În play-out, pe unii i-au încurcat, iar pe alții i-au „ajutat”! După victoria de la Ploiești, în dauna Petrolului, FC Botoșani aproape că a scăpat și de baraj, deși la finele sezonului regular era ca și condamnată! Totuși, „dracul” nu este așa de negru pentru „lupi”!

Dragos Trestioreanu - apr. 30, 2024

Un număr scăzut de suporteri – 75% dintre cei prezenți pe arena Ilie Oană, dacă nu chiar mai mult, copii și tineri, băieți și fete – au venit luni, după-amiază, să sărbătorească scăparea definitivă de emoții a echipei lor de suflet, FC Petrolul Ploiești, la capătul antepenultimului meci din play-out. Emoții, firește, cu privire la ocuparea unui loc de baraj sau – Doamne ferește! – chiar de retrogradare directă, la finele sezonului. Eventualitate pe care, sincer, o s-o refuz din start, chiar dacă, de prima poziție a barajului, pe ploieșteni îi despart numai trei puncte, acum. Una ocupată de FC Voluntari, mai noua formație a lui Florin Pârvu, căzută pe fatidicul loc 13, în urma victoriei de la… Ploiești, în dauna Petrolului, a lui FC Botoșani, cu scorul de 2-1 (1-1)! Voi reveni mai jos asupra cvasi-certitudinii că, și așa, pentru găzari, „dracul” – niciun apropo la porecla defunctei foste concitadine Astra! – nu este, cel puțin la această oră, chiar așa de negru. Mai este un meci acasă, al doilea consecutiv, duminică, 5 mai 2024, ora 15.30, în prima zi a Învierii, cu Oțelul Galați, iar apoi, va veni rândul unuia în deplasare, la Iași, după exact o săptămână, programat la fapt de noapte: 21.30. S-ar putea, nu îi doresc așa ceva lui CSM Politehnica, însă, ca la debutul partidei cu FC Petrolul să fie totuși deja retrogradată. Bref, două meciuri cu tot atâtea adversare lipsite, într-un fel sau altul, de griji. Ei bine, dacă Țicu și coechipierii săi nu scot din ambele cel puțin 2 puncte, atunci chiar că nu ar merita sărbătoriți la Centenar, pregătirile fiind deja în toi! Cred că rezolvarea se poate bifa chiar de Paște, nu se va aștepta aproape jumătatea lunii viitoare pentru a se face. De ce s-a pierdut meciul cu Botoșanii? Să analizez mai jos!

Antrenorul principal al Petrolului, Balint László, a ținut cont că într-o săptămână au fost trei meciuri ale mai noilor săi jucători, automat impunându-se, deci, unele modificări în formula de bază. Singura surpriză mare, să-i zic totuși astfel, a fost retitularizarea lui Meijers, lângă tot mai inamovibilul Papp, și după eșecul de la Sibiu. Eh, aici e aici! Trimis pe bancă într-un mod total neprofesionist, de către antepenultimul și ultimul dintre antrenorii de dinaintea lui Balint, despre motiv neoferindu-se, niciun moment, nicio explicație, darămite o justificare logică, stoperul olandez a suferit. A apreciat, mai mult ca sigur, că era nedreptățit. Și-așa chiar a fost. Pe la colțuri, s-a vorbit că refuzul punerii semnăturii pe o prelungire de contract ar fi fost… durerea conducerii, care l-ar fi mazilit pe loc din primul „11”! Și înlocuitorul lui Florin Stîngă a procedat la fel ca și predecesorii lui, netitularizându-l până și-a dat seama că era nevoie urgentă de batav în defensivă. Numai că, absența a lăsat urme, fiind și normal. Urme nu numai pe plan psihic, ci și pe cel fizic. Dacă la victoria de la Cluj, acolo unde a intrat foarte puțin, pe final de joc, nu s-a văzut, la Sibiu, cu Hermannstadt, și acasă, cu FC Botoșani, cele două partide cu el în formula de bază, s-a observat. Cineva a riscat și repercusiunile costă, desigur. Bine însă că, măcar, a primit banderola primită de Grozav de la Țicu, la înlocuirea acestuia din urmă! Când și Gicu a fost schimbat cu Garutti, în penultimul minut al timpului regulamentar!
