Secţii din Uzina 1 Mai sunt rase de pe faţa Pământului, ca să facă loc unor afaceri imobiliare

Redactia - dec. 2, 2011

Restructurarea în Uzina 1 Mai capătă forme din ce în ce mai dramatice, ridicând semne de întrebare dacă din ceea ce a constituit fruntea industriei prahovene odinioară va mai rămâne ceva în câțiva ani. Deși niciodată nu s-a putut bate la calitate cu puternicele firmele occidentale, unitatea din Ploiești, cu 2-3 decenii în urmă era unul dintre cei mai mari producători la nivel mondial, cel puțin în ceea ce privește cantitatea. Avea, pe atunci, 18.000 de salariați, iar astăzi, după jaful făcut cât societatea comercială a fost de stat dar și după ce a devenit proprietate privată, dusă într-o situație financiară dezastruoasă, mai are vreo 800 de angajați. Păstrați să stingă lumina, oare?

Ultimul val de concedieri în firma patronată de magnatul Gabriel Comănescu a cuprins peste 700 de oameni, având loc doar cu vreo 3 luni în urmă, mulți dintre cei trimiși acasă acuzând că au fost puși pe listele de plecări pentru că au participat la mișcările de protest din vară. De altfel, ei au și acționat societatea în instanță, o serie dintre disponibilizați aducând în sprijinul lor dovezi că la verificările profesionale anuale obținuseră calificative foarte bune și totuși au fost dați afară fără prea multe explicații. De altfel, patronatul a făcut importante schimbări în conducere, aducând un manager din străinătate, german. Se pare că, având perspectiva de a pierde procesele cu angajații concediați, acesta a început să se intereseze în ce condiții s-au făcut disponibilizările. Ce vreți, altă cultură a muncii și a respectării legii…

Ultimele măsuri nu anunță nimic bun pentru cei rămași pe ”metereze”. Secția Mecanică 1 a fost demolată și dată la fier vechi, iar locul netezit, pregătit ca pentru arătură. Nici n-ai zice că acolo a fost una dintre cele mai de tradiție hale, renumită pentru operațiile de danturare complexe. Dar nu pentru arătură a fost pregătit locul, bineînțeles, ci pentru a se ridica un supermarket pe acel teren ideal, chiar lângă poarta uzinei, cu acces direct pe sub podul de la Sud. De altfel, o mulțime de alte hale din fabrică sunt închiriate de ani de zile unor terți, acolo desfășurându-se cele mai diverse activități. Între secțiile ce urmează a fi dezafectate se găsește și Mecanică 2, de asemenea, un simbol, pentru cei care cunosc activitatea de odiniară a Uzinei 1 Mai. Din M 2 vor mai rămâne doar câteva zeci de oameni, ce se preconizează a fi comasați în puținele secții rămase în producție.

Poate că nu ne-ar fi interesat atât de tare soarta uzinei, ea fiind proprietate privată acum. Sunt, însă, motive solide care ne fac să urmărim cu interes și să continuăm să vă dăm detalii vizavi de soarta uzinei. Chiar dacă o societate este patronată de cineva, legea românească nu-i dă puteri discreționare respectivului, ci îl obligă să respecte anumite norme și obligații față de salariați, colaboratori, față de comunitate și de mediul economic, în general. Iar în ceea ce privește Uzina 1 Mai există un interes public perfect justificat, mai ales că în afara patronului (nu mai vrem să amintim în ce condiții dubioase a fost făcută privatizarea !), câteva mii de oameni sunt acționari la societate și își au drepturile lor, ce nu pot fi călcate nicicum în picioare. Iar ploieștenii, comunitatea locală, au dreptul să cunoască ce se întâmplă cu una din emblemele de altădată ale orașului ”aurului negru”.

Vezi AICI o galerie foto cu uzina 1 Mai.