Timpul estimat pentru citirea articolului este 1421 secunde

Au existat în viaţa urbei noastre numeroase personalităţi care s-au ilustrat în varii domenii de activitate, lăsând urme adânci în conştiinţa contemporanilor.
O astfel de personalitate a fost şi Nicolae M. Pârvulescu care s-a născut la Ploieşti în anul 1878 într-o familie de intelectuali. A urmat cursurile liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”, după care a urmat facultatea de Drept din Bucureşti. După absolvire a practicat avocatura în cadrul Baroului ploieştean, fiind ales în anul 1921 decan al Baroului. De menţionat că N. M. Pârvulescu a preluat decanatul Baroului prahovean de la avocatul D. Dumitrescu.
Avocatul N. M. Pârvulescu avea un frate, Anton, tot avocat, care în anul 1938 era preşedintele Consiliului Judeţean.
Ziarul „Democraţia Conservatoare” din 11 iunie 1910 menţionează pe N. M. Pârvulescu ca fost avocat al Statului, ca participant din partea Prahovei la marea întrunire din 6 iunie 1910 de la sala Eforie din Capitală, alături de I. G. Obrocea, Stelian Popescu, Bucur Spirescu, Stelorian Popescu, Gogu Fotescu etc.
În anul 1913 N. M. Pârvulescu a donat pentru dezvoltarea flotei naţionale suma de 20 de lei alături de I. G. Obrocea, G. Becescu-Silvan, Grigore Ivănceanu etc.
N. M. Pârvulescu a participat la primul război mondial, luând parte la luptele de la Mărăşeşti în calitate de ofiţer, aducându-şi contribuţia de sânge la realizarea Marii Uniri.
La 5 iunie 1921 N. M. Pârvulescu participă la sărbătoarea centenarului naşterii lui I. C. Brătianu, care a avut loc la grădina teatrului „Modern”, în „aer liber ca pe Câmpia Libertăţii”
Cu ocazia reconstituirii comitetului Ligii Culturale secţiunea Ploieşti, în ziua de 30 aprilie 1922 s-a ales şi comitetul bibliotecii „Nicolae Iorga” format din primarul oraşului, prefectul judeţului, primul preşedinte al Tribunalului, administratorul financiar, directorii liceelor din Ploieşti, revizorul şcolar, preşedintele cercului studenţesc prahovean, dr. C. Vasiliu, av. Dem. Nicolaescu, deputatul N. M. Pârvulescu decanul Baroului Prahova şi profesorul I. Croitoru. Cu acestă ocazie avocatul N. M. Pârvulescu a donat bibliotecii suma de 2000 de lei.
Cu ocazia trecerii trenului special care avea ataşat vagonul mortuar în care se afla sicriul lui Take Ionescu prin gara Ploieşti, în ziua de 1 iulie 1922, ploieştenii „în număr considerabil au ieşit la gară spre a saluta pentru ultima oară pe ilustrul dispărut”. Au fost date onoruri militare şi s-au depus şapte coroane. După oficierea unui serviciu religios au fost ţinute mişcătoare cuvântări de către Stelian Popescu, Gogu Fotescu – primarul Ploieştiului, avocatul N. M. Pârvulescu, R. A. Caratasse – primul preşedinte al Tribunalului.
Avocatul N. M. Pârvulescu a fost membru fondator al Aşezământului Cultural „Nicolae Iorga” din Ploieşti, înfiinţat încă din anul 1920 (şi autentificat la nr. 1884 din 1933 de către Tribunalul Prahova), făcând parte şi din organele de conducere în calitate de vicepreşedinte în anul 1933 şi cotiza anual cu suma de 100 de lei la bugetul acestuia.
