Timpul estimat pentru citirea articolului este 790 secunde

Constantin Dobrescu

Despre această personalitate care a fost Gogu C. Fotescu s-a scris doar generalităţi presărate în diverse lucrări. Distinsa Elisa Râpeanu, autoarea unei monografii despre comuna Valea Călugărească, locul de naştere al lui Gogu C. Fotescu, nici nu-l aminteşte. Regretatul muzeograf Ion Jercan de asemenea nu-l pomeneşte în a sa lucrare Portrete prahovene, ca să nu mai vorbesc de Costin Vrânceanu care în a sa Istorie a liberalismului politic în Prahova 1875-1948, nu a găsit de cuviinţă să-i nemurească imaginea printr-un medalion măcar.

Ne oprim aici şi vom face noi un medalion privindu-l pe acest ploieştean de excepţie, considerând că îndeplinim o datorie de onoare ca ploieştean nativ după fericita expresie a reputatului istoric prof. univ. dr. Ion St. Baicu. Menţionăm că ne-am propus să realizăm o galerie a tuturor primarilor pe care i-a avut Ploieştiul de-a lungul timpului. Ceea ce a încercat să realizeze Mihai Rachieru în Anuarul Fundaţiei pentru Istoria Prahovei nr. III-IV/1991-1992 este practic o trecere în revistă a unor primari iar pe unii îi omite cu bună ştiinţă, ceea ce nu se face de către un istoric serios. Acesta, la pagina 93, despre Fotescu Gogu afirmă: „Contribuie la modernizarea oraşului, pavează bulevardul, plantează castani, canalizează etc” Atât şi nimic mai mult.

Gogu C. Fotescu s-a născut în anul 1878 în comuna Valea Călugărească, în familia unui fruntaş al comunei. A urmat cursurile şcolii primare în comuna natală, iar cursurile secundare la liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, promoţia 1894-1895. Trebuie să amintim că Dicţionarul Personalităţilor prahovene realizat de Marian Chirulescu, Paul D. Popescu şi Gabriel Stoian şi publicat în 2003 la Editura Premier sub egida Bibliotecii Judeţene „Nicolae Iorga” este foarte sumar în privinţa datelor de naştere şi a studiilor lui Gogu C. Fotescu. După absolvirea liceului pleacă la Paris pentru a urma cursurile de drept şi comerciale de la Sorbona.

Ziaristul Stavăr directorul gazetei „Virtutea” aminteşte că l-a cunoscut pe Gogu Fotescu în anul 1905 la clubul liberal ploieştean, care se afla deasupra la Băile municipale unde în 1937 se afla Biblioteca municipală „Nicolae Iorga”. Pentru ziarist Gogu Fotescu era „un tânăr voinic fercheş” mândru şi vesel care era înscris în baroul local ca avocat şi s-a lansat în politică alături de Al. Radovici căruia i-a purtat întotdeauna o recunoştiinţă durabilă, până la moarte. Toţi politicienii din toate partidele îl respectau pentru cinstea şi calităţile sale morale. Acesta era înzestrat cu mult bun simţ, desăvârşită modestie, inteligenţă vie şi pătrunzătoare, cu o minte perfect echilibrată, după cum îl caracteriza avocatul N. Costantinescu-Bordeni. Era un spirit ales care domina conversaţiile prin cultură şi da totdeauna soluţiile cele mai bune şi sfaturile cele mai înţelepte.

Atât în viaţa privată cât şi în cea publică, Gogu Fotescu a fost sclavul datoriei pe care a îndeplinit-o din toată inima cu devotament şi probitate.

A fost legat de pământ prin moşia sa de la Urziceni precum şi via de la Valea Călugărească, de care se ocupa cu pasiune şi pricepere.

