Timpul estimat pentru citirea articolului este 664 secunde

dr. Constantin Dobrescu

Una din cele mai vechi societăţi filantropice din ţară a fost Societatea „Caritatea”, înfiinţată la Ploieşti în anul 1880 de un grup de doamne din elita locală cu scopul „de a veni în ajutorul celor nevoiaşi”. De la început menţionăm că la Ploieşti a mai funcţionat o societate cu numele de „Caritatea”, a preoţilor prahoveni.

Acestă societate, în anul 1908, a obţinut personalitatea juridică.

Prima preşedintă a societăţii, înfiinţată la 11 februarie 1880, a fost Ecaterina Ciorăneanu, care a militat şi pentru crearea unui atelier de ţesătorie şi lucrări manuale precum şi ajutorarea săracilor, toate prevăzute în Actul Constitutiv. Cu această societate filantropică începe să se organizeze şi la Ploieşti asistenţa socială.

În anul 1890 societatea a trecut sub preşedinţia lui Zoe Scorţeanu, secondată de un comitet din care făceau parte Felicia Homoriceanu, Ecaterina Sfetescu, Atina Istrati Negulescu, Ana Ghiţă Ionescu, Eliza Garoflid, Zoe Romanescu, Ecaterina Cropellianu, Eufrosina Eliade etc. Zoe Scorţeanu a condus destinele acestei societăţi timp de 23 de ani şi în timpul mandatului ei va dona în 1911 terenul pe care se va construi azilul de bătrâni pe strada Poştei care va purta numele donatoarei, Zoe Scorţeanu. Azilul de bătrâni era simbol nepieritor al carităţii ploieştene. Aici au fost primite un număr de 18 doamne „care au avut altă dată o stare socială bună, dar care, către sfârşitul vieţii lor au scăpătat”.

În anul 1890 s-au modificat Statutele societăţii, înscriindu-se scopul: de a veni în ajutorul săracilor şi de a înfiinţa azilul pentru femeile în vârstă şi sărace. În aprilie 1908 societatea devine persoană juridică. De-a lungul timpului au fost date ajutoare în bani, alimente şi lemne celor săraci şi văduvelor, s-au dat ajutoare de căsătorii şi înmormântare, s-au distribuit cărţi şi haine la elevii săraci.

A urmat apoi la conducerea societăţii Lelia General Cantacuzino „suflet superior de femeie care şi-a jertfit întreaga viaţă pentru binele nevoiaşilor şi care cu un devotament neîntrecut curmat numai de o moarte prematură, a condus societatea în vremurile spinoase ale anilor 1913 şi 1916 până în septembrie 1919”. A urmat la conducerea societăţii Victoria Agraru, fiind a patra preşedintă. În timpul conducerii ei, societatea a primit o importantă donaţie a defunctului Filipache Corlatescu constând în titluri ale Împrumutului Naţional în valoare nominală de 100 000 de lei.

Societatea avea ca deviză preceptul creştin de înaltă moralitate: „Ajută pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.

Din anul 1921 societatea a fost condusă de Dora I. Dimitrescu, fiica fostului profesor şi director al liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” Ioan Romanescu, care a moştenit de la tatăl său o aleasă educaţie. Dora I. Dimitrescu era licenţiată în litere fiind „una din femeile culte ale Ploieştiului, care a activat în toate operele cu caracter cultural şi de asistenţă socială”.

Într-o dare de seamă privind activitatea societăţii „Caritatea” din Ploieşti din ianuarie 1928 se menţionează că „De la război încoace, anul 1927 a fost unul din cei mai buni pentru societate. Graţie subvenţiilor importante ce ni s-au acordat de către Prefectura judeţului Prahova şi Primăria municipiului Ploieşti pe deoparte şi donaţiunilor primite pe de altă parte, finanţele noastre s-au îmbunătăţit simţitor şi ne-au dat posibilitatea efectuării reparaţiilor exterioare la clădirea azilului, care au atins aproape 78 000 de lei.” În continuare se menţionează că în 1928 societatea are 97 membrii înscrişi, afară de ei onorifici. În azil sunt întreţinute 18 bătrâne, dându-le lemne de foc, pâine şi ajutoare băneşti care au însumat 49 174 lei ceea ce revine la 2732 lei cheltuiţi de fiecare pensionară. La aceste cheltuieli se adaugă şi ajutoare de 2180 lei pentru pensiunile din fondul Corlatescu.