În calitate de decan al Baroului Prahova, acesta a donat 40 de volume de literatură nouă „ţinând biblioteca în curent cu producţiile literare de actualitate”. De altfel, acesta a dăruit Bibliotecii „mai multe sute de volume încă de la întemeierea acesteia”, după cum consemna ziarul „Ploieştii” din 25 noiembrie 1923. Într-un document al Bibliotecii întocmit în anul 1939 de Har. A. Mărgineanu şi N. Simache, avocatul N. M. Pârvulescu era menţionat în categoria donatorilor „care au contribuit într-o largă măsură, nu numai la mărirea patrimoniului, dar şi la stimularea interesului public şi în special al celui oficial pentru soarta acestei Biblioteci”. N. M. Pârvulescu a mai donat Bibliotecii şi un fişier modern în valoare de 5000 de lei, pentru care comitetul Bibliotecii „îi aduce mulţumiri pentru acest dar atât de util”.
Nu putem omite faptul că Nicolae M. Pârvulescu a fost membru fondator al filialei Ploieşti a societăţii „Graiul Românesc”, înfiinţată în ziua de 18 februarie 1923 în localul şcolii primare nr. 1 de băieţi (director Iorgu Nicolau), în prezenţa Mariei Pillat, Simion Mândrescu, I. Grădişteanu – fost ministru, generalul Broşteanu, N. Batzaria – fost ministru în Turcia şi Iuliu Valaori – secretar general în Ministerul Instrucţiunii. Cu ocazia şedinţei de constituire a Comitetului de Conducere a filialei „Graiul Românesc”, N. M. Pârvulescu a fost ales membru împreună cu avocatul N. Constantinescu-Bordeni şi Theodor Raica. Preşedinte a fost ales G. Cosma iar vicepreşedinte prof. Pană Popescu. De menţionat că preşedintele de onoare al societăţii „Graiul Românesc” era Mitropolitul Primat Miron (viitorul patriarh Miron Cristea), iar preşedinte de onoare al filialei ploieştene era Maria Pillat. Maria Pillat a fost cea care i-a vizitat pe ostatecii prahoveni în Bulgaria în timpul primului război mondial, încurajându-i, după cum menţiona ziarul „Ploieştii” din 25 februarie 1923.
De asemenea, N. M. Pârvulescu a intrat de timpuriu în politică, fiind membru al organizaţiei locale a Conservatorilor, pentru ca după primul război mondial să-l găsim înscris în organizaţia prahoveană a Partidului Naţional Român condusă de Stelian Popescu, directorul ziarului „Universul”.
Ziarul „Ploieştii” din 8 februarie 1925 consemna că în ziua de 2 februarie 1925, a avut loc la Câmpina o adunare a membrilor P. N. R. din localitate la clubul partidului instalat în casa Gonţescu, inaugurat cu ocazia acestei adunări. Adunarea a fost prezidată de avocatul N. M. Pârvulescu, preşedinte al organizaţiei judeţene a P. N. R., care a venit la Câmpina „însoţit de tot tineretul partidului din Ploieşti”.
În ziua de 25 iunie 1925 avocaţii Baroului prahovean au ţinut să omagieze printr-un banchet împlinirea a 25 de ani de avocatură. Cu acest prilej, C. Ştefan Radian a prezentat un omagiu în numele majorităţii avocaţilor. Această scrisoare omagială citită cu ocazia banchetului, oferă date despre începuturile activităţii lui N. M. Pârvulescu la Ploieşti. Astfel, aflăm că a început activitatea ca ajutor de judecător şi împreună cu C. Ştefan Radian au pus bazele Cercului Juridic la Ploieşti împreună cu Dem. I. Nicolaescu, Dem. Paraschivescu şi G. Vernet, care era primul Cerc Juridic nu numai din Prahova dar şi din România.
În luna iulie 1925, Nicolae M. Pârvulescu, în calitate de Decan al Baroului local, participă la inaugurarea lucrărilor publice de mare însemnătate, cum a fost Palatul de Justiţie. Această clădire monumentală „este opera de laudă a inimosului prefect al judeţului Spirea Sorescu”. Inaugurarea acestor lucrări edilitare a avut loc în prezenţa primului ministru Ioan I. C. Brătianu, G. Mârzescu – ministrul de Justiţie, I. Ionescu-Quintus – vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi oficialităţi locale. Cu această ocazie, N. M. Pârvulescu a ţinut o cuvântare în care arăta necesitatea construirii acestui palat al Justiţiei la Ploieşti. Instanţele judiciare se vor muta în noul Palat al Justiţiei abia în 26 noiembrie 1932.
