Să fie PFA-urile adevăratul – și singurul – motiv pentru care CSM Ploiești a fost împins aproape de colaps?

Dragos Trestioreanu - iul. 29, 2016

Joi, 28 iulie 2016, după-amiază, mai mulți antrenori și sportivi de la CSM Ploiești, însoțiți de coordonatorul sportiv Cristian Nica, au avut o întâlnire la primărie cu edilul-șef Adrian Dobre și directoarea Direcției economice, Nicoleta Crăciunoiu, de față fiind și consultantul din proiectul „Sportul și Școala”, Valeriu Răchită. Subiectul – cel știut deja de toată suflarea locală: blocarea salariilor de la clubul sportiv al municipalității, de aproape trei luni. Vizitatorii și-au exprimat păsul, au pus întrebări firești, au explicat care-i pericolul blocajului financiar, ceea ce incumbă acesta și care sunt riscurile ulterioare. Așa cum notează siteul www.republicanii.ro, primarul le-a dat dreptate celor de la CSM, dar a spus că nu poate trece peste directoare, deoarece dânsa ar avea anumite reticențe față de plata făcută prin PFA-uri către sportivi, antrenori și colaboratori. De neînțeles, în fața întrebărilor celor nemulțumiți de acest impas, doamna Crăciunoiu a adoptat tactica temporizării. Așa cum se zice în sport, un sport care însă este în pericol de a nu mai fi putea practicat la CSM, din cauza lipsei banilor, activitatea fiind deja suspendată. Justificarea de genul „o să vă răspund mâine (n.r. – vineri, 29 iulie), în scris” a părut a veni dintr-o altă lume. Una paralelă cu cea reală. Activitatea unui club sportiv nu mai poate fi blocată nici măcar pentru o zi, câtă vreme banii de la primărie nu mai ajung acolo de aproape trei luni. Așa cum au declarat unii dintre cei de față, pe lângă neonorarea contractelor sportivilor, ce pot conduce la introducerea unor memorii, prin care aceștia să poată pleca în altă parte, mai există și facturi neachitate, Care au intrat în penalizări. Și-ar mai fi și altele, pe care doamna directoare, ca finanțistă, sunt convins că le știe foarte bine.

Ceea ce, poate, nu știe doamna Crăciunoiu, deși ar fi putut să afle dacă ar fi citit articolele apărute de ceva timp pe siteuri, este că, odată, înscrisă echipa de handbal feminin a CSM-ului în cupele europene, grație – reamintesc – unui wild-card transmis de EHF, imposibilitatea participării la competiție atrage după sine o amendă cu mai multe zerouri. Una în euro, nu în lei. Mai mult, chiar și o interdicție pentru o anumită perioadă de timp a prezenței în întrecerile continentale. O scriu din nouă, măcar de vedea, în sfârșit, și cine trebuie! Tergiversând un răspuns care putea fi oferit de mai multă vreme, bașca, trimiterea unei adrese cu diverse întrebări la ANAF, doamna directoare lasă impresia, sper să mă înșel, că nu plățile prin PFA-uri ar fi, de fapt, adevăratul – și singurul – motiv pentru care nu ar aproba transmiterea banilor către CSM. Această impresie o lasă domnia sa dovedindu-se refractară la orice dovadă, scrisă, a clubului, cu privire la această modalitate de plată. S-a spus, joi, la întâlnire, că mai multe cluburi cu echipe de handbal din țară folosesc această metodă de câteva sezoane bune. Iar altele, care nu au făcut-o încă, o vor implementa pe… repede înainte. A mai pune acum, încă o dată, întrebarea-cheie „de ce a fost legală plata prin PFA vreme de trei luni, iar pentru următoarele tot atâtea, nu?” ar însemna, auzind justificările de la ședință, că am trăi pe o… altă planetă. Una singuratică, în univers. Unde ar fi alte legi, decât în tot restul acestuia!

A fost total de neînțeles, deși era ținta celor de față, veniți acolo în disperare de cauză, ca domana directoare să nu poată da un răspuns clar: este sau nu este legală plata cu PFA? Nu poți amâna răspunsul la ceva ce știi, sau ești sigur că știi, ca și cum… noaptea care urma ar fi fost un sfetnic bun. Ce s-ar mai schimba până dimineață, pentru doamna Crăciunoiu? S-ar modifica legea după asfințit?! Chiar sunt foarte curios ce explicații va da dânsa în zori celor nemulțumiți. Dar nu numai atât, ci și, sunt convins, uimiți de tot ce li se întâmplă. Ce-ar putea doamna directoare să scrie, noaptea, într-un raport, când se presupune că, atunci când a provocat blocajul finannciar de la CSM, a știut ce face și a făcut ce știa? Se tot vorbește, în cazuri absurde, de la noi din țară, că mai bine ne-am translata în Congo. Un fel de haz de necaz, adică. Mai degrabă, aș spune că cei de la CSM nu ar nevoie să-și ia bilet să zboare în acea țară africană, câtă vreme o… au aici, în fața lor!

Plină de tâlc, altfel, a fost intervenția consilierului local, om hârșit în problemele legii, juristul de meserie George Botez: „A interpreta legea de maniera în care o persoană care munceşte nu trebuie plătită, după ce timp de trei luni a fost plătită în acelaşi sistem, se cheamă sclavagism. Este acea formă de opresiune în care o persoană care munceşte nu este plătită şi se consideră că este OK aşa”. Aici nu mai este vorba despre vreun joc politic, ci de tratarea într-un mod discreționar a unor oameni, nimic altceva. Oameni care, așa cum a declarat domnul consilier local, au muncit și își vor banii pe munca lor. Ei nu au nicio vină că doamna directoare este nesigură pe vreo patru criterii din vreo șapte, în privința folosirii metodei PFA-urilor. Nu suntem pe vreo plantație, acolo unde să se ceară muncă non-stop, iar plata… mai va! Suntem într-o țară democratică, cu legi, obligații, dar și drepturi. Iar dreptul unor oameni care au muncit, repet, este să fie plătiți. La timp, nu după vreun raport sau vreo adresă trimisă undeva unde au mai fost cerute – și au venit – explicații pentru ceva foarte simplu.

Stând strâmb și judecând drept, povestea aceasta lasă impresia, o spun din nou, că ar avea un alt substrat decât cel lăsat să transpară la suprafață. Dacă așa și este, era mai prodcutiv, și mai corect, evident, să se fi ieșit în față și să se fi spus pe șleau adevărul, ci nu lăsați oamenii să pară a fi luați în batjocură, chiar. Nu mai e vreme de discursuri elevate, de ascundere după deget, de tergiversări, de aruncare a pisicii în curtea altora, de vorbe ascunse, e timpul acum, pe loc, de zis: e albă sau neagră! A spune că-i gri și a te spăla astfel pe mâini nu-i deloc o soluție. Arataă mai curând a… drob de sare. Dacă se știa ca-i gri, atunci de ce nu s-a încercat… albirea, până acum? Chiar, oare, de ce?!?