În anul 1930 împlinindu-se cincizeci de ani de la întemeierea societăţii, comitetul a hotărât să se sărbătorească acest important eveniment – poate unic în analele filantropiei româneşti – cu fastul cuvenit. Serbarea jubiliară a avut loc în ziua de 25 mai când s-a oficiat serviciul religios la biserica „Sfâta Vineri” în prezenţa unui numeros public. Aici protoiereul Vicenţiu Pop a oficiat un serviciu divin pentru pomenirea donatorilor şi filantropilor care s-au îngrijit de propăşirea societăţii. Răspunsurile au fost date de corul admirabil condus de profesorul Elian în care cânta ca amator şi maiorul Condu „un pasionat şi excelent artist”.

La jubileul de 50 de ani ai Societăţii „Caritatea”au ţinut să participe prof. I. A. Bassarabescu împreună cu fiica sa Cireşica, Gh. Fernic, ziariştii Dragomirescu, Vermont, autorităţile locale şi judeţene şi invitaţi din Bucureşti.

După serviciul divin, părintele protoiereu Vicenţiu Pop preot al bisericii „a rostit o frumoasă cuvântare, slăvind opera societăţii „Caritatea”. După serviciul religios, asistenţa a trecut în localul Azilului de Bătrâne, unde s-a semnat un act comemorativ „care va fi păstrat ca pioasă amintire şi a primit o prea frumoasă medalie de bronz care are pe faţă cuprins într-o coroană de frunze de dafin şi stejar, textul: Societatea Caritatea a Doamnelor din Ploieşti, iar pe verso clădirea Azilului şi datele – sus 1880 şi jos 1930”. După aceasta Dora I. F. Dimitrescu a ţinut în faţa pridvorului Azilului o frumoasă cuvântare în care a scos în evidenţă activitatea depusă de fostele prezidente cu jertfă şi devotament pentru azilul de bătrâne. Aceasta a arătat că “mila este una din virtuţiile minunate ale sufletului omenesc. Mersul necurmat al evenimentelor, calamităţile care au afectat lumea întotdeauna, au ţinut neadormită în adâncurile sufletului omenesc iubirea de aproape. Şi atunci, în 1880 ca şi acum – după atât de îndeliungată vreme de la marele război al unităţii naţionale – rănile produse de marile prefaceri ale neamului nostru sângerau adânc clasele de jos ale poporului muncitor şi onest. Nu se putea, când iubirea de patrie a vitejilor de la Griviţa a dus faima noastră peste hotare, ca sentimentul tot atât de puternic al iubirei aproapelui să nu răsară tot din mijlocul gloriosului nostru oraş”.

Opera societăţii era cristalizată în frumosul azil, unde multe dureri au fost alinate şi multe lacrimi au fost şterse prin bunătatea sufletească şi mila nemărginită a tuturor acelora care au fost găzduiţi în această atât de utilă şi caracteristică instituţie a Ploieştiului. Printre cei care au contribuit cu donaţii la construcţia azilului amintim pe Regele Carol I, familia Cantacuzino, generalul Theodor Văcărescu, filantropul Max Schapira, prinţul Dimitrie Barbu Ştirbey, Alexandru Marghiloman, Ştefan Greceanu, fraţii Rainov, Elena dr. Turnescu, Ecaterina Sfetescu, Raliţa Steiu, Ruxandra Cosma, Zoe Bolintineanu etc.

Pentru construcţia azilului, Regele Carol I împreună cu Regina „au binevoit să doneze suma de 2000 lei societăţii „Caritatea” pentru azilul pe care societatea îl va construi în acest oraş” după cum consemna ziarul „Cârma” din 20 februarie 1909.