Cu toate că a avut o activitate exemplară ca avocat şi ca membru al societăţii ploieştene, N. M. Pârvulescu a fost atacat de ziarul „Ploeştii” condus de Eugen Ionescu în anii 1925-1926, cu toate că acesta fusese ajutat financiar de celebrul avocat pentru ca ziarul său să nu intre în faliment.
Un eveniment important la care avocatul Nicolae M. Pârvulescu a participat, aducându-i aminte de viaţa de student, a fost cel din 17 ianuarie 1926, când a fost invitat să ia parte la inaugurarea Căminului studenţesc prahovean din Bucureşti. Cu toate că era o vreme cumplită de iarnă, a ţinut să fie prezent la acest eveniment împreună cu Spirea Sorescu – prefectul judeţului Prahova şi Gogu Fotescu – primarul Ploieştiului, care au finanţat realizarea acestui cămin din bugetele judeţului şi primăriei. Acest cămin era situat în Aleea Sevastopol nr. 29, fiind cumpărat de Prefectura Prahova. De menţionat că din comisia de cumpărare a imobilului au făcut parte pe lângă prefectul judeţului şi primarul Ploieştiului, şi I. Ionescu-Quintus – vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor, Dem. I. Nicolaescu – deputat, arhitectul Toma T. Socolescu, ing. P. Petrescu, Gr. Zecu – membru în Consiliul Judeţean şi Gr. Iordachescu. Preşedinte al studenţilor prahoveni era dr. C. Emanoil. La această solemnitate a mai participat şi dr. C. Angelescu – ministrul Instrucţiunii Publice însoţit de Iuliu Valaori – secretar general al ministrului. Dacă Prefectura Prahova a cumpărat sediul, Primăria Ploieşti a cumpărat mobilierul căminului şi cantinei acestuia, unde erau găzduiţi studenţii prahoveni săraci (226 de studenţi). Oaspeţii au vizitat căminul, fiind invitaţi la masă iar ministrul Instrucţiunii s-a întreţinut îndelung cu studenţii. Corul studenţesc prahovean condus de C. Naumescu a executat cântece patriotice şi arii naţionale. Cu ocazia acestei inaugurări s-a bătut o placă comemorativă.
În anul 1928 Nicolae Iorga lucra la un istoric al oraşului Ploieşti, mai precis perioada razboiului de Independenţă 1877-1878. Primăria Ploieşti s-a adresat ministrului României la Madrid, principele Anonie Bibescu, pentru a i se pune la dispoziţie contra cost revista Ilustration Espanola din 1877; de asemenea s-a adresat şi ataşatului de presă Solacolu de la Roma pentru revista Ilustration Italiana. După finalizarea lucrării, Primăria Ploieşti, la solicitarea lui Nicolae Iorga, donează aceste reviste Bibliotecii Academiei Române. Faţă de această hotărâre, singurul care a obiectat a fost avocatul N. M. Pârvulescu, cerând ca aceste reviste să fie donate bibliotecii locale.
În septembrie 1928 avocatul Nicolae M. Pârvulescu a participat la parastasul de la mănăstirea Sinaia cu ocazia comemorării a şapte ani de la moartea lui Take Ionescu.
Ziarul „Virtutea” din 6 aprilie 1929 îşi informa cititorii că s-a format un „comitet permanent de persoane notabile care să se ocupe în diverse ocaziuni cu recompensarea poliţiştilor care au contribuit la prinderea fiorosului bandit Ogaru”. Printre membrii acestui comitet amintim că făceau parte şi avocatul N. M. Pârvulescu – preşedinte, Gabriel M. Popp – vicepreşedinte, dr. I. Negruzzi, maiorul invalid Al. Molescu, preotul Anghel Burada şi Elena I. Obrocea.