Şi-a făcut datoria faţă de patrie în Marele Război care ne-a adus unitatea naţională, luptând la Mărăşeşti ca ofiţer de artilerie, avansând pentru faptele sale de arme până la gradul de maior în Rezervă. Gradele de locotenent, căpitan şi maior i s-au acordat pe front în campania din Bulgaria în timpul celui de-al doilea război balcanic, cât şi în primul război mondial. Pentru faptele sale de vitejie – pe care nu le-a trâmbiţat niciodată, socotindu-le ca o datorie sacră faţă de patrie – a fost decorat cu cele mai înalte ordine de război: Steaua României cu spade şi panglică de Virtutea Militară, Steaua României cu spade şi panglică de Virtutea Militară şi Ordinul Sfânta Ana cu spade şi funde. De asemenea, pentru meritele sale civice, Gogu Fotescu a fost decorat în decursul vremii cu Ordinul Coroana României în gradul de Comandor, Steaua României în gradul de Ofiţer, Răsplata Muncii clasa I şi pentru şcoală şi pentru Biserică.

Înainte de război a fost ales membru în Consiliul Judeţean şi în 1915 şi 1916 funcţionând ca vice-preşedinte al Consiliului, ocupându-se îndeosebi de problemele economice, îndrumându-le şi rezolvându-se astfel încât Prahova s-a situat repede în fruntea judeţelor înfloritoare din ţară.

După demobilizare activitatea sa politică este din ce în ce mai intensă.

La 21 ianuarie 1922, Gogu Fotescu participă la banchetul de sărbătorire a onomasticii lui Ion Ionescu-Quintus care a avut loc la restaurantul Berbec, când sărbătoritului i sa oferit în dar o statuetă de bronz.

La 13 martie 1921, Gogu Fotescu participă împreună cu Dem. I. Nicolaescu şi I. Ionescu-Quintus la inaugurarea clubului National-Liberal de la Sinaia.

Ca urmare a primelor alegeri parlamentare organizate în ţară în baza votului universal, ploieştenii au trimis în Parlament ca deputat în 1919 pe Gogu Fotescu împreună cu alţi comilitanţi politici ca Dem I. Nicolaescu, I. Ionescu-Quintus, Spirea Sorescu, Constantin Ionescu-Lungu etc.

Gogu Fotescu, în calitate de primar al Ploieştiului, participă la sărbătorirea jubileului şcolii „Luca Moise” din Ploieşti care a avut loc la sala Modern în ziua de 10 decembrie 1922.

În Parlament a fost luptătorul pentru triumful idealului naţional, apărătorul respectului libertăţilor democratice. Cunoscut fiind ca neîntrecut gospodar la el acasă, este desemnat drept candidat liberal pentru postul de primar al Ploieştiului.

Gogu Fotescu a fost unicul primar al Ploieştiului care, neîntrerupt sub două formaţii de Consiliu, a gospodărit oraşul timp de 4 ani, 3 luni şi 17 zile în perioada 1922-1926.

Gogu Fotescu împreună cu dr. I. Negruzzi şi av. Dem. I. Nicolaescu erau membrii în consiliul de administraţie al băncii „Creditul Prahovei” în anul 1924.

În şedinţa din 10 aprilie 1928 Consiliul Comunal Ploieşti îl desemnează pe Gogu Fotescu în calitate de consilier, ca împreună cu av. C. Ceauşoglu, Gogu Zamfirescu, dr. C. Băntoiu şi I. G. Obrocea să facă parte din comisia care să studieze şi să avizeze alcătuirea comitetului local în vederea Congresului Internaţional de Agricultură.

De numele lui Gogu Fotescu se leagă marile realizări edilitare din Ploieşti. De primariatul său vorbesc canalizarea oraşului inaugurată în prezenţa primului ministru Ionel Brătianu. Iată cum relatează ziarul „Virtutea” din 20 iunie 1925 sub titlul „Ploeştii în sărbătoare” problemele edilitare de sub primariatul lui Gogu Fotescu: „Ziua de 28 iunie este ziua destinată pentru măreţe serbări naţionale la Ploieşti. Atunci se vor imortaliza pergamentele punerii pietrelor temeliilor a patru lucrări de capitală însemnătate pentru oraşul nostru de mare laudă pentru ţara noastră şi anume: Palatul Justiţiei, Palatul Şcoalelor Comerciale, căminul Corpului didactic primar şi Placa Comemorativă a Canalizării”.

