Vor mai exista fotbalul și baschetul în Ploiești? Ori doar vise frumoase și nostalgii dulci?

Dragos Trestioreanu - iun. 9, 2015

Despre situațiile financiare actuale de la SC FC Petrolul și CSU Asesoft, echipele cele mai reprezentative din Ploiești, se știe deja. Nu mai este un  secret. De la Petrolul, din iarnă, de la Asesoft – mai de curând. Două formații care au lăsat impresia, cea dintâi, că ar putea reînvia gloria de altădată, din perioada cu titluri naționale mai exact, iar a doua că este de neclintit din vârful topului unei discipline sportive ce tinde să se apropie, ca pol de interes, de sportul rege din România. Curios, după un sezon pe profit, declarat public, nu speculat, clubul găzarilor a căzut din… lac în puț. Și e pe cale chiar să se încece. Se agață de-un fir de păr, care va rezista ori se va rupe peste câteva zile. La CSU Asesoft, diluarea potenței financiare a fost escamotată, pentru o vreme, de performanța sportivă la nivel înalt, premieră absolută în a doua competiție europeană intercluburi și, apoi, depășirea bornei de 10 titluri, câștigate în numai 12 ani. Strict sportiv vorbind, Asesoftul și chiar și Petrolul au fost OK în sezonul mai de curând încheiat. Fără decizia de intrare în procesul de insolvență, trupa „lupilor” ar fi terminat lejer pe podium, ba chiar putea ținti, cu succes, și poziția din coasta campioanei. Și totuși, de ce s-a ajuns ca suporterii ambelor echipe să tremure de teama pierderii pasiunilor lor? Una, în cazul fotbalului, lungă chiar de-o viață!

S-ar părea că, de când ne naștem și până nu mai suntem, exista noastră seamănă cu o marionetă trase de fire de… politic. Nimic nu mișcă fără cuvântul, decizia, sfatul ori impunerea politicului. În cazul de mai sus, dacă politicul vrea, atunci, cât ai bate din palme, marasmul de la Petrolul și CSU Asesoft s-ar rezolva. Ori măcar s-ar atenua. E drept, vorbim aici despre două grupări private, dar care – prin voința localnicilor – au avut parte, până la un moment dat, și de susținerea materială a municipalității. Mai mult sau mai puțin, după caz. Dar, când componenta privată a intrat în impas, din motive deja-știute, politicul lasă impresia – dacă nu cumva chiar așa o fi – că nu ar avea nimic de spus. Că ar întoarce spatele. Consiliul local este format, nu am descoperit acum America, din oameni politici care au ajuns acolo din postura de persoane inteligente, fiecare pricepându-se la un anumit domeniu de activitate. Implicit, este ilogic să se creadă că nu ar ști ce să facă atunci când două branduri ale Ploieștiului sunt chiar pe cale de dispariție. Nimic nu-i imposibil, întotdeauna existând soluții. De ce nu și acum?

Să fie foarte limpede, nu mai discutăm – și nici oamenii politici nu trebuie să gândească altcumva – de „echipa lui Ghiță” (care și-a anunțat, de câtva timp, retragerea, oricum) sau de „echipa lui Capră” (oricum în imposibilitatea, pare-se, de a mai fi, vreodată, patron de club sportiv)! Acum vorbim doar despre două simboluri ale Ploieștiului, despre vehicule de imagine ale orașului. Unele care au făcut cunoscută denumirea municipiului (și) peste granițele țării. Un simbol nu moare – așa se spune, și știe, de când pământul. Dar pentru așa ceva, trebuie să… nu-l lași să moară! Trebuie să-l ajuți să existe tot mereu. Să fie peren. E datoria astfel a tuturor ploieștenilor, implicit – e clar – și a oamenilor politici, care decid ce e bine pentru ei. Iar a salva două simboluri este bine pentru ploieșteni. Nu îți poți lega – prin indiferență sau, mai rău, rea-voință – numele de lipsa de atenție față de două simboluri. Căci, va veni și vremea scadenței. Iar cea mai apropiată, a oamenilor politici, nu-i mai departe decât anul viitor. Ploieștenii, de la mic la mare, au nevoie de modele. Pe care să le urmeze. Și în sport, nu numai în alte domenii de activitate. Petrolul și Asesoft sunt două entități care atrag ploieștenii ca un magnet, fac stadioane sau săli pline. Sunt iubite de copii, tineri și vârstnici. Ce le-ar oferi, în contrapartidă, municipalitatea în sportul local, dacă – neajutate – Petrolul și Asesoft chiar ar muri? Ar fuziona ori cine știe ce alte intenții ar exista în prezent. Cum ar aprecia ploieștenii că un centru de copii și juniori și, respectiv, o academie de același profil și-ar închide definitiv porțile? Cine ar mai absorbi, la absolvire, generațiile viitoare?

Evident, de una singură, Primăria Ploiești – care susține financiar, ca echipe ale sale mai de vârf, pe cele de handbal de la CSM – nu poate să facă față unui efort atât de mare, incluzând și suportul material al celor de fotbal și de baschet. Fără discuție, investitorii privați trebuie să existe și în continuare. Însă, ajutorul municipalității trebuie să-și facă simțită prezența până când factorul privat își revine din colaps sau s-ar putea face un transfer de proprietate, tot în cadrul sectorului particular. Repet, aici nu-i vorba despre echipa lui X sau lui Y și – vezi, Doamne! – nu ar fi problema ploieștenilor cum de-au ajuns X sau Y în situația de a nu mai face față din punct de vedere financiar. Oriunde în lumea civilizată, când entități cu impact general în comunitate trec prin momente dificile, cele locale intervin și asigură, prin efort propriu, trecerea peste situațiile de impas. Nu există adversari politici. Ca și în sport, sunt doar parteneri de întreceri. Fără dușmănii, fără interese. La Ploiești, chiar nu se poate instaura o astfel de normalitate? E foarte-foarte greu de crezut așa ceva!