Avocatul N. M. Pârvulescu a fost membru fondator al asociaţiei civile „Sportiv Club Român” din Ploieşti, înfiinţată la 29 noiembrie 1929. Din această asociaţie, care avea ca scop dezvoltarea activităţii sportive şi de a grupa partizanii sporturilor pentru apărarea intereselor şi drepturilor lor, făceau parte avocaţii Scarlat Orăscu, N. Canary, dr. I. Negruzzi, ing. Irescu Mircea, farmacistul Al. Constantinescu, N. Stroescu, Raul Bulfinschi, ing. G. Ionescu-Boroia, Ştefan Scurea etc.
Printre personalităţile ploieştene care au făcut donaţii pentru Azilul de bătrâne al societăţii filantropice „Caritatea” în anul 1930, îl găsim şi pe avocatul Nicolae M. Pârvulescu cu suma de 500 de lei, după cum menţiona ziarul „Ploieştii” din 8 iunie 1930.
În ziua de 3 octombrie 1930, avocatul Nicolae M. Pârvulescu împreună cu C. Brezeanu, primarul Ploieştiului, au luat parte la inaugurarea noului palat al Băncii Prahova din Ploieşti. După serviciul religios oficiat de vicarul Patriarhiei, au ţinut cuvântări C. Brezeanu – deputat şi primarul Ploieştiului şi N. M. Pârvulescu, după cum consemna ziarul „Informatorul” din 8 octombrie 1930.
În anul 1930, Nicolae M. Pârvulescu, admirator sincer al lui Take Ionescu, a luat iniţiativa de a aşeza o placă comemorativă pe casa în care s-a născut marele om de stat, situată în Ploieşti, piaţa Cuza Vodă, după cum informa ziarul „Informatorul” din 8 octombrie 1930. În ziua de 21 iunie 1931 a avut loc la Bucureşti solemnitatea dezvelirii monumentului pe care un comitet de iniţiativă în frunte cu Stelian Popescu, directorul ziarului „Universul”, l-a ridicat marelui bărbat de stat Take Ionescu, fiu al Ploieştiului. La inaugurare a participat şi o delegaţie în frunte cu avocatul Nicolae M. Pârvulescu – decanul Baroului, Gogu I. Zamfirescu – fost deputat şi primar, Har. Lazaride, D. C. Popescu, Costel Ionescu etc.
În anul 1931 a fost ales membru în comitetul permanent al Uniunii Avocaţilor din România.
Lui N. M. Pârvulescu, în calitate de decan al Baroului Prahova, i se datorează aducerea la Ploieşti a unor „reputaţi scriitori şi conferenţiari” în anul 1932, pentru a prezenta expuneri avocaţilor din cadrul Decanatului, ca Gr. Trancu-Iaşi, C. Rădulescu-Motru, Eftimie Antonescu, N. Iorga şi dr. Mina Minovici.
N. M. Pârvulescu a făcut parte din comitetul format de generalul Th. Tăutu – eroul de la Cerna, St. Motoiu, prof. M. Galiţa, V. Hermeziu etc, care a luat iniţiativa de a sărbătorii printr-o şezătoare literară în amfiteatrul liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”, pe scriitorul academician I. A. Bassarabescu în ziua de 30 ianuarie 1932 cu ocazia aniversării a 60 de ani de viaţă.
Nu putem trece cu vederea o latură a personalităţii lui Nicolae M. Pârvulescu şi anume aceea de orator, dar mai ales de erudit conferenţiar. Din multitudinea de conferinţe susţinute de acesta reţinem pe cea din 29 martie 1933 şi intitulată „Din trecutul baroului prahovean”, în care creionează figuri ilustre ale baroului ca Ion Filiu – fost primar, prefect şi deputat, Radu Stanian, Nicolae Răşcanu, Teodor Teodorini şi C. Emilian. Această conferinţă a fost publicată în acelaşi an sub formă de broşură.
