216 ani de la nașterea lui Ion Gherasim Gorjanu

Constantin Dobrescu - oct. 10, 2016

Deschizător de drumuri în cultura și astronomia românească pentru prima jumătate a secolului al XIX-lea și patriot cu largi vederi înaintate, Ion Gherasim Gorjanu, de la a cărui naștere numărăm anul acesta 216 ani, s-a născut în județul Gorj, comuna Bengești, la 31 iulie 1800.

            De mic copil cunoaște greutățile vieții și lipsurile, iar cu ocazia unor incursiuni ale postavagiilor turci peste Dunăre, în Oltenia, este luat rob împreună cu familia sa. La Constantinopol, în anii robiei, reușește să învețe limbile: turcă, greacă, arabă și franceză și, totodată, să se inițieze în tainele astronomiei.

            Reușește să scape din robie cu ajutorul lui Rigas, vestitul cojocar al lui Caragea Vodă (1812-1818), care, văzând dorința de învățătură a micului oltean, îl înscrie la școala bisericii STAVROPOLEOS și, după aceea, la Colegiul Național „Sf. Sava”, pe care Ion Gherasim Gorjanu îl termină în 1825, având privilegiul de a audia cursurile lui Ion Heliade Rădulescu.

            În toamna anului 1831 Eforia Școlilor Naționale, pentru a pune în practică prevederile Regulamentului Organic, care stipula: „ca în fieștecare oraș de căpetenie din județ să se organizeze școala obștească națională cu învățături predate în limba română”, solicită Școlii Centrale de la „Sf. Sava” să recomande câțiva dintre elevii cei mai buni spre a fi pregătiți pentru meseria de dascăl, urmând apoi să fie trimiși la școlile din județele țării.

            Fiind prețuit și sfătuit de profesorii săi, Ion Gherasim Gorjanu intră la Școala de Candidați de la „Sf. Sava” și, în urma „legiuitului examen” și pe temeiul unui raport al lui Petrache Poenaru (tot gorjean), Directorul Școlilor Naționale, Eforia Școalelor numește pe Ion Gherasim Gorjanu ca profesor la o școală obștească națională din capitala fostului județ SAAC – Vălenii de Munte – , unde va fi primit în 1832 „cu mare bucurie și urări pătrunzătoare” de către localnici.

            Lui  Ion Gherasim Gorjanu îi revine meritul de a fi întemeietorul de fapt al primei școli publice la Vălenii de Munte, după ce întâmpinase multe greutăți din partea autorităților cât și din partea dascălilor greci de la școlile particulare din oraș, care nu vedeau cu ochi buni noua instituție de învățământ modernă, bazată pe metode pedagogice avansate, de inspirație engleză.

            În județul nostu, Ion Gherasim Gorjanu va trăi și va munci, cu excepția celor cinci ani (1837-1842) când este transferat la Călărași. Pe meleagurile prahovene, acest urmaș al pandurilor gorjeni (tatăl său, Radu Gorjanu, fusese căpitan de panduri) s-a dedicat trup și suflet activității didactice, activității de editor, cercetării în domeniul astronomiei și activității politice în slujba idealurilor generației de la 1848, deoarece era „iubitor de folosul neamului său”.

            Acest dascăl înzestrat atât cu învățătura limbii noastre celei pământești cât și cu știința altor limbi, străine, va traduce lucrări din literatura universală, în special din literatura persană, din clasicii greci și latini. Cea mai importantă lucrare tradusă de Ion Gherasim Gorjanu este „Halima” sau povestiri mitologhicești arăbești, în patru volume, între anii 1835-1838.

            Sentimentele patriotice ale autorului au dat lucrării o dedicație cât se poate de semnificativă: „Să fiți sănătoși și români adevărați”.

            Lipsa de bani face ca Ion Gherasim Gorjanu să nu poată tipări o serie de lucrări pe care le tradusese. Printre altele, amintim în special: „Dicționarul franțuz-român”, urmat de 2794 de ziceri. Alături de Grigore Pleșoianu, Ion Gherasim Gorjanu este unul dintre primii autori de manuale didactice pentru studiul limbii franceze. Astfel, în 1838, Ion Gherasim Gorjanu scoate un abecedar cunoscut sub numele „Dascăl pentru limba franțuzească”, „carte cu astfel de înlesniri încât va putea fiecare a citi și învăța singur”.

