3 ani de Atitudini vechi și noi! Din nou parteneri ai unui proiect internațional de excepție! Lupta continuă!

Redactia - sept. 16, 2023

            Acest editorial aniversar este, în același timp, un pamflet la adresa celor care se cred ce nu sunt, au parvenit și fac mult rău societății ploieștene.

O spun dintru început: nu am fost, nu sunt și nu caut să fiu perfect și nici nu visez o lume perfectă! Consider, însă, că o societate, ca și individualitățile ce o compun, trebuie să evolueze. Consider că greșeala face parte din procesul nostru de evoluție, că trebuie să avem forța spirituală să o recunoaștem și să plătim pentru ea.

Însă, din nefericire pentru ei și pentru cei buni, există printre noi oameni ai scopurilor mărunte – vor și ei bani și putere… –, fără valoare spirituală și profesională, cocoțați în funcții înalte și care cioplesc lumea după chipul și asemănarea lor.

În urmă cu trei ani porneam o luptă pe față împotriva incompetenței, împotriva aroganței celor lipsiți de talent literar și de spirit ales, împotriva chiar a unei mafii bine structurate și puternic înrădăcinate în orașul meu.

            A fost și este o experiență dură, care mi-a arătat cât de abulică este societatea românească.

            Unii mi-au înțeles lupta și mi s-au alăturat într-un mod care îi onorează și care mă onorează. Alții nu au înțeles mai nimic și au pendulat între tabere… Numai că tabăra cealaltă fură revista creată de mine în 2003 și condusă de mine până în 2020 – Atitudini.

            … De parcă ai putea, în mod normal, să pendulezi între o tabără a dreptății și a muncii cinstite și una a furtului, a copierii bicisnice a muncii unui om…

            Prima întrebare retorică ar suna așa: Ce fel de oameni pot fi aceia care iau, după 19 ani!, o revistă de la creatorul acesteia și o editează ca și când acel om nici nu a existat, ca și când revista – inițiativa și creația lui! – lui ar fi un cadou de la… nu știu cine?

            A doua întrebare retorică ar fi: Ce nivel de moralitate și de profesionalism trebuie să aibă un primar ca să îngăduie și chiar să încurajeze acest comportament?

            Pentru mine este cât se poate de clar: societatea românească trebuie să se trezească din amorțire, să își redefinească reperele, să se reconstruiască!

            Am ajuns în punctul în care lenea și mârșăvia și incompetența sunt cotate la bursa socială drept aur, iar munca, talentul, verticalitatea nici măcar nu sunt cotate… Pe bune? Chiar vrem să trăim într-o lume a terorii prostiei, a dictaturii imbecilității, a cretinismului? Ne e frică să luăm atitudine? Ne e frică să mai visăm frumos?

            Nu mi-a fost și nu îmi e frică de oameni precum Cosma Mircea sau Volosevici Andrei Liviu sau Trofin Magdalena and company, însă mă sperie lipsa de reacție a unui număr foarte mare de oameni. Într-o lume dominată de atitudine pozitivă lucrurile ar fi stat complet altfel…

            Îmi duc mai departe, în paralel cu lupta împotriva năpârstocilor, munca mea culturală și sunt fericit să revista aceasta – continuatoarea morală a Atitudinilor! – se pregătește să intre în al patrulea an de existență.

            Sunt fericit să mă alătur unor proiecte culturale de excepție, cum este noul proiect gândit și coordonat de un mare artist ploieștean: Nicolae Ioniță. Noul proiect cultural se numește OMAGIU MARILOR SCRIITORI AI LUMII și aflu cu mare bucurie că una din zecile de expoziții cuprinse în programul său se va deschide la Universitatea Rovira i Virgili, Tarragona, Spania, prin grija doamnelor Dr. María Dolores Jiménez López, Dr. María José Rodríguez Campillo, Dr. María Isabel Calle Romero și Dr. Lilica Voicu-Brey de la „Departament de Filologies Romàniques” al acestei universități.

În paginile AVN veți putea admira lucrări de excepție  realizate în cadrul acestui nou proiect cultural dăruit de Nicolae Ioniță, cu sprijinul domnului academician Gheorghe Păun, al domnului Marian Nencescu (UZPR România) și al revistei Atitudini vechi și noi.

            Dragi cititori, dragi semeni, vă îndemn să vă treziți! Nu pentru mine! Pentru voi! Pentru copiii voștri, pentru țara voastră!

            Istoria are propria sa groapă de gunoi… Și lașitatea tot acolo duce…

            Știu, adevărul doare, critica doare…

            Însă ce am fi fără ele?

            P.S.: Celor care au vrut să mă elimine, să mă înece-n tăcere le spun că va veni vremea curând să plătească pentru tot răul făcut, nu doar mie!

            Gelu Nicolae Ionescu