Pe avocatul Nicolae M. Pârvulescu îl găsim ca participant la sărbătoarea zilei de 10 mai 1933 la Ploieşti, care s-a făcut „cu tot fastul cuvenit”. După serviciul religios care a avut loc la catedrala „Sfântul Ioan”, oficiat de un sobor de preoţi în frunte cu protoereul Constantin Petre, la care au participat autorităţile militare în frunte cu generalul I. Partenie şi civile în frunte cu prefectul judeţului, Ştefan Stroe Petrescu, a urmat parada pe bulevardul Independenţei.
Din iniţiativa lui Nicolae M. Pârvulescu, în ziua de 24 iunie 1933, Baroul local a sărbătorit la restaurantul „Picadily”, pentru activitatea profesională, pe avocaţii Gogu Negulescu, Mituş Dumitrescu, Scarlat Orăscu, Dem I. Nicolaescu, C. Ceruleanu şi C. Ştefan Radian, cunoscute personalităţi politice ploieştene.
În octombrie 1933, Nicolae M. Pârvulescu, în semn de preţuire faţă de compatriotul său Take Ionescu, a luat iniţiativa ridicării la Ploieşti a unui monument acestuia „prin ajutorul subscripţiei naţionale”. Ziarul ploieştean „Virtutea” din 28 octombrie 1933 consemnează că „locul ales pentru aşezarea statuii e în piaţa Cuza Vodă, în faţa casei în care s-a născut Take Ionescu (în prezent casa domnului avocat Gheorghiu Râmniceanu)”.
N. M. Pârvulescu a fost, aşa cum consemna ziarul „Virtutea” din 7 martie 1934, „cel mai dârz luptător al înfiinţării” unui crematoriu uman la Ploieşti. Preşedinte al comitetului de acţiune pentru înfăptuirea crematoriului era prof. I. Dem. Agraru.
În calitate de decan al Baroului Prahova, Nicolae M. Pârvulescu a participat în ziua de 12 februarie 1935 la funerariile avocatului Constantin Dusescu, fost primar al Câmpinii.
N. M. Pârvulescu a fost printre ploieştenii care în anul 1935 au subscris iniţiativei lui Nichifor Crainic de a se întemeia la Bucureşti un „Institut Nicolae Iorga”. Inaugurarea urma să aibă loc odată cu aniversarea a 40 de ani de la „prima lecţie” ţinută de Nicolae Iorga la Universitatea Bucureşti.
Avocatul N. M. Pârvulescu a participat la reaşezarea plăci comemorative a avocaţilor şi magistraţilor morţi în războiul de întregire a neamului în noul local al Palatului de Justiţie din octombrie 1935. Redăm mai jos numele acestora: judecătorii Ion Apostolescu, Ion Vasiliu, Nicolae Droşescu, avocaţii Petre Petheu, Ion Hristodorescu, Alexandru Florescu, Stelian Ionescu, Traian Popescu, Ion Popescu, Costel B. Spirescu, Stelorian I. Zamfirescu. De menţionat că reaşezarea plăcii de bronz (un frumos basorelief datorat sculptorului Dumitriu-Bârlad), s-a făcut în cadrul unei ceremonii cu caracter naţional religios. Preoţi în frunte cu părintele protoereu Aurică Popescu au săvârşit slujba bisericească. Răspunsurile au fost date de corul Baroului de sub conducerea maestrului I. Croitoriu avocat. Ziarul „Virtutea” din 5 octombrie 1935 ţinea să menţioneze această „acţiune românească şi creştinească” datorată lui Nicolae M. Pârvulescu, în timp ce la Bucureşti consiliul Baroului de Ilfov era demis pentru „lipsă de naţionalism”. Ziarul „Virtutea” din 12 octombrie 1935 evocă „frumoasa serbare care a avut loc în vechiul local al Tribunalului la 29 iulie 1921 cu prilejul instalării aceleiaşi plăci”. După eveniment, la masa colegială ce a urmat la restaurantul „Borsec” la care a participat şi Î. P. S. S. Patriarhul Miron Cristea, Tulius Giruneanu tânăr predicator a citit emoţionanta „Închinare magistraţilor şi avocaţilor prahoveni morţi pentru patrie”:
A fost cândva o ceată
De calzi apărători de Drept.
Ei n’au ţipat războiul;
N’au traficat,
N’au perorat,
Şi nu s’au reformat!
Dar au păstrat credinţă’n piept
Că drumul către ideal
Străbate munţi, deşert, câmpii
Şi al morţii val.