            Dar Ion Gherasim Gorjanu are în vedere și lumea satelor și de aceea în 1840 tipărește „Școlarul sătean sau cărticică corespunzătoare de învățături folositoare”, precum și broșuri care au ca scop propășirea satelor spre o viață mai bună și mai demnă. Astfel, prin lucrările sale, Ion Gherasim Gorjanu se face cunoscut în literatura didactică și populară.

            Ca astronom, Ion Gherasim Gorjanu s-a afirmat ca un specialist în întocmirea calendarelor pentru uz autohton, cât și celor orientale. Primele sale calendare datează din 1825. Calendarul întocmit în 1830 pentru o perioadă de 20 de ani era ornat cu vulturul românesc și avea „istorii întrînsul ale răsboaelor Domnilor români”, iar cel din 1856 tipărea și „Privilegiuri antice ale Țării Românești” precum și două hatișerifuri ale Porții Otomane. (Sublimei Porți din 1671).

            Se poate observa ptriotismul lui Ion Gherasim Gorjanu, cât și faptul că aceste calendare erau folosite și în scop propagandistic, în slujba luptei unioniștilor pentru pregătirea ideologică a maselor populare, pentru unirea principatelor dunărene.

            Ca cercetător pasionat în domeniul astronomiei, Ion Gherasim Gorjanu a redactat și un „Calendar etern”, cum numai faimosul astronom Joseph Jean Litrow mai încercase.

            Ca o recunoaștere a meritelor sale, în 1842 i se încredințează conducerea școlii domnești din Ploiești, care era totodată și școală normală pentru candidații de învățători din județul Prahova.

            Pentru activitatea sa neobosită pe trâmul învățământului, Ion Gherasim Gorjanu a fost cinstit cu rangul de „pitar” (mic rang boeresc). În august 1846, când domnitorul Gh. Bibescu, în trecere prin Ploiești, îi vizitează școala, are numai cuvinte de laudă pentru activitatea depusă de acest dascăl inimos.

            Dar Ion Gherasim Gorjanu s-a bucurat de elogii și din partea străinilor, cum este cazul consulului englez E. Blutte.

            Izbucnirea revoluției de la 1848 are un amplu ecou în conștiința acestui profesor patriot, format la școala lui Gh. Lazăr și Ion Heliade Rădulescu. Numit comisar cu propaganda pentru plasa Filipești, se pare în urma contactului cu N. Bălcescu, Ion Gherasim Gorjanu va munci cum se cuvine, propaganda ideologică fiind o redutabilă armă pusă în slujba luptei pentru emanciparea socială, libertate și unitate statală de către corifeii revoluției.

            În calitate de comisar de propagandă, Ion Gherasim Gorjanu activează atât în Ploiești cât și prin satele județului pentru lămurirea maselor largi populare asupra principiilor prevăzute în Proclamația de la Islaz.

            În cadrul clubului revoluționar organizat pentru tineretul studios din Ploiești, el activează pentru atragerea populației la cauza revoluției.

            Odată înnăbușită revoluția de reacțiunea internă, cu ajutorul baionetelor țariste și otomane,  Ion Gherasim Gorjanu este arestat ca participant la revoluție „întrebuințând propaganda”. Este închis la Buzău timp de opt luni. În timpul teroarei dezlănțuite de reacțiune, Ion Gherasim Gorjanu se dovedește un sprijin de nădejde și gazdă sigură pentru cei prigoniți.

            Ca patriot și om de cultură a sprijinit cauza unirii și astfel, în septembrie 1857, îl găsim pe Ion Gherasim Gorjanu pe lista candidaților Partidului Național Unionist din județul Prahova, pentru Divanul Ad-hoc.

            Dar boala necruțătoare de care suferea nu îi dădea pace, curmându-i la 26 octombrie 1857 firul vieții, împiedicându-l să-și aducă în continuare contribuția la lupta pentru Marea Unire. Munca și viața lui Ion Gherasim Gorjanu au rămas și vor rămâne un viu exemplu de dăruire pentru izbânda idealurilor de progres și dreptate socială.