Teatrul de Păpuși, acolo unde nu s-ar fi crezut vreodată să se „mute”!

Dragos Trestioreanu - iun. 1, 2017

Nu am fost prezent miercuri, 31 mai 2017, nici la ora 11.00 și nici la 16.00, în micuța sală de ședințe de la etajul al treilea al Palatului Administrativ, la noile întâlniri, cu scopul găsirii unei soluții de urgentare a acordării mărcii Petrolul, dintre reprezentanții ACS Petrolul ’52 și ai USP, de data aceasta acompaniați și de cei ai Veoliei, cu primarul, viceprimarii, președintele de ședință din CL Ploiești, un consilier PNL, edilul-șef fiind „blindat” de secretara primăriei și de directoarea Direcției Economice. La vârsta de 65 de ani, nu-mi mai permit un… puseu de hipertensiune, cu mai multe ceasuri înainte de cel la care iau, zilnic, pastila necesară. De ce mi-a fost teamă de-un puseu? Pentru că toate semnalele conduceau către o tergiversare. O temporizare, așa cum am scris în editorialul de ieri. Dacă era să se dea un semnal bun, ar fi fost oferit de joi, 25 mai, de la prima întâlnire. Și nu a fost dat deloc! Tot un deja-vu: obișnuitele amânări de la o săptămână la alta, după ce, anul trecut și în debutul celui în curs, erau de la o lună la alta, ba chiar și mai mult. În schimb, am putut viziona secvențe live și înregistrate de la întâlnirea dinaintea prânzului. Și mi-a fost suficient să trag concluziile de mai jos:

• Și dacă vor mai fi 1.000 de întâlniri, tot se va amâna găsirea unei soluții;
• Primarului parcă nu-i pasă de termene și de deadline-uri, ci mai curând exclusiv de amânări până la calendele grecești;
• Reprezentanții USP-ului, cei care au solicitat întâlnirile, precum și cei ai Petrolului ’52, nu pot prezenta decât argumente morale și de natură sportivă, cele legale fiind apanajul reprezentanților municipalității;
• Doamna Cătălina Marcu, de la casa de avocatură colaboratoare a companiei Veolia România, a părut singura care a știut cu adevărat, ce caută în sala de ședințe, oferind o soluție, zic eu, absolut la îndemână;
• Și dacă ar fi oferit însă 100 de soluții, tot s-ar fi… amânat sine die o decizie;
• Indiferent de simpatii sau antipatii, a fost clar că reprezentanții partidelor care au majoritatea în CL au fost de acord cu propunerea avocatei Cătălina Marcu și au mers chiar mai departe, cerând organizarea urgentă a unei ședințe de îndată a legislativului municipalității;
• Nu aceeași receptivitate au avut-o și reprezentanții opoziției din CL, reprezentați de edilul-șef și unul dintre consilieri, coleg de partid cu primarul;
• Pe NU în brațe, ca să nu zic și mai mult, l-a luat secretara primăriei, ceva mai „moale”, față de subiectul „CSM Ploiești”, fiind de data aceasta directoarea economică;
• Dacă, până acum, se mai credea că tergiversarea nu ar trebui să fie însoțită de vreo suspiciune, de-acum devine tot mai clar că, nici în 2050, nu se va da marca Petrolului ’52;
• Este foarte interesant de aflat, într-o zi, de ce există această punere de-a curmezișul în fața sportului din Ploiești, după cazul „CSM” parcă și Petrolului pare a i se dori colapsul;
• Ploieștiul, privit de la etajul trei al „Casei Albe”, acolo unde pare a se fi mutat… Teatrul de Păpuși, arată a un fel de Zanzibar al Tanzaniei, adică o insulă având alte legi decât în toată țara;
• Chiar dacă și marți va mai fi o zi, sper să nu fie și… cele trei ceasuri rele, încă mai putându-se spera că suspiciunile de „non-combat” mu-și au vreo acoperire!
• Dacă nici unei echipe care a demonstrat, cu vârf și îndesat, din punct de vedere sportiv și al susținerii din partea suporterilor, cu un viitor finanțator de talie mondială, nu i se poate oferi marca Petrolul, ferească Dumnezeu să fie acordată, odată, unuia fără niciun fel de merite, situație care nu ar fi însă, chiar, ceva neobișnuit după gândirea de la un etaj al unei mega-clădiri din centrul Ploieștiului!