Când i-a chemat trompeta
S’au dus până la unul…
Dar n’au cerut răsplată
Nici avansări,
Nici ambuscări,
Şi n’au cerşit pe scări,
Simţind că doar cu tunul
Un vis se’nfiripează:
-Al României Mari,-
Iar nu cu… sedentari!

Acum ei ne contemplă
Din depărtări albastre…
În lumea de fantasme
La trup se poartă goi,
Căci nu sunt ca la noi
Bogaţi… de prin război!
Şi’n ţara lor de basme
Au vervă… magistraţii!
Respectă adevărul
Şi-l predică – avocaţii?!

A bravilor e slava!…
Smeriţi le închinăm
Cu dragoste creştină
Un imn duios,
Un gând pios…
Iar vinul cel mai preţios
Din cupele ce înălţăm,
E’n cinstea scumpilor eroi.
Simbolul sângelui jertfit
Şi al neamului ce s’a’ntregit.

În perioada cât a fost Decan al Baroului (1921-1941), Nicolae M. Pârvulescu a imprimat o activitate nouă Baroului. Ca urmare a dragostei sale faţă de cărţi, Baroul Prahova avea „o bibliotecă admirabil înzestrată cu operele cele mai de seamă, iar pe lângă revistele de Drept străine şi române se mai află şi reviste literare” după cum consemna ziarul „Virtutea” din 29 februarie 1936.
Datorită bunei conduceri a lui Nicolae M. Pârvulescu, Baroul Prahova avea o situaţie financiară înfloritoare. Dacă la 20 martie 1931 averea Baroului era de 3.849.336 de lei , aceasta a sporit în 1936 la 5.669.630 de lei, din care 1.909.600 de lei erau în efecte publice. Depozitele financiare ale Baroului se aflau în păstrare la băncile „Prahova” şi „Comerţului” din Ploieşti. Putem pune situaţia financiară înfloritoare a Baroului din Prahova şi pe seama faptului că societăţile petroliere din judeţ foloseau serviciile juridice şi de autentificare a actelor ale Baroului local iar Primăria Ploieşti apela regulat, contra unei subvenţii de 100.000 de lei pe an, la asistenţa juridică a celor 100 de avocaţi ai Baroului ploieştean. Toate acestea şi buna conducere a lui N. M. Pârvulescu făcea ca Baroul din Prahova să fie unul din cele mai puternice din ţară, lucru reflectat şi prin alegerea lui N. M. Pârvulescu ca vicepreşedinte şi apoi preşedinte al Uniunii Generale a Avocaţilor din România în anul 1934 şi în 1941. Este cazul să amintim că N. M. Pârvulescu a fost ales pentru a cincea oară ca decan al Baroului de Prahova, cu unanimitate de voturi. În toate aceste legislaturi, avocatul N. M. Pârvulescu a fost secondat de avocatul C. Ştefan Radianu ca prodecan al Baroului.
Cu ocazia alegerii lui Nicolae M. Pârvulescu ca vicepreşedinte al Uniunii Avocaţilor din România, în ziua de 7 iulie 1934, a avut loc la iniţiativa unui comitet de avocaţi în frunte cu Dim. Dimitrescu – fost ministru sărbătorirea acestuia printr-un banchet în parcul de la Expoziţie la care au participat 250 de magistraţi şi avocaţi. Printre cei care au ţinut să participe la banchet amintim pe: I. G. Obrocea, N. N. Cropellianu, Hugo Fridman, C. Naumescu, Iorgu Petrovici – decanul Baroului de Ilfov, Grigore Trancu-Iaşi – fost ministru, Nicu Stroescu etc.
Ziarul „Virtutea” din 26 septembrie 1936 menţiona că Uniunea Generală a Avocaţilor din România a apelat la experienţa lui Nicolae M. Pârvulescu de a conduce alegerile de la Baroul din Timişoara, unde între avocaţii români şi cei etnici minoritari exista o stare de ostilitate permanentă.
De asemenea Nicolae M. Pârvulescu era şi membru fondator al Aeroclubului „Prahova”, constituit în anul 1936.
Avocatul Nicolae M. Pârvulescu a participat în ziua de 31 octombrie 1937 la congresul Partidului Naţional Creştin din Prahova, care s-a desfăşurat la locuinţa lui I. G. Obrocea, preşedintele partidului; au mai participat şefii de sectoare din comunele prahovene alături de generalul Th. Pirici, Emil Condeescu, profesorul Dedulescu.
În ziua de 10 mai 1938 participă la funerariile avocatului Gh. Chirică care au avut loc la cimitirul Viişoara, împreună cu întregul consiliu de disciplină al Baroului. Defunctul a fost la începutul anilor 1900 secretar al Ligii Culturale la Ploieşti.
Cu ocazia sărbătoririi lui Nicolae M. Pârvulescu în 1938 la cei 60 de ani de viaţă, printr-o festivitate caldă, fără decoruri de lux inutile şi fără „maeştrii de ceremonii”, Har. Mărgineanu din partea Bibliotecii „Nicolae Iorga” a ţinut să precizeze, aşa cum arăta ziarul „Prahova Noastră” din 22 octombrie 1938, că „puţini sunt aceia care ştiu că aproape jumătate din volumele Bibliotecii „Nicolae Iorga” sunt dăruite de acest mare animator al culturii prahovene”.