În timpul primariatului lui Gogu Fotescu, bisericile din Ploieşti au fost renovate, fapt pentru care Î. P. S. Patriarhul Miron a făcut o vizită oficială de mulţumire edililor ploieşteni. De numele primarului se leagă şi modernizarea pieţei, abatorul oraşului, pavarea unor străzi şi iluminatul public care „poartă pecetea modernizării oraşului nostru”.

Gogu Fotescu a participat în ziua de 11 martie 1926 la şedinţa de constituire a Societăţii pentru Protecţia Animalelor care a avut loc la amfiteatrul liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”, fiind ales preşedinte al şedinţei în calitate de primar.

În ziua de 15 decembrie 1925, Gogu Fotescu în calitate de primar al Ploieştiului participă împreună cu senatorul C. Rigu, directorul ziarului liberal „Lumina” la sărbătorirea lui I. Ionescu-Quintus, cu ocazia alegerii în înalta demnitate de vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor din România întregită. În ziua de 16 decembrie 1925, miniştrii liberali I. G. Duca, Mârzescu, conduşi de I. Ionescu-Quintus, Spirea Sorescu prefectul judeţului Prahova şi Gogu Fotescu împreună cu parlamentarii de Prahova „au vizitat şantierul noului palat al justiţiei, unde s-au interesat de aproape de această grandioasă lucrare, promiţând sprijin în guvern pentru a se acorda importante sume de bani, ca ajutor; apoi au vizitat lucrarea măreaţă a monumentului clopotniţă de la biserica Sfântul Ioan, destinat a proslăvi memoria prahovenilor morţi în războiul nostru cel mare”. După această vizită, miniştrii şi cei câţiva parlamentari „au luat dejunul la d-nul primar Fotescu” după cum consemnează ziarul „Lumina” din 17 decembrie 1925.

În septembrie 1927 îl găsim pe Gogu Fotescu printre semnatarii memoriului redactat de avocatul I. Ionescu-Quintus, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, adresat conducerii centrale a P. N. L. prin care se desprind din gruparea liberală prahoveană, deoarece nu-l mai vor pe Dem. I. Nicolaescu drept şef al organizaţiei. Această dizidenţă urma să depună listă separată pentru alegerile de la Consiliul Judeţean. Pentru alegerile din noiembrie 1928, Gogu Fotescu va candida din partea dizidenţei liberale pentru un loc la Senat. Cu ocazia întrunirii Comitetului de direcţie al Partidului Naţional Liberal din 20 noiembrie 1928 sub preşedinţia lui Vintilă Brătianu, s-au avut ca probleme de dezbătut elaborarea unui Manifest electoral către ţară precum şi eliminarea din partid a liberalilor ploieşteni I. Ionescu-Quintus, Gogu Zamfirescu, Spirea Sorescu, Ionescu-Lungu, Mituş Dumitrescu şi Gogu Fotescu „pentru că au făcut listă separată şi au primit să figureze pe această listă care nu este oficială a candidaţilor Partidului Naţional Liberal din judeţul Prahova”. Dizidenţii liberali s-au întrunit în iunie 1930 acasă la Gogu Fotescu pe B-dul Independenţei, unde „au hotărât în unanimitate trecerea de partea dlui George Brătianu”. În acest sens s-a votat şi o moţiune în care se arăta că „Partidul Liberal aderă cu totul şi îşi declară adeziunea la acţiunea întreprinsă de dl. George I. C. Brătianu care tinde la restabilirea raporturilor normale dintre P. N. L. şi purtătorul coroanei, pentru asigurarea liniştii statului şi dezvoltarea unei vieţi politice normale”. În acest sens, o delegaţie formată din preotul N. Vasilescu, N. Constantinescu-Bordeni, Gogu Fotescu şi I. Papazol se vor deplasa la Bucureşti la George Brătianu ca „să-i aducă la cunoştiinţă hotărârea organizaţiei prahovene”.