Discursului emoţionant al Dorei I. Dimitrescu i-a urmat cuvântările prefectului judeţului Prahova dr. Ştefan Popescu-Filuţă care parafează dictonul societăţii prin „Iubeşte pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. De asemenea laudă scopul şi activitatea societăţii şi îi urează viaţă lungă în folosul celor aflaţi în nevoie. Primarul Ploieştiului şi deputat Constantin Brezeanu „îndeamnă pe cei prezenţi să ia exemplu de la predecesorii care au înţeles să se devoteze la uşurarea zilelor acestor învinşi ai vieţii şi să ducă mai departe această instituţie umanitară”.

Urmează apoi dr. C. Vasiliu care evocă în cuvântul său personalitatea lui Zoe A. Scorţeanu „marea filantroapă şi creatoare a acestui azil”.

O parte din persoanele prezente au donat însemnate sume de bani care s-au ridicat la circa 30 000 lei. Printre cei care au donat bani cu ocazia jubileului de 50 de ani de activitate şi pe care presa vremii i-a consemnat, amintim: familia profesor Agraru a donat suma de 10 000 lei, dr. G. Cosma a donat în amintirea mamei sale suma de 10 000 lei. De menţionat că Ruxandra Cosma „ a făcut personal în 1911 la inaugurarea localului acestui azil o donaţie de 5 000 lei”. Familia Thomas Masterson a donat 5 000 lei, familia Sergiu Gogălniceanu 2 000 lei, dr. Eufrosina Slăvescu-Moşoiu a donat în memoria surorii sale suma de 1 000 lei, Ecaterina Constantinescu în memoria surorii sale Maria a donat 1000 lei, avocat Nic. M. Pârvulescu decanul Baroului de Avocaţi Prahova a donat 500 lei, arhimandritul Antoniu Mărculescu, stareţul Mănăstirii Ghighiu, a donat în memoria mamei sale suma de 500 lei. Menţionăm că în anul 1926 D. Angelescu donează societăţii „Caritatea” o maşină (autoturism) iar Ioan Teodorescu donează suma de 1 000 lei „pentru construcţia unei pompe de apă în curtea azilului societăţii „Caritatea””.

Părintele Ghiţă Dumitrescu de la biserica Sf. Gheorghe Vechi „binecuvântează mâncarea şi băutura ce se împarte pensionarelor Azilului”.

De remarcat că la această aniversare jubiliară „s-a petrecut un fapt neobişnuit: asistenţei nu i s-a servit tradiţionalele sandwich-uri cu icre negre şi nu au pocnit dopurile sticlelor de champagne”. Economiile făcute au fost plasate pentru ajutorarea celor sărmani. Astfel, cu preţul unui sandwich se putea cumpăra două pâini iar cu preţul unei sticle de champagne se pot cumpăra cel puţin 5 kg. de carne.

De menţionat că din anul 1911 până în 1930, azilul societăţii a adăpostit 56 de pensionare. Pentru această societate caritabilă Consiliul Judeţean Prahova acordă în anul 1931 suma de 10 000 lei.

În cei aproape 70 de ani cât a funcţionat această societate, din comitetul acesteia au făcut parte soţiile unor oameni politici şi intelectuali din Ploieşti ca Ecaterina Sfetescu, Atena Istrati Negulescu, Ana Ghiţă Ionescu, Eliza Garoflid, Zoe Romanescu, Ecaterina Crapellianu, Eufrosina Eliade, Eufrosina Slăvescu-Moşoiu, Ecaterina Dr. Negruzzi, Mizzi Stanian, Victoria Al. Radovici, Elena I. Obrocea, Virginia Nasopol, Aurelia B. Georgescu, Maria Băiatu, Alexandrina Chiriţoiu, Stela dr. Ruban, Irina St. Moţoiu, Ana Dem. Nicolaescu, Beatrice Jefferson, Ana Em. Condeescu, Cora Alexandrescu, Alexandrina Fotescu, Maria Ionescu-Quintus, Elena Vartolomeu, Paulina Brezeanu etc. Din Comitetul de Cenzori ai Societăţii „Caritatea” făceau parte o serie de personalităţi ca chestorul C. Vasilescu, col. Sp. Oprescu, dr. Florin Dumitrescu etc. Membrii din consiliul de administraţie şi comisia de cenzori erau aleşi prin tragere la sorţi.

