Resuscitarea baschetului ploieștean – cu bătaie cam lungă. La un CSM pe un… butoi de pulbere!

Dragos Trestioreanu -

Resuscitarea baschetului ploieștean – cu bătaie cam lungă. La un CSM pe un… butoi de pulbere!

Când fostul finanațator al ex-multiplei campioane naționale a baschetului masculin ploieștean, CSU Asesoft, și-a anunțat retragerea, mai către finele sezonului trecut, s-a crezut că era vorba despre un pas înapoi al acestuia, pentru a nu i se lega numele – existând unele probleme – de creația lui din ultimii mai bine de 10 ani. Abia, dupa adjudecarea ultimului titlu național, la finele ediției 2014-2015, s-a înțeles că, de fapt, Sebastian Ghiță chiar s-a retras. Definitiv, ci nu a rămas undeva în umbră! Șoc, șoc, șoc! O pleiadă de vedete a plecat spre colțurile Europei. Altele au rămas în România. Așa, după ce au câștigat al 11-lea trofeu în primul eșalon, în 12 sezoane, și au ajuns în antecamerea elitei EuroCup!

Urmarea? S-a făcut un marș prin oraș, pentru sensibilizarea administrației locale, s-a purces la întocmirea unui proiect, susținut de către fosta glorie a Asesoftului, Cătălin Burlacu, în umbra căruia se zice că s-ar fi aflat Ionuț Georgescu, cel mai performant președinte de club din sportul autohton, dar și cel mai tânăr. Idei au fost, deci, dar știți cum este la noi, la români, de la teorie la practică… Până la urmă, pentru a nu se alege chiar praful de un sport – alături de fotbal – aflat la sufletul ploieștenilor s-a înființat secție de baschet în cadrul Clubului Sportiv Municipal. S-a pus de două echipe, una de seniori și alta de senioare, ambele înscrise în Liga I, adică eșalonul doi al sportului jucat la panou. La băieți, s-a optat pentru majoritatea celor care au fost rezerve la CSU Asesoft, în LN, ori au combătut pentru satelitul de la nivelul imediat inferior. S-a vorbit și despre vreo doi americani tineri, dar s-a abandonat urgent această pistă, din lipsă de fonduri suficiente. Cu toate acestea, s-a fixat drept obiectiv, la masculin, promovarea imediată! Probabil cu gândul că jucătorii mai puțin folosiți în Liga Națională s-ar purtea… distra prin Liga 1. Păgubos mod de gândire, și eșalonul secund, chiar dacă de un nivel ceva mai scăzut, are parte de un anume echilibru, nimeni neputând garanta că noua formație va defila într-o serie cu destule grupări având aceleași pretenții.

Ce a fost bun este că s-a făcut totuși ceva. Că băieții au fost dați pe mâna unor antrenori care, ca jucători la CSU Asesoft, au câștigat titluri și trofee importante, Sorin Hartman și Constantin Mircea. Că – acum – vor avea parte de minute mai multe pe parchet, față de trecut. E bine și că generațiile de fete, antrenate de Loredana Munteanu și Corina Istrătescu nu se vor mai pierde pri pleca prin alte părți, ci vor avea ocazia să-i bucure, prin jocul lor, pe concitadini. Însă, nici lor nu li se poate cere luna de pe cer. Nu ar fi deloc corect. Am auzit, de altfel, că nici nu ar avea acelați obiectiv performant. Astfel încât, posibil să baleieze pe verticala ierarhiei, după cum va fi forma sportivă a baschetbalistelor și anvergura adversarelor. Vor juca, și ei, și ele, la sala Olimpia, însă nu în fața a mii de suporteri frenetici, ca altădată, cu Asesoftul, ci în a câtorva sute maximum. Și nicidecum având manifestarea celor de dinainte. Tablou trist și, fără discuție, prea puțin motivant pentru jucători și jucătoare, care nici nu vor beneficia de cine știe ce câștig pecuniar. Iar, aici, am ajuns la o altă discuție.

În ultimele zile, în media locală online, se bate foarte mult moneda pe banii cheltuiți de actuala conducere a CSM-ului, situație despre care s-a aflat în urma raportului unei comisii a municipalității. Directoarea interimară a avut „drept la replică” anunțând că-i firesc ca a mai mare felie din „tort” s-o servească echipa de handbal feminin, deoarece clubul ar fi fost fost înființat tocmai pentru această echipă!?! Dacă așa a și fost, atunci nu ar mai fi trebuit decât să mai fie, pe al[turi, vreo două-trei alte secții pentru așa-zisul sport de masă. Secíi care să înghită mai pe sponci din buget. Cum, în vara aceasta, a apărut cea de baschet, s-a pus accent mai mare pe cea de fotbal, iar handbalul feminin a rămas „regină”, băieții practicanți ai sportului cu mingea mică rămânând undeva mai în umbră, au apărut nemulțumiri în interior. Nemulțumiri, firește, vizând împărțirea banilor. Reclamaníi și-au susținut nemulțumirea cu argumentele performanțelor. E vorba însă de performanțe la nivel juvenil. Dar tot așa se numesc, tot cupe, tot medalii, tot diplome primesc. Locul 8, de la finele sezonului trecut, al handbalistelor nu putea să fi fost un argument similar. Chiar dacă nivelul senioarelor este net superior celui al juniorilor. Locul 8 nu se premiază, nu aduce titluri, trofee, medalii, cupe ș.a.m.d. De aici, și butoiul de pulbere pe care se stă, acum, la sediul de la sala Leonard Doroftei. La CSM, dacă așa stau lucrurile, și nu am de ce să nu cred în veridicitatea datelor raportului, e totul simplu: trebuie ca directorul să fie director, în adevăratul sens al cuvântului, să fie un bun manager mai exact, directorul economic să fie director economic, să știe să împartă banii cu inteligență, șefii de secții să se lupte pentru oamenii lor, instalatorii să fie instalatori, antrenorii să fie antrenori femeia de serviciu să fie femeia de serviciu, iar gradul de rudenie dintre tehnicieni să nu fie prilej de trambulină, ci să opereze doar pe criteriul meritelor. Nu o scriu cu rea-voință, ci doar din dorința de a reaminti cum poate un club sportiv să devină un nume pe drept respectat la nivel național și internațional.

Revenind la intențiile de resuscitare a baschetului local, merită salutată inițiativa Clubului Sportiv Universitar Ploiești de a duce mai departe – știu că sună cam a limbă de lemn – istoria fostei mari campioane, decedată neașteptat și dureros în vară. Inimos, așa cum îl știu, Ionuț Urzeală, actualul președinte al secției de profil, s-a înconjurat cu tehnicieni pricepuți, conduși de un sârb, provenind dintr-o țară în care baschetul – este deja șablon – e religie. Ceea ce nu a reușit CSM-ul, neținând cont ad-litteram de proiectul prezentat de Burlacu, adică alocarea unui buget motivant, a reușit CSU: să aducă un antrenor din patria baschetului. Municpalitatea nu a avut bani pentru un conațional al acestuia, Sașa Ocokoljic, dar CSU și l-a permis pe Ivan Gemaljevic! Chiar dacă începe mai de jos, cu grupe sub 13 și și 14 ani, Clubul Sportiv Universitar are șanse ca, în 6-7 ani, să ofere ploieștenilor măcar un… Asesoft cu viitor nu chiar îndepărtat. Mai ales că, la CSU, se află și palmaresul, și culorile fostei mari campioane. LA CSM nu există istorie, nu-i tradiție, iar construirea uneia a pornit cu un buzunar cu fermoarul închis mai mult de jumătate. Să vedem ce-o fi așa…