Paradoxul dilemei unei campioane de toamne: Petrolul ’52 – între a primi sau a nu primi marca

Dragos Trestioreanu - dec. 8, 2016

Ultima conferință de presă susținută în acest an de către conducătorii ACS Petrolul ’52 Ploiești, președintele de onoare Mircea Dridea, președintele executiv Cristian Vlad și antrenorul principal Octavian Grigore, însoțiți de ofițerul de presă Ionuț Pană, a fost una cu multe întrebări, la cea mai importantă, dacă se va primi au ba marca, sigla etc. de la municipalitate, neputându-se anticipa măcar vreun răspuns. Paradoxal, deși singura echipă ploieșteană de nivel mai înalt, deocamdată doar pe plan local, Petrolului ’52 nu i s-au atribuit, din vară și până acum, însemnele pe care le merită. Și le merită prin membrii săi fondatori, cei care au scris marea parte a istoriei aproape seculare a clubului găzarilor, și prin performanța sportivă – campioană de toamnă a Ligii A Prahova. În plus, este recunoscută de Uniunea Suporterilor Petroliști drept continuatoare a tradiției. Un succes deosebit, deci, pentru o trupă care s-a strâns, în vară, în numai câteva zile, a făcut antrenamente vreme de doar două săptămâni și a jucat un singur meci amical înaintea startului competiției. Chiar și așa, demonstrând ce poate cu adevărat, Petrolul ’52 este dusă cu vorba. Iar dusul acesta cu vorba a condus, printre aletele, și la un recul în tribune. Un recul cu efect negativ important asupra unui buget și-așa destul de fragil.

„Marca și celelalte nu sunt proprietatea primăriei, ci sunt doar la păstrare acolo”. Așa înțelege cel mai important fotbalist din istoria „Petrolului cel Mare”, Mircea Dridea, și are de fapt, pe deplin, dreptate. Proiectul „Petrolul e al nostru” a dus marca la municipalitate, pentru a nu fi înstrăinată vreodată te miri cui. Vedem azi, însă, că un succes care a fost considerat fantastic la vremea lui a devenit, într-o primărie care-și schimbă edilul-șef aproape din patru în patru ani, mai degrabă un… semi-eșec. Bref, nu o certitudine a proprietății celor care iubesc din tot sufletul Petrolul, ci un „joc” al unor aleși. Mircea Dridea a declarat că, din discuțiile avute la „Casa Albă”, a rezultat un paradox: fiecare tabără politică zice da acordării mărcii, dar adaugă că… nu vrea cealaltă. Iar primarul cere răbdare, pentru a se ajunge la consens… după alegeri. Numai că, și un copil de grădiniță aproape că știe că, unde-i loc de tergiversare, e și (mult) interes! Situația pare a fi copiată după cea de la Clubul Sportiv al Municipalității, căruia i s-a promis rezolvare, în privința plăților salariilor antrenorilor și sportivilor, și s-a ajuns acum aproape de un colaps. Promisiuni sine die de rezolvare au unor probleme devin astfel „marcă înregistrată”. Asta, în loc… de marcă dată, firesc, Petrolului ’52!

„Noi suntem toţi împreună, în afară de o singură persoană”. Aceste cuvinte ale lui Cristi Vlad au fost, de fapt, laitmotivul speech-urilor tuturor amfitrionilor. Explicație posibilă a uneia dintre cauzele pentru care marca nu ar fi ajuns încă la ACS Petrolul ’52 Ploiești. Doar Mircea Dridea a spus cu nume și prenume la cine se referea, de fapt. La Vivi Răchită. Cel care se aflase în fruntea unuia dintre proiectele puse la cale în vară, ales inițial de c[t6re suporterii organizați în USP, dar refuzat la notariat, din cauza unei clauze apreciate a fi fost de neaaceptat. Într-un interviu acordat post-conferință unui coleg de breaslă local, Răchită a negat totuși că ar avea vreo contribuție la situația actuală de stand-bye. A spus însă că ar fi agreat o altă structură de lucru la club, în baza unui – cum zic americanii – business plan. Idee absolut corectă, dar mai greu aplicabilă la noi, atâta timp cât domnia sa nu a specificat și căror oameni de afaceri li s-ar putea adresa, cu efecte pozitive, conducerea Petrolului. Altfel, e ușor să conduci pa banii altuia/altora, mai dificil, dacă nu chiar cvasi-imposibil, să-l/să-i și găsești. Tot la fel ca și o societate pe acțiuni în care acționari să fie doar suporteri. Ploieștiul – o repet – nu-i Madridul sau Barcelona. Dacă însă, să zicem că s-ar pune în aplicare ideea fostului manager general al SC FC Petrolul, nu ar putea fi exclus să se ajungă, finalmente, la același rezultat la care au ajuns și aleșii săi finanțatori precedenți. Mai precis la un… deja-vu!

„Din punct de vedere al moralităţii, cred că suntem cei mai îndreptăţiţi să primim recunoaşterea consiliului local”. Vorbele lui Tavi Grigore sunt absolut corecte. La acest moment, ba chiar și mai înainte, marca dată în păstrare municipalității trebuia să fi fost acordată ACS Petrolul ’52. Și nu pentru că era singura echipă purtând numele de Petrolul, ci pentru că – o spun din nou – a fost unica acceptată de fani și condusă de către foști fotbaliști care au scris, la vremea lor, literă cu literă, istoria, fiind unanim recunoscuți de către toți cei care au aceeași mare dragoste. La care s-au adăugat, peteren, chiar câțiva dintre copiii foștilor fotbaliști. Întârzierea deciziei acordării mărcii către ACS Petrolul ’52 a avut drept consecință – afirmă unii dintre suporteri – scăderea numărul de iubitori ai culorilor galben-albastre prezenți pe arena Ilie Oană. Arenă pe care s-a convenit să se joace de la bun început, fiind apreciată drept casa Petrolului. Așa cum și este, realmente. Dar alegerea a condus la anumite consecințe asupra bugetului de cheltuieli de organizare a meciurilor. Astfel, deși pe plus la finele turului, „pușculița” ACS Petrolul ’52 nu poate asigura toate salariile jucătorilor și taxele aferente acestora în cele trei luni așa-numite moarte, din pauza competițională de iarnă. Dacă, la ședința de luna aceasta a CL Ploiești, se va risipi dilema mărcii, ar mai fi timp de făcut acel SA visat de către fani, fără un acționar majoritar, și se vor putea atrage bani mai mulți pentru partea sportivă – achiziții în vederea pregătirii nu numai a părții secunde a sezonului, ci și a barajului de promovare în Liga a III-a. Asta însă, numai dacă acordarea mărcii și este adevărata justificare a celor ce-au declarat că vor da bani numai unei echipe care să se numească FC Petrolul Ploiești. Chiar este de urmărit dacă atunci se vor înghesui oamenii de afaceri și, la primăvară, stadionul va fi plin la capacitate, ci nu așa cum s-a întâmplat până și la marea sărbătoare a celor 50 de ani de la victoria în dauna Livepoolului!

P.S. În condițiile în care Vivi Răchită a spus că a fost căutat de membri USP pentru a se implica din nou, nu ar fi lipsit de interes asumarea nominală a acestei rugăminți. Dacă este reală declarația, evident.

Foto: ofițerul de presă Ionuț Pană, președintele executiv Cristian Vlad, președinte de onoare Mircea Dridea și antrenorul principal Octavian Grigore (Gabi Dima; Info Ploiești City)