Dacă Papp a început să mai elimine din erorile – cum s-ar zice la tenis – neforțate, i-a „luat locul” un alt ex-CSU-ist, Hanca. Cel cu greșeli și la Dinamo, în play-out, dar și la alte partide ulterioare. A pune-o, acum, numai pe perioada post-accidentarea-i serioasă, necesitând o intervenție chirurgicală la gleznă, ar fi totuși facil. Asta câtă vreme medicii l-au declarat încă din iarnă bun de joc. Ceva se întâmplă cu Hanca, poate și folosirea lui, ca pe un jolly-joker, când la mijloc, când în apărare, după nevoie, l-o fi bulversat, cine știe? Cert însă, nu mai este Hanca de la sosirea la Ploiești! Apropo de irosirea șansei de a-și aduce echipa la conducere pe tabela de marcaj, la acel penalti apărat de Kukić, în minutul 70, m-am trezit luni dimineață cu… zvonul că ar fi urmat o „omenie”, definiție mai recentă a unui patron de echipă la vechiul și arhicunoscutul „gentlemen agreement”. O omenie ce va fi întoarsă la finele săptămânii! Pentru cine, nu trebuie să dezvolt, se înțelege, nu-i așa? Nu cred deloc însă într-un astfel de zvon, deoarece niciodată, dar niciodată, nu poți fi sigur de… loialitate, în astfel de cazuri. Repet, Hanca a bătut „11 metri” așa cum a putut și el, iar Kukić a ales, cu noroc?, corect direcția șutului și s-a opus unui mult așteptat 2-1 pentru Petrolul. La valoarea unui fost internațional autohton, nu mă puteam aștepta deloc ca tocmai el să dea apa la moară cârcotașilor. A se ține minte cine întreba acum vreo 34 de ani și ceva: „Dovada? Care e dovada?”. Tot așa ar putea întreba și Hanca. Și cine i-o poate arăta?!?
Face ce face Musi și, după jocuri mai modeste în deplasare, acasă face legea pe dreapta lui. Da, care chiar e a lui. Acum, l-a chinuit pe fostul petrolist din eșalonul secund Țigănașu, cel care, volens-nolens, l-a pus jos, în iarbă, îmbrățișându-l… fără dragoste! Dar și irosind efortul lui López, care reușise corect deposedarea de balon a lui Musi. La sincronul de după meci, am reținut o declarație a underului titular al Petrolului, împrumutat de la FCSB: „Eu vreau să joc, nu să stau prin tribună!”. Cui i-o fi dat acest semnal? Lui Gigi Becali, să-l mai lase la Petrolul? Bine ar fi să fi fost astfel! Nicio grijă, tot în SuperLigă va evolua Musi! Vedem dacă la echipa de care aparține sau la care alta!
Golul Petrolului (12), bifat după deschiderea scorului de către un fost coleg de club al lui Musi, revenit la Botoșani, mai precis Miron, o reușită pe care o voi trata pe larg, ca și pe cea a colegului de tandem central defensiv, Sadiku, pentru 2-1, a generat semne de întrebare. Unele pe care mi le-a spulberat o fotografie excelentă a lui Răzvan Păsărică, unul dintre cei mai buni fotoreporteri de fotbal din România, ale cărui instantanee le-am și folosit în această cronică. Așa cum o fac de fiecare dată, atunci când este la datorie, la Ploiești, dar nu numai. Dacă aveam unele dubii, poza mi le-a risipit. Când a dorit să prindă balonul care îi fusese „suflat” dintre palme, Kukić a fost blocat cu piciorul drept de Musi. Cel care i-a pus gheata la nivelul umărului, împiedicându-l astfel să mai prindă, din nou, obiectul de joc. Dar, dacă VAR a ajuns să fie „bătut” prin KO de o fotografie!!! Drept urmare, reușita lui Irobiso, de la bara a doua, după centrarea de manual a lui Jair, trebuia să fi fost anulată!