În 1930, Gogu Fotescu participă la alegerile pentru Camera Agricolă; câştigând aceste alegeri va fi timp de trei ani vicepreşedinte al acestei instituţii, preşedinte fiind Spirea Sorescu.

În ziua de 6 iulie 1930 a avut loc la Ploieşti la sala Odeon, marea manifestaţie naţional liberală la care au participat G. Brătianu, profesorii universitari ieşeni Bogdan, Bulgariu şi Ceaicovschi, prof. C. D. Giurescu, I. Vasilescu-Valjean, Istrate Micescu, Ştefan Tătărăscu, prof. Ion SânGiorgiu, prinţii Valentin Bibescu, Sturdza şi Cantacuzino. Oaspeţii din Bucureşti, în număr de 50 de persoane, au fost întâmpinaţi la gară de un comitet de acţiune în frunte cu Spirea Sorescu, av. N. Constantinescu-Bordeni, Gogu Fotescu şi dr. N. Iosif. Sala Odeon era arhiplină cu „oameni din toate straturile societăţii, funcţionari, muncitori şi săteni veniţi din toate unghiurile judeţului, să protesteze contra ticăloasei purtări a fostului şef de tristă memorie – fie-i ţărâna (politică) uşoară – şi să manifesteze călduros pentru noul conducător al unui partid nou”. Printre cei de la Prahova care au ţinut cuvântări amintim pe prof. Chiriac, preotul Nae Vasilescu care a spus că „a demisionat din partidul condus de Vintilă Brătianu imediat ce acesta a luat o atitudine ostilă tradiţiei monarhice a partidului liberal”, prof. Dragomirescu, avocatul I. Verzea, avocatul N. Constantinescu-Bordeni etc. Au urmat apoi cuvântările oaspeţilor de la Bucureşti ca prof. C. Giurescu, I. Vasilescu-Valjean, Istrate Micescu, prinţul Valentin Bibescu, iar la urmă George Brătianu. Dr. Iosif citeşte o telegramă omagială care a fost expediată Regelui Carol al II-lea, după care s-a votat moţiunea manifestaţiei. Liberalii nuanţa vintilistă au încercat să „provoace scandal pătrunzând în sală vociferând”, dar a intervenit Gogu Fotescu împreună cu alţi fruntaşi locali şi au scos tulburătorii afară din sală.

În iulie 1936, Gogu Fotescu participă la întrunirile pe sectoare ale P. N. L. de sub conducerea lui G. Brătianu, alături de avocatul N. Constantinescu-Bordeni, dr. P. Tomoşoiu, Miron Pandrea etc.

Gogu Fotescu a participat la 14 iulie 1933 la marea manifestaţie liberal-georgistă din Ploieşti care a avut loc în grădina Mielu, după care au luat masă comună cei 800 de participanţi în frunte cu Gh. Brătianu, N. Constantinescu-Bordeni, şefii organizaţiilor comunale, mulţi săteni. În cuvântul său, Gogu Fotescu a criticat guvernarea ducistă, cerând noi alegeri.