Consiliul baroului avocaţilor din Prahova, sub preşedinţia lui Nicolae M. Pârvulescu, a decis ca baroul „să subscrie din partea sa suma de 20.000 de lei pentru ajutorarea familiilor ostaşilor ucişi cu ocazia luptelor duse pentru înfrângerea rebeliunii legionare din zilele 21-23 ianuarie 1941”. Totodată, s-a hotărât deschiderea unei liste de subscripţie pentru membrii baroului „în acelaşi nobil scop”; avocaţii au contribuit individual cu suma de 22.000 de lei. Această sumă totală de 42.000 de lei a fost înmânată de av. G. Vlaiculescu autorităţilor militare din Ploieşti. Faţă de acest generos şi patriotic gest, comandantul diviziei a XIII-a Ploieşti, generalul G. Rozin, a ţinut să mulţumescă personal printr-o emoţionantă scrisoare. La rândul său, N. M. Pârvulescu a trimis şi o telegramă generalului Ion Antonescu, conducătorul Statului, pe care l-a felicitat pentru acţiunea sa energică în scopul „întronării ordinei şi salvării fiinţei Statului”.
Cu ocazia adunării generale a Căminelor Culturale din judeţul Prahova din 11 aprilie 1941, care a avut loc în amfiteatrul liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti în prezenţa prefectului de Prahova C. Greceanu, avocatul N. M. Pârvulescu a fost proclamat membru de onoare al Căminului Judeţean, alături de Grigore Ivănceanu, dr. Petre Tomoşoiu – preşedintele Ateneului Popular „Prahova”, dr. Şt. Popescu-Filutză – fost prefect de Prahova, Nicolescu-Malu – preşedintele Asociaţiei învăţătorilor prahoveni, prof. N. Simache, Romulus Spirescu, C. Cantacuzino-Râfov etc.
Cu ocazia desemnării avocatului Nicolae M. Pârvulescu ca preşedinte al Uniunii Avocaţilor din România în anul 1941 avocaţii şi magistraţii din Ploieşti au sărbătorit pe N. M. Pârvulescu printr-un banchet la care au luat parte „peste trei sute avocaţi şi magistraţi în frunte cu d-nii avocaţi: Scarlat Orăscu, Mituş Dumitrescu, Gr. Ivănceanu, Constantinescu Bordeni, C. Ceruleanu, I. Radian, C. Popescu Gruia, Jean Văleanu, Gh. Nicodinescu, Ştefan Scurea, Gh. Şerb. Teodorescu, Gheorghe Ionescu, Gh. Caragea, Marin Stănescu, Nae Anastasiu, Costel Spirescu, Anton Pârvulescu, Em. Condeescu, Gh. Vlaiculescu, Bite Stoicescu, Mişu Gheorghiu, Nic. Cristodorescu, Paul Grigorescu şi alţi magistraţi în frunte cu d. Georgică Ionescu, prim-preşedinte al Tribunalului, N. Căplescu, Ştefănescu-Priboi, I. Gheorghe, Gh. Văgăunescu, Radu Gheorghiu, Rizeanu, Semaca, P. Grigorescu, C. Cercel, T. Avram şi alţii. D. avocat Scarlat Orăscu, a povestit o impresionantă cuvântare, despre începutul carierii de avocat a sărbătoritului de azi, căruia neuitatul avocat Răşcanu, fostul său maestru, îi da în studiu multe din principalele sale procese. D. Georgică Ionescu, prim-preşedinte al Tribunalului, a arătat că graţie conduitei sale, d. decan Pârvulescu, a reuşit să înlăture orice animozităţi dintre membrii baroului şi magistraţi, putând astfel să colaboreze la opera de justiţie în desăvârşită armonie. D. av. Grigore Ivănceanu, între altele, a spus: D. Pârvulescu dela începutul carierei, a fost legat de bară. Niciodată d-sa nu a amestecat profesia cu politica. D-sa a reuşit să strângă într’un mănunchiu puternic, pe toţi membrii baroului de Prahova. D. avocat Nic. N. Pârvulescu, preşedintele Uniunii avocaţilor din România, profund impresionat de frumoasa manifestaţie de simpatie ce i s’a făcut, a mulţumit colegilor din baroul de Prahova pentru bunele sentimente ce i-a arătat cu această ocazie. D-sa a promis că aceiaşi bună gospodărie şi aceiaşi râvnă, de muncă pusă în slujba baroului de Prahova, o va pune şi în slujba Uniunii”.
Cu acest prilej ziarul „Ploieştii” din 10 iunie 1941 menţiona că avocatul N. Constantinescu-Bordeni „a ridicat un toast în limba latină, la agapa oferită, la 6 Aprilie a. c., de către avocaţii Baroului nostru, în cinstea d-lui Preşedinte N. Pârvulescu. Socotind că o adiere, o boare de clasicism, în mijlocul vijeliilor barbare deslănţuite pe pământ, şi cu o repercusiune atât de directă şi asupra Ţării noastre, va face bine, va mai răcori, – măcar pentru un singur moment – frunţile şi sufletele multora, ne facem plăcerea de a reproduce, aci, in extenso şi în original, toastul d-lui avocat N. C. Bordeni:

