Timpul estimat pentru citirea articolului este 447 secunde

Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” vă invită în perioada 2 – 13 noiembrie 2011 să vizitaţi o expoziţie de excepţie, cuprinzând 50 dintre primele lucrări din patrimoniul Pinacotecii ploieştene.

Lucrările expuse, parte dintre ele donaţii, parte achiziţii, sunt dovada înaltei priceperi de selecţionare a iniţiatorilor Pinacotecii, regăsind aici nume mari ale artei româneşti – Lecca, Aman, Grigorescu, Andreescu, Petraşcu,Tonitza, Iser şi alţii; iar prin prezenţa lor la vremea respectivă în colecţia publică a oraşului, sunt proba vie a vizionarismului şi spiritului civic ale reprezentaţilor elitei intelectuale interbelice.

  Ideea unui muzeu al oraşului apare prima dată legată de activitatea pictorului şi profesorului Iosif Wallenstein (1831-1900) care, asemenea tatălui său Carol Wallenstein (1793-1857) – profesor la Colegiul „Sfântu Sava” din Bucureşti – ce militase pentru o Pinacotecă Naţională, fiind numit profesor de desen la Ploieşti, va acţiona constant pentru înfiinţarea unui muzeu al liceului. Astfel că ziarul „Democratul” din 24 decembrie 1887 vorbeşte despre Pinacotecă, anunţând publicul ploieştean că „muzeul” organizează cu ocazia sărbătorilor de iarnă o „a doua briliantă expoziţie”.Concomitent, şi Primăria oraşului începe să se arate interesată de artele frumoase, mai întâi prin dotarea clădirilor sale cu lucrări de artă. Primăria comandase unui pictor lucrări pentru plafon, cu cele patru anotimpuri şi patru portrete de domnitori de pus pe perete. Procesul verbal din 1880 al Consiliului Comunal arată că a fost contactat pictorul Gheorghe Tattarescu (1820-1894) care, de curând, pictase Biserica „Sfânta Vineri”, pentru a le vedea şi a le face „oarecare îndreptări”. Tattarescu a acceptat şi a considerat că trebuiesc refăcute. Pentru aceasta a primit în schimb o sumă „modestă” de 400 de lei. Aceste lucrări, împreună cu altele, vor fi transferate mai târziu Pinacotecii, cu procesul-verbal de inventar din 23.03.1933, adăugându-se la zestrea iniţială a muzeului. Ele se află şi astăzi în colecţiile muzeului. Pe la începutul anului 1920 s-au depus eforturi susţinute, „cu mari jertfe şi o stăruinţă neobosită” – după cum se spune în primul catalog al Pinacotecii, din 1935 – din partea unor intelectuali ai oraşului, precum arhitectul Toma Socolescu şi juristul şi scriitorul Ion Ionescu-Quintus, pentru înfiinţarea unei Biblioteci a oraşului. Eforturile au constat în colecte de bani şi donaţii de cărţi.Biblioteca populară „Nicolae Iorga” a devenit „Aşezămintele Culturale Nicolae Iorga” şi, pe lângă bibliotecă, s-a dorit să se creeze – cu ajutorul primarului Ştefan Moţoiu –   şi o pinacotecă.Cu timpul Primăria a alocat în bugetul său anual subvenţii din ce în ce mai importante, destinate „întreţinerii şi propăşirii instituţiei. Către anul 1929 Aşezământul avea să ridice „o nouă şi trainică piatră de hotar în mişcarea culturală ploieşteană”. Cu sumele rezultate din economiile de fiecare an ale Bibliotecii, s-au achiziţionat numeroase piese de artă, necesare fondării unei noi secţiuni a Aşezământului: Muzeul de Arte Frumoase, cu eforturile aceluiaşi grup de intelectuali şi cu sprijinul domnului Ştefan Moţoiu – primarul de atunci al oraşului. Din registrul inventar al Bibliotecii pe perioada 1930-1933 rezultă că, până la înfiinţarea Pinacotecii în 1931, se achiziţionaseră lucrări, din fondurile repartizate Bibliotecii de către Primărie, în valoare de 281.000 lei.În 1930, printr-o adresă către Primăria oraşului Ploieşti, Comitetul de Conducere al Bibliotecii Populare „Nicolae Iorga” menţionează că s-ar putea constitui „imediat” un început de pinacotecă românească, reunind lucrări aflate în păstrarea Bibliotecii, Primăriei şi Prefecturii.Demersul nu e încununat de succes în acel an, dar continuă în cursul anului 1931 şi în sfârşit, pe la mijlocul lunii noiembrie, mai precis în perioada 5-25 noiembrie 1931, are loc deschiderea Muzeului de Arte Frumoase din Ploieşti, la parterul Bibliotecii ce îşi avea sediul în Palatul Băilor Municipale, şi era deschis două zile pe săptămână.Astfel, el se alătură muzeelor de artă deja existente în ţară la acea vreme: Muzeul Bruckenthal din Sibiu, Pinacoteca Naţională, Muzeul „Theodor Aman”, Muzeul „Anastase Simu”, Muzeul „Toma Stelian” din Bucureşti, Pinacoteca din Cluj, Pinacoteca din Iaşi, apărând însă înaintea altora, precum Pinacoteca Municipiului Bucureşti. În 1932 era instalat, după cum am spus, în două încăperi la parterul Băilor Comunale din strada Gheorghe Lazăr. Expoziţia de bază cuprindea 50 de lucrări originale în ulei, aquarele şi guaşe, 35 de gravuri, peste 70 de reproduceri color după pictura europeană şi 30 de mulaje de ghips după sculpturi de la Luvru (acestea din urmă, astăzi pierdute). Localul fiind prea mic, în câţiva ani a devenit neîncăpător şi condiţiile de expunere şi depozitare neprielnice.  