Eveniment de gală, joi, în Ploieşti

Redactia - iun. 12, 2024

„Cântecul național are o singură spiritualitate, deoarece el reflectă omul așa cum e, cu cultura sa nativă, nu cu cea venită din afară” (Leoš Janáček).

Praga, „orașul de aur” al Europei, a reprezentat climatul ideal dezvoltării și afirmării muzicale, datorită prezenței pe scena pragheză a unor mari muzicieni din centrul și occidentul european, veniți în capitala cehă în calitate de compozitori, dirijori și interpreți. Nume Wolfgang Amadeus Mozart,  Ludwig van Beethoven, Carl Maria von Weber, Hector Berlioz, Franz Liszt,  Richard Wagner ori Piotr Ilici Ceaikovski au alimentat gustul melomanilor pentru artă pentru ca în a doua jumătate a secolului al XIX-lea să se facă auzit un nou stil muzical național, bazat pe moștenirea arhaică și folclorică: stilul național ceh.

Antonín Dvořák (1841-1904), primul mare simfonist ceh,  a lăsat o moștenire amplă ce cuprinde simfonii, concerte, serenade, suite, poeme simfonice, rapsodii, uverturi, variațiuni, marșuri, dansuri etc. Simfonist prin excelență, și-a construit lucrările pe o structură severă, sigură, cerebrală, cu o expresie clară, proaspătă, originală, pe ritmuri preluate din dansurile populare și intonație folclorică modală.

Concertul de joi, 13 iunie 2024, are un program în totalitate semnat de compozitorul ceh și aduce pe scena ploieșteană, în interpretarea Orchestrei Simfonice condusă de dirijorul Walter Hilgers,  trei dintre cele mai frumoase pagini din întreaga literatură muzicală. 

Uvertura de concert În tărâmul naturii op. 91 (V přírodě) a fost compusă în 1891 și face parte din trilogia Natură, Viață și Dragoste, alături de Carnaval op. 92 (Viața) și Othello op. 93 (Dragostea). Tablou al unei nopți liniștite de vară, uvertura este dominată de sentimentul naturii și este o muzică sugestivă, colorată timbral.

Cea de a doua lucrare a serii se înscrie în categoria lucrărilor vocal-instrumentale și vocal-simfonice, un domeniu vast, în care Dvořák a dat dovadă de o forță creatoare extraordinară, lăsând în urma sa un tezaur componistic extrem de valoros, recunoscut și apreciat la nivel internațional. Melodii simple, fermecătoare, de inspirație folclorică, cu armonii imprevizibile și colorate, pe ritmuri ale melosului popular. Joi seară vom asculta Cântece biblice pentru voce și orchestră op. 99, o suită de 10 psalmi din Vechiul Testament, îmbrăcați într-o viziune specifică marelui compozitor ceh, din care nu lipsesc intonațiile populare. Compuse în perioada în care Dvořák era stabilit la New York, au fost inițial realizate pentru voce și pian (1894), ulterior fiind orchestrate (primele cinci chiar de către creatorul lor în 1895 iar următoarele de către dirijorul Vilém Zemánek, în 1914). Premiera orchestrală (doar a primelor cinci cântece) a avut loc pe 4 ianuarie 1896, la Praga, în interpretarea Czech Philkarmonic, avândul la pupitrul dirijoral pe Dvořák. Joi, vom asculta superba suită în viziunea mezzoropranei Andreea Ilie, alături de Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Paul Constantinescu”, dirijor Walter Hilgers.

Considerat „părintele” simfoniei naționale, Dvořák a compus nouă lucrări în acest gen, ce au continuat principiile lui Johannes Brahms, urcându-l pe creatorul lor în rândul celor mai mari simfoniști ai scolului al XIX-lea, alături de Bruckner, Franck, Brahms, Saint-Saëns, Ceaikovski. Partea a doua a  concertului din 13 iunie 2024 este rezervată Simfoniei a VI-a în Re major, op. 60, ce se remarcă prin caracterul puternic național și prin structura echilibrată, alcătuirea perfectă și originalitatea inovațiilor. Compusă în 1880, a fost prima simfonie tipărită a compozitorului, editorul Simrok numerotând-o cu 1. Lucrarea a fost dedicată dirijorului filarmonicii vieneze Hans Richter, care i-a semnat prima audiție la Londra, în 1882.  Este alcătuită din patru părți, un Allegro non tanto construit cu mult rafinament pe o armonie de factură clasică, un Adagio liric în partea a doua urmată de un strălucitor Scherzo. Furiant. Presto edificat pe structurile ritmico-melodice ale unui dans popular ceh, Furiant. Ultima secțiune, Allegro non troppo, are un caracter vesel, o apoteoză a spiritului optimist și voios al poporului ceh.