Honoratissimi Magistratres et Carissimi Collegae!
Corpus Prahovensium causidicorum novum praesidem Unionis causidicorum Valachorum bodie celebrat.
Imprimis, Ministro Justitiae gratias agere debemus, quod, Nicu Pârvulescu, nostrum carum decanum, ad summum honorem extulit.
Et certe, Minister Justitiae, eum propter virtutes hoc munere dignum jure judicavit, nam Nicu Pârvulescu vir bonus dicendi peritus ab omnibus semper habitus est.
Quamobrem, decano nostro omnes ab imo pectore congratulemur et ei vitam longam et alias res secundas optemus.
Nos omnes, Prahovenses causidici, simul nobis ipsis gratulemur, quod, concordia et conscientia nostrorum commodorum, talem virum per quadraginta annos in concilio causidicorum collegam habuimus atque pe viginti unum annos decanus a nobis usque. Vivat multos annos novus praeses Unionis causidicorum! Sursum corda, carissimi collegae!”

Pe avocatul N. M. Pârvulescu, în calitate de decan al Baroului, îl găsim prezent la serbarea din 30 ianuarie 1942 a patronului Şcolii de Ofiţeri de Rezervă ai Infanteriei, care a avut loc la sala „Odeon”. La această sărbătoare a participat şi o delegaţie de ofiţeri şi ostaşi germani.
În anul 1942 îl găsim pe N. M. Pârvulescu ca membru de onoare al Căminului Cultural „Voevodul Mihai” din Ploieşti, alături de C. Rădulescu-Motru, Andrei Rădulescu, Emanoil Bucuţa, I. A. Bassarabescu, Dimitrie Gusti, Toma Socolescu şi Ion Domiclescu.

Constantin Dobrescu, doctor în istorie

Bibliografie selectivă

Constantin Dobrescu, Viaţa culturală a municipiului Ploieşti şi a judeţului Prahova (1900-1948) Documente, Editura Selex, Bucureşti, 1997;
Constantin Dobrescu, Viaţa cotidiană ploieşteană în documente de presă 1899-1930, Editura Elapis, Ploieşti, 2009;
„Curentul” – 13 mai 1933, 22 iunie 1933, 1 februarie 1942;
„Informatorul” – 8 octombrie 1930;
„Invalidul român” – 27 februarie 1923;
„Ploieştii” – 4 februarie 1923, 25 februarie 1923, 14 octombrie 1923, 25 noiembrie 1923, 8 iunie 1924, 17 mai 1925, 25 iunie 1931, 12 iulie 1931, 17 iulie 1931, 8 februarie 1932, 9 februarie 1933, 1 aprilie 1933, 15 iunie 1934, 25 februarie 1935, 17 august 1936, 10 iunie 1941;
„Prahova Noastră” – 22 octombrie 1938, 26 ianuarie-2 februarie 1941, 17 aprilie 1941, 26 aprilie 1941;
„Revista baroului Prahova”, nr. 5 din 15 mai 1938;
„Tribuna” – 10 iunie 1943, 1 iulie 1943;
„Virtutea” – 1 iulie 1922, 4 iulie 1925, 30 ianuarie 1926, 10 septembrie 1927, 11 mai 1929, 8 aprilie 1933, 28 octombrie 1933, 7 martie 1934, 5 octombrie 1935, 12 octombrie 1935, 26 septembrie 1936;

M-am săturat până peste cap de manelişti!

Timpul estimat pentru citirea articolului este 196 secunde Florin Salam este un artist care apare î

1 Mai, mârlanii şi seminţele

Timpul estimat pentru citirea articolului este 147 secunde Am ieşit ieri cu familia în poate singu

Petrolul ’52 câștigă, fără adversar, cel mai important „meci”. Dar cu ce preţ!

Timpul estimat pentru citirea articolului este 187 secunde Gata, se ştie deja că singura participa

Ploieștenii în marea epopee națională a întregirii neamului

Timpul estimat pentru citirea articolului este 753 secunde După cum este bine cunoscut, România in

Inline
Inline