O epocă nouă pentru muzeu a început odată cu venirea domnului Mircea Botez în fruntea Primăriei. Cunoscător şi colecţionar de artă, care a înţeles foarte bine rolul important ce-l poate juca Pinacoteca în educaţia estetică a populaţiei, el a trecut imediat la repararea localului, dându-i o înfăţişare la înălţimea scopului ei, având meritul de a asigura securitatea şi cunoaşterea colecţiei. În 1935 este numit director domnul Carol Mincu, care nu arată prea mult interes. La 16 februarie 1936 Primăria oraşului încredinţează conducerea muzeului profesorului Nicolae Simache (1905 – 1972) – o legendă a muzeografiei prahovene, omul ce şi-a dedicat întreaga existenţă constituirii de noi colecţii publice şi muzee, precum Muzeul Ceasului. În timp, muzeul este mutat în imobilul primăriei, situat în Piaţa Cuza (Casele Raiculescu). Pentru întreţinerea muzeului şi a personalului (compus iniţial din director şi curator) ca şi pentru dotarea cu noi lucrări, Primăria oraşului prevedea anual în bugetul său o subvenţie. Un moment mai delicat este legat de faptul că asupra muzeului – ce aparţinea „Aşezămintelor Nicolae Iorga” – se răsfrângeau efectele mişcării legionare, instalată în 1940. Cu acestă ocazie, cadrele muzeului, înspăimântate, solicită trecerea instituţiilor (Biblioteca şi Muzeul) în patrimoniul Primăriei, fapt ce se va petrece în luna mai 1943. În timpul războiului există o perioadă de pauză în activitatea muzeală. În ziua de 10 mai 1943 Pinacoteca este evacuată la Cornurile de Jos, pe proprietatea familiei Ştefan Moţoiu.Muzeul îşi va redeschide porţile, în 1948, în câteva săli de la parterul Primăriei oraşului, pentru ca în august 1956 să aibă loc redeschiderea Muzeului Regional de Artă Plastică, în şapte săli din Palatul Culturii Ploieşti (aripa Emile Zola), sub conducerea Mariei Creiţaru. La acea vreme dispunea de peste 400 de lucrări. Cu un personal redus, muzeul face eforturi de a-şi intensifica activitatea şi de a-şi îmbogăţi patrimoniul. O nouă etapă a evoluţiei muzeului se desfăşoară sub conducerea Mariei Rădulescu, istoric de artă, care reuşeşte să obţină, în martie 1969, o clădire-sediu independentă pentru muzeu – şi anume clădirea construită de bancherul Ghiţă Ionescu în perioada 1885-1894, aflată în Bulevardul Independenţei nr.1 – adică actualul sediu al muzeului. Aceasta fusese, până în 1968, rând pe rând, Prefectură şi Consiliu Regional. Un alt moment care întrerupe din nou activitatea muzeului ca instituţie independentă, cu personalitate juridică este crearea, la 4 aprilie 1984, a Complexului Muzeal Prahova, prin comasarea muzeelor de artă, istorie şi ştiinţele naturii.Prin decizia 139/2 aprilie 1990 a Consiliului Judeţean Prahova, Muzeul Judeţean de Artă Prahova este reînfiinţat sub conducerea doamnei Ruxandra Ionescu – istoric şi critic de artă, dedicat muzeului.Astăzi muzeul poartă numele juristului şi scriitorului Ion Ionescu-Quintus, unul dintre întemeietorii acestei instituţii de cultură a oraşului nostru – printre primele de acest fel din ţară – care îşi are sediul în casa construită de tatăl său – bancherul şi omul politic Ghiţă Ionescu. De numele acestei familii sunt legate multe dintre cele mai importante donaţii din colecţia muzeului. Lucrările originale din zestrea iniţială a Pinacotecii – semnate de pictori precum Constantin Lecca, Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Ioan Andreescu, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Gheorghe Mirea, Nicolae Petraşcu, Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Marius Bunescu, Teodorescu Sion şi mulţi alţii – se află şi astăzi în colecţiile muzeului. Ele au constituit baza unui patrimoniu nepreţuit, care, de la câteva zeci de lucrări, a ajuns în timp să cuprindă peste 4000 de piese reprezentative pentru arta românească modernă şi contemporană.

(Alice Neculea, director adjunct al Muzeului Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, expert – artă modernă şi contemporană)

 

Pentru detalii, vă stă la dispoziţie Departamentul de Servicii educative, Relaţii Publice şi Documentare din cadrul Muzeului Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”

Tel.: 0244 52 22 64, fax: 0244 511375, e-mail: office@artmuseum.ro

M-am săturat până peste cap de manelişti!

Timpul estimat pentru citirea articolului este 196 secunde Florin Salam este un artist care apare î

Când banii nu mai vorbesc, politicienii tac

Timpul estimat pentru citirea articolului este 106 secunde Foarte liniştită campania electorală.

Ploieștenii în marea epopee națională a întregirii neamului

Timpul estimat pentru citirea articolului este 753 secunde După cum este bine cunoscut, România in

Inline
Inline