Nicolae Iorga, victimă a ocupației germane

Imediat după ocuparea județului Prahova de către trupele germane, acestea au trecut la instaurarea unui regim sălbatic de exploatare economică și de terorizare a populației locale.

Totodată, trupele germane au trecut și la rechiziționarea unor clădiri. În acest context se înscrie și ocuparea forțată a tipografiei și a clădirii Universității Populare de la Vălenii de Munte.

Credem că nu greșim dacă adăugăm la cauzele generale care au dus la rechiziționarea acestor spații de producție și de învățământ a stat și ura pe care dușmanul, mai ales austriecii o nutreau față de Nicolae Iorga, deoarece acesta a militat cu ardoare pentru realizarea idealului național alături de puterile Antantei, care ne-au promis sprijin politic și militar, în vederea unirii Transilvaniei cu patria mamă.

În îndelungata mea activitate, desfășurată la Arhivele județene din Prahova, am avut prilejul ca în fondul Tribunalului Prahova, secția I, să găsesc dosarul 520/ 1918, din care rezultă că N. Iorga reclamă prin avocatul N.I. Dima din Vălenii de Munte cu procura 229/ 1919, prim președintelui Tribunalului Prahova că “încă de la ocuparea de către armata germană a târgului Vălenii de Munte (noiembrie 1916) a fost ocupată de către aceste armate tipografia și legătoria de cărți proprietatea societății cooperative Neamul Românesc și sala de cursuri a Universității Populare din zisul oraș.”

În continuare se arată că armata germană “s-a folosit în așa chip de aceste clădiri încât azi nu se mai pot folosi fără reparațiuni mari iar intrumentele, mașinile și mobilierul etc, în mare parte au fost distruse, parte degradate.”

Pentru a se putea constata stricăciunile, proprietarul solicită “a fi audiați G. Marinescu, Stelian Vasilescu, G. Dulcă, C. Dimitriu, G. Vanghelescu, C. Roth și C. Onciu.”

Martorii au fost audiați de judecătorul Ocolului Vălenii de Munte.

De asemenea, se solicit ca expert pe G.N. Vasilescu din Vălenii de Munte.

Prim președintele Tribunalului Prahova, prin ordonanța prezidențială nr. 4374, din decembrie 1918, stabilește că expertul solicitat “a prestart jurământul pe sfânta cruce că va îndeplini cu credință misiunea de expert” și i s-a fixat onorariul.

La această plângere se anexează un “Tablou de lipsurile și stricăciunile pricinuite Tipografiei Neamului Românesc și Sălii de cursuri din Vălenii de Munte. De către ocupația germană.” Precum și “Inventarul materialelor ce s-au mai găsit în tipografia Neamului Românesc în urma retragerii germane.”

Expertul stability de Tribunalul Prahova a întocmit un act de expertiză “pentru a evalua pagubele de război pricinuite D-lui N. Iorga la tipografia și sala de cursuri din Vălenii de Munte”, după ce “a ascultat depozițiunile martorilor și a examinat localurile și instalațiunile”, luând “ca bază prețurile dinaintea Războiului”, constată că totalul pagubelor se ridică la suma de 124.085,15 lei.

Expertul menționează că la această evaluare “nu s-a pus și dreptul de folosință.”

Din depozițiile martorilor propuși de Societatea Cooperativă Neamul Românesc, care erau tipografi și cărora aceste depoziții li s-au luat în data de 17 decembrie 1918, rezultă că “înainte de ocupație localul Tipografiei Neamul Românesc era în bună stare. După intrarea trupelor, au transformat localul în închisoare și lagăr de prizonieri.”

Stelian Vasile, pprimul martor audiat, menționează că “la plecarea germanilor vizitând localul l-am găsit deteriorate, iar mașinile și parte din mobilier și litere lipsă așa după cum se prevede în materialul ce mi s-a citit.”

De asemenea, acesta menționează: “știu că la Tipografie mai exiata un deposit de hârtie și cărți din acea editură care urma să fie vândut Ministerului de Instrucție, au fost ridicate de austrieci și germane.”

Alt martor audiat, G. Dulcă, de profesie tipograf, arată că “a lucrat la tipografie tot timpul ocupației”, fiind rechiziționat de germane.

Mașinile și materialul ethnic a fost mutat într-o cămară continuând să funcționeze numai pentru comandatura germană tipărind înștiințări, afișe, proclamații etc.

Acest martor menționează că “tot mobilierul a fost ars, parte transformat în cutii de soldații germani”, iar “depozitul de cărți a fost transferat de germani la gară și trimis la Bucurtești”, iar “literele au fost aruncate la gunoi.”

În privința sălii de cursuri a Universității Populare, C. Dimitriu, funcționar, afirma că: “sala de cursuri era mobilată cu scaune, cortină și mese”, cate toate au fost distruse.

Despre tipografie acesta arată că “avea un deposit de 10.000 kg hârtie cerneală și alte material tipografice.”

În finalul depoziției sale, C. Dimitriu menționează că la plecarea germanilor “toate mașinile sunt descompuse, literele și alte instrumente, scule și material distruse.”

Din nefericire, acestea toate sunt piesele documentare din dosarul respective. Mai mult ca sigur, la instanța superioară s-a dat soluția așteptată de păgubiți.

După război, tipografia “Datina Românească” și Universitatea înființată de Nicolae Iorga au renăscut ca pasărea Phoenix, făcând cunoscut în lume târgul Vălenilor, ca pe o cetate de lumină

Comentariile sunt închise.

, ,

Inline
Inline