În anul 1933, cu ocazia Adunării generale ordinare, a fost proclamată membră de onoare Victoria I. Agraru în semn de recunoaştere a muncii şi activităţii desfăşurate de aceasta ca preşedintă a societăţii.

În anul 1940, societatea „Caritatea” a fost susţinută financiar nu numai de Primăria Ploieşti şi Prefectura judeţului care prevedeau anual sume de bani în bugetele lor, dar şi de societăţile petrolifere ca „Unirea”, Concordia”, „Creditul Minier”, „Vega”, „Româno-Americană” şi „Feroemail”.

Averea societăţii consta în anul 1930 în fonduri de rentă de stat de aproximativ 500 000 lei iar în numerar 60 000 lei. Printre cei care au contribuit constant la mărirea patrimoniului financiar al societăţii amintim donaţia de 100 000 lei în titluri ale împrumutului naţional făcută de Filip. T. Corlătescu, fost prefect şi deputat de Prahova. În 1929 Ecaterina D. Sfetescu a donat societăţii 100 000 lei în titluri de împroprietărire. În 1933 Ecaterina Al. Dumitrescu, născută M. Gogălniceanu, soţia lui Alecuţă Dimitrescu prim preşedinte onorar al Tribunalului, a lăsat prin testament societăţii „Caritatea” înscrisuri funciare urbane în valoare nominală de 200 000 lei. De menţionat că Ecaterina Sfetescu a mai donat în anul 1935 suma de 100 000 lei constând în titluri de împroprietărire. Această donaţie s-a autentificat la Tribunalul Prahova iar preşedinta societăţii „Caritatea” Dora Dimitrescu a acceptat donaţia şi a înaintat actele ministrului Sănătăţii pentru obţinerea cuvenitului Decret Regal de aprobare.

În dările de seamă anuale ale activităţii societăţii „Caritatea”, preşedintele acesteia nu uita să adreseze mulţumiri publice primarilor şi prefecţilor care au sprijinit financiar de la bugetele locale societatea şi anume: Gogu Fotescu, I. G. Obrocea, C. Brezeanu, dr. Mircea Botez, G. Manolescu, Spirea Sorescu, Paul Goma, Mihăileanu, dr. Ştefan Popescu-Filuţă, Aurel Iliescu etc.

Societatea „Caritatea” colabora după 1944 cu Fundaţia „Regele Mihai I” şi căminul cultural orăşenesc „Voevodul Mihai”.

Societatea a funcţionat până în anul 1948, când s-a autodesfiinţat după o lungă activitate.

 

Bibliografie

Constantin Dobrescu, Memoria documentelor, Ploieşti Editura Elapis, 2011;

Constantin Dobrescu, Viaţa culturală a municipiului Ploieşti şi a judeţului Prahova (1900-1948) Documente, Editura Silex, Bucureşti, 1997;

Constantin Dobrescu, Viaţa cotidiană ploieşteană în documente de presă, 1899-1930, Ploieşti, Editura Elapis, 2009;

Monitorul judeţului Prahova pe anul 1931;

Dreptatea Prahovei 35 mai 1930;

Ploeştii, 11 iulie 1926, 24 februarie 1935, 15 ianuarie 1936, 10 septembrie 1936;

Ploeştii 8 iunie 1930, 19 martie 1933, 24 iulie 1935;

Ploeştii noi 11 septembrie 1932;

Prahova noastră 18 februarie 1940;

Presa 20 februarie 1946.

M-am săturat până peste cap de manelişti!

Timpul estimat pentru citirea articolului este 196 secunde Florin Salam este un artist care apare î

1 Mai, mârlanii şi seminţele

Timpul estimat pentru citirea articolului este 147 secunde Am ieşit ieri cu familia în poate singu

Petrolul ’52 câștigă, fără adversar, cel mai important „meci”. Dar cu ce preţ!

Timpul estimat pentru citirea articolului este 187 secunde Gata, se ştie deja că singura participa

Ploieștenii în marea epopee națională a întregirii neamului

Timpul estimat pentru citirea articolului este 753 secunde După cum este bine cunoscut, România in

Inline
Inline