în vară. Din astfel de momente trebuie învățat pentru a nu mai fi repetate. Am speranța că așa va fi, iar despărțirile și împrumuturile să fie făcute strict pe criteriul valoric, ci nicidecum pentru altceva. Aici e Petrolul, nu oricare club! Acești băieți, ca și cei care nu au mai fost opriți pentru sezonul 2017-2018, vor face parte mereu din istoria renașterii clubului găzarilor, ci nu vor fi simpli trecători pe la cel din estul Ploieștiului. Pentru un an și jumătate competițional fără eșec, avem obligația de a le fi recunoscători. Și să-i facem să simtă acest sentiment. În caz contrar, afirmația că Petrolul este o familie ar fi – Doamne ferește! – doar o iluzie.

Ca la un club mare, părerile suporterilor, în varii situații legate de acesta, sunt și divergente. Ultima, de exemplu, deși pare banală, totuși nu este. Unora nu le-a plăcut cum arăta… tortul de la banchetul „lupilor”. Ar părea a fi de râs, dar repet nu e. Un club, o echipă, conducători ai săi nu pot fi judecați însă după o imagine. Știu că, în inima fiecărui fan pătimaș, echipa de suflet a lui este un… Real Madrid sau o… Barcelonă. În realitate nu-i deloc așa. Petrolul de azi e în Liga a III-a. Iar acolo, în club, toți cei care o conduc, dacă vrem să privim obiectiv, au asigurat condiții net superioare celor de la al treilea eșalon. E cazul să evităm, deci, să nu mai vedem pădurea din cazua paiului din ochi. Nu le puteam cere să fi făcut tort de… Champions League, când adversarii i-au fost CS Tunari, SC Popești-Leordeni ori Agricola Borcea, în cele două competiții. Să nu ne întindem, astfel, mai mult decât ne este plapuma! Când Petrolul le va aduce, pe „Ilie Oană”, pe Chelsea, pe Juventus Torino ori pe PSG sau pe cele două teamuri uriașe nominalizate mai sus, da, vom putea cere chiar și un tort de dimensiunile unui… teren de fotbal regulamentar! Mai este totuși destul până departe…

Foto: www.fcpetrolul.ro 

Comentariile sunt închise.

, , , , , , , , ,

Inline
Inline