Cum am promis, haideți să vedem cum a primit Petrolul cele două două goluri ale înfrângerii. Primul, al lui Miron, a venit în urma unei faze fixe. Mai exact, după o lovitură liberă de pe stânga a lui Florescu, mingea a „intrat” într-un carambol, dar ajunsă la Țicu, faza părea rezolvată. Numai că, nu înțeleg cum, căpitanul fundaș stânga trimis-o ciudat înapoi în careul mic, acolo de unde fusese respinsesă. Dican, omologul de la FC Botoșani al lui Țicu, a încercat un șut, dar balonul a fost blocat de Seto, ambii fiind aflându-se căzuți pe gazon. Ghinion, mingea a sărit la Miron, liber la vreo 7 metri, care a înscris un gol frumos din întoarcere, fără vreo șansă de a mai interveni a lui Zima. Cel care avea, ceva mai târziu, la 1-1, în prima repriză, să se opună excelent unui șut periculos al stângaciului Florescu. Erori de marcaj, care se tot repetă, greșeli în controlul obiectului de joc și goluri luate într-un mod de neconceput, ba chiar bizar! Credeți că se pot antrena evitarea lor? Se antrenează, dar – în meci – executanții sunt jucătorii, iar dacă ei se pierd cu firea, degeaba s-au antrenat în conmdiții… fără stres! Golul victoriei a fost tot unul în urma unei faze fixe. Un corner, ca urmare a căruia, culmea, cei doi fundași centrali ai lui FC Botoșani, Miron și Sadiku, s-au dovedit mai abili decât cei ai Petrolului, Huja și Meijers neputându-se opune reluării de jos a lui Sadiku, la assist-ul, cu capul, al lui Miron, stoper care a sărit mai sus decât un adversar. Și uitați așa se poate pierde un meci, după ce ai suferit la deschiderea scorului în minutul 5, ai egalat totuși repede, minutul 12, dar ai pierdut în minutul 87! Cum ar zice cei care debordează de clișee: „Fotbalul te pedepsește, dar ăsta-i fotbalul, poți da, dar și lua, goluri, pe o greșeală individuală!”.
Am citit pe o bine cunoscută rețea de socializare, la un apreciat grup de suporteri ai „galben-albaștrilor”, denumită „Petrolul Non Stop”, că Balint ar fi greșit schimbările în meciul pierdut cu FC Botoșani. O fi fost vreun nostalgic după cei de dinaintea brașoveanului asta nu știu, dar să vedem totuși dacă opinia are acoperire. Primul ieșit a fost Jyry (minutul 65), finlandezul creând pe dreapta o fază de mare efect, în mitanul secund, și făcând și multă risipă de energie. Păcat că nu a fost și concretizată acea fază și printr-o pasă exactă! La schimbare, l-am văzut pe Jyry explicându-le celor din staff că ar fi suferit o accidentare. Da, a fost o pierdere ieșirea de pe teren a nordicului, dar care a fost vina tehnicianului?!? Alt mijlocaș bun de schimb, atunci, nu era decât Dumitriu. Pe care altul era să-l folosească Balint? În minutul 80, poate cam târziu, e drept, a fost trimis pe teren un trio cu talie, Huja, Ișfan și Berisha. Pe cine au înlocuit? Pe un Țicu tot mai depășit în defensivă, pe un Jair mai obosit, respectiv pe un Irobiso, care își făcuse datoria la golul egalării, dar apoi nu a mai ieșit în evidență. În sfârșit, pe final (89), Balint a optat, în locul lui Grozav, care a făcut un meci mai modest, la alt jucător cu talie, Garutti. Evident, în speranța că unul dintre cei patru fotbaliști înalți ar putea să reușească un gol cu capul. Era să fie cu piciorul, dar nici Ișfan, nici Berisha nu l-au reușit! Nota bene, schimbările pot fi bine gândite, dar antrenorul nu intră și el pe teren cu jucătorii, ca să le arate ce să facă! Deci, repet, ce vină are el?
În sfârșit, tot de pe Facebook, amintirea de către un prieten de acolo, dl Mihai Chiru, a unui comentariu al domniei sale, la un text al meu referitor la obiectivul fixat de conducere Petrolului, locurile 7-9, mi-a atras atenția. Ce mi-a scris, atunci, dânsul? Să nu fiu prea optimist, deși sunt și acum la fel, am explicat mai sus de ce, fiindcă acel 7-9 se poate transforma, printr-o schimbare de semn, + în loc de -, într-o dramă. Îl liniștesc, și aici, pe dl Chiru, un mare petrolist, de altfel, spunându-i că o va vedea cu siguranță pe echipa de suflet și în ediția viitoare a SuperLigii. Nu am nicio îndoială, implicit nicio grijă! Victorie cu Oțelul și egalitate la Iași, nicidecum două remize, chiar dacă a fost rezultatul favorit mai tot campionatul al lui Țicu și compania! Haideți să vedem dacă sunt… bun de Mafalda!