Străinii și românii din fotbalul românesc

Redactia - nov. 12, 2014

În săptămâna meciului României cu Irlanda de Nord, din preliminariile lui EURO 2016, cu tricolorii convocați acum de către un nou selecționer, Anghel Iordănescu, cel despre care s-a scris că e antrenorul secolului XX din fotbalul nostru, grație performanțelor avute cu prima reprezentativă și cu Steaua, echipa de suflet a sa, a fost făcută public o informație, în urma unei propuneri a Sindicatului jucătorilor, potrivit căreia se va înaintea, într-o apropiată ședință a Comitetului Executiv al FRF, ideea oragnizării unei partide amicale între străinii și românii din Liga I. Nu este una inedită, mai având loc astfel de întâlniri. Trecând peste ziua aleasă, 17 decembrie 2014, și ora înaintată pentru una de iarnă, 20.30, este de remarcat că singurul cotidian de sport din țară rămas și pe print a avansat nume de fotbaliști pentru cele două trupe, ba chiar și câteva rezerve. Că Petrolul are, în viziunea „Gazetei sporturilor”, patru titulari și trei jucători de schimb în formația stranierilor nu-i deloc de mirare. Așa cum ar fi absența oricărui „lup” – din cea a autohtonilor. Într-un moment în care Victor Astafei (foto mijloc, cu cască; www.digisport.ro) a devenit deja un favorit pe arena Ilie Oană, tehnicianul Gigi Mulțescu propunându-l pentru a face parte dintre tricolori, mureșeanul atr[gându-și însă destule simpatii și prin alte locuri decât la Ploiești, „Gazeta” nu-l vede nici pe el demn de a face parte dintr-o selecționată pentru un meci amical! Să zicem că doar accidentarea lui Laurențiu Marinescu, mai de ultimă oră, să fi fost un motiv pentru cotidianul central să nu se fi gândit nici la el. Cum Ovidiu Hoban nu mai joacă la formația găzarilor, dintre cei rămași pe loc niciunul nu a atras atenția noului selecționer. Care nu a pregetat însă a-i chema sub tricolor pe Alexandru Chipciu și Srdjan Luchin, deși primul este total ieșit din formă, iar al doilea – mai mult rezervă la echipa de club! Dar, cum ei sunt îmbrăcați în roșu și albastru, culori dragi mereu actualului șef al staff-ului tehnic al naționalei, iată că pot fi convocați! Semnalul este cât se poate de clar: cu mici excepții, care întăresc regula, Puiu Iordănescu apreciază că și o rezervă de la Steaua este mai bună decât aproape oricare alt titular pe postul de fundaș dreapta sau central de la o formație din primul eșalon românesc! Iar un altul – că numărul actual de jucători foarte buni din întrecerile interne a ajuns unul foarte mic. Cum mai toți au ales Steaua, pentru restul cluburilor au existat doar două șanse de a forma un lot. Fie cu străini foarte mulți, cazul Petrolului, dar nu numai, fie și cu câțiva români de valoare medie, presupuși a fi mai răsăriți. Că nu a fost așa o dovedește prăpastia ce se tot cască între locul 1 și cele de sub acesta.

Se tot bate moneda pe descoperirea și creșterea jucătorilor cu carte de identitate autohtonă drept singura modalitate de progres în Liga I. Se merge până într-acolo încât se spune că alocarea unor fonduri financiare mai mari la centrele de copii și juniori și remunerarea superioară a antrenorilor specializați în fotbalul juvenil ar fi cu siguranță calea unică de urmat. Că nu mai sunt bani destui nici măcar pentru echipele de seniori se cam ignoră, cu iluzia că – băgând bani mulți la nivelul tinerilor – vom ajunge departe. Poate că imaginea Luceafărului de altădată, din care s-a plămădit așa-numita Generație de Aur, cu maximele performanțe ale sale, să mai fie încă o cvasi-certitudine că vom mai fi ce-am fost odată. Se uită însă că, atunci, campionatul nostru nu avea jucători străini, mizându-se exclusiv pe români. Așa s-a atins, nu aș vrea s-o spun că accidental, țeluri precum trofeul câștigat în fosta Cupă a Campionilor Europeni și un sfert de finală la Cupa Mondială din Statele Unite – 1994. Eventual, s-ar mai putea adăuga un sfert din ex-Cupa UEFA, dintre Steaua și Rapid. Atât, și nimic mai mult. Deci, nici aceste momente de vârf nu au putut fi repetate de către aceleași generații de fotbaliști, care reușiseră hai să le zic miracolele de-atunci. Cine poate garanta că, acum, cu un numeric de români competitivi cu adevărat în continuă scădere s-ar reuși egalate măcar rezultatele precedente: Ca să nu mai vorbesc despre depășirea lor.

În concluzie, că Petrolul are doar străini – unul dintre ei fiind golgheterul Toto Tamuz (foto jos; www.sportnews.ro) – care țin afișul pentru un așa-zis „friendly match” este ceva absolut firesc. Nu se putea deloc altceva, câtă vreme toate valorile – ce mai exist[ – sunt canalizate aproape exclusiv spre Steaua, mulți dintre iubitorii fotbalului nostru neacceptând, de altfel, că s-ar putea realiza altundeva decât în Ghencea! Un fotbal în care a revenit supremația Stelei cu orice preț și chip, ca în vremurile de altădată, nu poate progresa, fiindcă nu există concurență viabilă. Atâta timp cât orice combatantă din primul eșalon va fi obligată să înscrie în raportul de joc cel puțin cinci jucători formați în România – să fim serioși, chiar dacă nu se precizează că-i obligatoriu să fie doar autohtoni, alții nu există -, campionatul Ligii I are tendința clară de a ajunge să fie condus mereu de aceeași trupă cu cei mai buni localnici. Urmată de altele, de podium vorbesc, cu străini mulți. Unii la care se adaugă români mai de Doamne ajută. Cine crede altceva se înșeală. Ca să fiu mai concret, știrea că, din iarnă, Steaua – cine altcineva! – îl va achiziționa pe Alexandru Mățel, evident din dorința a fi „reșapat” pentru echipa națională, nu face decât să întărească ideea de mai sus. Dacă Astra nu-l mai poate ține, din motivele deja arhicunoscute, iată că nicio altă formație autohtonă nu și-l poate permite sau nici măcar nu are de gând să intre în vreo licitație cu echipa campioană en-titre, acceptând astfel supermația clubului lui Gigi Becali. Și nici nu se poate spune că ar proceda așa fiindcă ar avea „pe țeavă” vreun alt… Mățel! În acest ritm, în curând, nu vom mai avea „doar” șapte steliști convocați de vreun selecționer care are Steaua în CV, altul parcă nici mai putând fi ales, ci – cu excepția fotbaliștilor care mai prind câte un contract la echipe din altă țară – poate chiar un lot întreg. Care va schimba, sporadic, roșul și albastrul cu galbenul!