Pe avocatul Gogu Fotescu îl întâlnim la întrunirea de la clubul liberal nuanţa G. Brătianu care a avut loc în ziua de 9 iulie 1934, întrunire prezidată de N. Constantinescu-Bordeni, deputat şi preşedinte al organizaţiei prahovene. Deoarece sala clubului s-a dovedit neîncăpătoare faţă de numărul mare de participanţi, întrunirea s-a mutat la restaurantul „Omenia”. Au participat Spirea Sorescu, fost prefect de Prahova, C. Ionescu-Lungu, C. N. Papazolu, I. G. Pardos etc. N. Constantinescu-Bordeni a criticat guvernul liberal condus de Gh. Tătărescu care „calcă în picioare tradiţia, doctrina, progresul şi demnitatea naţional-liberală”. Totodată acesta „a atacat cu vehemenţă actuala administraţie a judeţului Prahova care s-a făcut vinovată de grave nereguli prin distribirea afacerilor importante la diverşi partizani politici fără respectarea legilor şi declară solemn, că toţi cei culpabili vor fi traşi la răspundere şi vor plăti din averea lor personală pagubele judeţului”. La final ia cuvântul Gogu Fotescu, fost deputat şi primar, care îi mulţumeşte lui N. Constantinescu-Bordeni „pentru munca fără preget depusă în Cameră la legea Conversiunii, la buget, la legea deplinelor puteri şi la toate celelalte legi dezbătute în Parlament.

În urma unui atac de cord, în ziua de 13 ianuarie 1937, Gogu Fotescu încetează din viaţă şi la 15 ianuarie 1937, este „aşezat în mormântul bătrânesc de la via sa din comuna Valea Călugărească”. Deoarece în momentul decesului Gogu Fotescu era vicepreşedinte al organizaţiei liberale georgiste, la înmormântare a participat şi George Brătianu. Au rostit cuvântări avocatul N. Stroescu, membru în consiliul de disciplină în numele Baroului Avocaţilor din Prahova, N. Constantinescu-Bordeni, avocat şi deputat care va rosti şi discursul funebru, Ioan Socolescu în numele Camerei de Agricultură, ing. Al. Manoliu prim ajutor de primar şi o numeroasă asistenţă.

În luna aprilie 1946 are loc la Catedrala Sfântul Ioan din Ploieşti un parastas pentru foştii funcţionari ai Primăriei morţi de-a lungul timpului, printre care este pomenit şi Gogu Fotescu în slujba ţinută de preotul paroh Al. Popescu-Strejnic.

 

 

Bibliografie

 

Constantin Dobrescu, Viaţa politică prahoveană 1919-1938, Documente, Editura Scrisul prahovean, Ceraşu, 2000;

Sevastos, Monografia oraşului Ploieşti, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1937;

Constantin Dobrescu, Viaţa cotidiană ploieşteană în documente de presă (1899-1930), Editura Elapis, Ploieşti, 2009;

Stoica Teodorescu, Istoricul Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, Tipografia „Comerţul”, Ploieşti, 1940;

„Virtutea” 20 iunie 1925; 17 septembrie 1927; 12 ianuarie 1937;

„Presa” 24 aprilie 1946;

„Ploeştii” 11 iulie 1926; 7 octombrie 1928; 10 decembrie 1929; 5 iulie 1936;

„Viitorul” 21 noiembrie 1928;

„Dreptatea Prahovei” 10 iulie 1930

Monitorul Oficial aprilie 25/1924

Arhivele Naţionale Prahova, Fond Primăria Ploieşti, dosar 1/1928.

M-am săturat până peste cap de manelişti!

Timpul estimat pentru citirea articolului este 196 secunde Florin Salam este un artist care apare în topul căutărilor Google înaintea tuturor Florinilor celebri din ţara asta. Acuma, depinde de g

Da, tovarăși, era mai bine „înainte”! Să vă reîmprospătez memoria

Timpul estimat pentru citirea articolului este 143 secunde Pentru că tot a fost 23 august şi apar pe Facebook tot felul de indivizi care afirmă că  „înainte”  era mai bine, am un mesaj:  D

Uite Vagner, nu (mai) e Vagner!

Timpul estimat pentru citirea articolului este 218 secunde FC Petrolul Facebook Official a oferit informația conform căreia clubul găzarilor s-a despărțit amiabil de fotbalistul Alexandru Vagner,

Nicolae Iorga, victimă a ocupației germane

Timpul estimat pentru citirea articolului este 267 secunde Imediat după ocuparea județului Prahova de către trupele germane, acestea au trecut la instaurarea unui regim sălbatic de exploatare econ

Inline
Inline