A fi venit, odată, la un Petrolul aflat în Liga a III-a nu a însemnat pentru Marius Chindriș vreun pas înapoi. Seriozitatea unui fotbalist crede că trebuie să fie mereu unica unitate de măsură!

Dragos Trestioreanu - Sport

A fi venit, odată, la un Petrolul aflat în Liga a III-a nu a însemnat pentru Marius Chindriș vreun pas înapoi. Seriozitatea unui fotbalist crede că trebuie să fie mereu unica unitate de măsură!

Deși, la un șapou, indiferent că este vorba despre un reportaj, cronică sau, cazul de față, interviu, se obișnuiește ca personajul principal, subiectul, să fie prezentat cu al său CV, așa fiind clișeul, de regulă. Numai că eu, rămas un nostalgic, deja, al noului Petrolul, renăscut spre sfârșitul verii lui 2016, îi privesc pe toți cei care au fost pe aici ca pe pilonii fundației actualei construcții. Când vorbesc cu/despre ei, nu mă gândesc deloc la o statistică seacă, ci ca la buni prieteni. Unii care au dat o mână de ajutor Petrolului să revină acolo unde îi este locul, pe care îl visează de la primul la ultimul suporter. La fiecare disponibilizare a unuia dintre prietenii buni, recunosc, am simțit nu numai tristețe, ci am fost încercat și de un sentiment de nemulțumire vădită, ba chiar, și mai dur, de unul de revoltă!

Astfel încât, voi scrie acum, aici, că Marius Chindriș, Kiki pentru apropiați, colegi de echipă, antrenori, conducători etc., a fost, și el, un fotbalist emblematic pentru „new Petrolul”. A venit din Banat, cum era pe „vremea mea”, sau din Crișana, cum tot „sucesc” regiunile geografii de vremuri noi. M-am tot gândit mereu de ce a preferat să ajungă aici, la mama naibii față de urbea natală, un fotbalist tânăr. Un jucător care fusese, doi ani la rând, atât de aproape de a ajunge pe prima scenă fotbalistică a țării. Și mi-am dat un răspuns care nu cred că ar fi departe de adevăr: pentru că are suflet, pentru că știe foarte bine istoria celor două cluburi la care a evoluat, branduri recunoscute, pentru că îi iubește pe pătimașii suporteri ai acestora, de care nu duc lipsă, nici unul, nici altul. În rest, îl las să vă vorbească, continuând cu el seria mega-interviurilor cu fotbaliști pe care fanii Petrolului nu trebuie să îi uite vreodată!

– Marius, ai venit la FC Petrolul în vara anului 2017, odată cu promovarea în Liga a III-a. De la Arad la Ploiești e ceva distanță. Cine te-a convins să vii tocmai aici, și într-un eșalon mai jos, după două baraje de promovare în Liga 1, cu UTA?

MARIUS CHINDRIȘ: După ratarea celui de-al doilea baraj de promovare în prima ligă, cu UTA, s-a încheiat “aventura” mea de la Arad. După câteva zile, a apărut oportunitatea de a merge la Petrolul. Claudiu Tudor, pe-atunci căpitan al echipei ploieștene din a treia ligă, a avut un rol important în alegerea făcută de mine, la acel moment. Ne știam de când am jucat împreună la Arad, atunci când am promovat în liga secundă, cu UTA. În vara lui 2017, mi-a oferit detalii despre proiectul de la Petrolul, iar seriozitatea de care mai auzisem, deja, m-a convins. Distanța față de Arad nu a fost o problemă, deoarece clubul “lupilor” era – și rămâne – unul dintre cele mai importante din fotbalul românesc. Astfel încât, am mers la Ploiești, pe “Ilie Oană”, cu inima deschisă.

– Încă de la bun început, suporterii te-au apreciat pentru seriozitate, determinare și devotament, fiind un fotbalist fără fițe, chiar dacă aveai un CV superior unora dintre coechipierii din lot. Pe mulți fotbaliști, coborârea la un nivel inferior îi supără și îi fac să nu dea totul apoi, așa cum se zice în folclorul fotbalistic. Ai apreciat că plecarea ta de la UTA nu a fost un pas înapoi?

M.C.: Indiferent de nivelul la care se evoluează, nu contează nici numele fotbalistului, nici pe unde a mai jucat până atunci. Cel mai important este să se antreneze sută la sută, în fiecare zi, și să demonstreze că-i un jucător care poate să ajute echipa la care a ajuns, la un moment dat. Mai sintetic, să fie foarte serios în tot ceea ce face pe teren și dincolo de acesta! Asta am încercat și eu la Petrolul, rămânând în urmă ce-au văzut și simțit suporterii cu privire la persoana mea. Drept urmare, am apreciat că plecarea mea de la UTA nu a fost deloc un pas înapoi în carieră, fiind confirmat de faptul că, ulterior, am avut un an prolific, la Ploiești, promovând în liga a doua. Per total însă, chiar dacă în sezonul următor, 2017-2018, nu am repetat isprava precedentă, am făcut tot posibilul să contribui la realizarea obiectivului. Dar, nu a fost să mai fie. Una peste alta, am avut parte de doi ani frumoși la Petrolul.

Numai cu antrenorul Mugur Cornățeanu nu ar mai lucra niciodată!

– În turul ediției de campionat 2017-2018, antrenor principal a fost Octavian Grigore, iar în retur, Romulus Ciobanu, apoi, un sezon, 2018-2019, cu Leo Grozavu, din nou Tavi Grigore, Mugur Cornățeanu și Gigi Mulțescu, foști divizionari A cu experiență. De la care crezi că ai învățat cel mai mult? Cu care dintre ei te-ai înțeles cel mai bine și ai mai lucra dacă ți se va mai ivi ocazia?

M.C.: De la toți antrenorii alături de care am lucrat la Petrolul, în cele două campionate, am avut destule de învățat și mă bucur că am reușit să fiu antrenat de tehnicieni cu o așa bogată experiență. Cu toți dintre cei amintiți de dumneavoastră am avut o relație de jucător-antrenor bazată pe respectul cuvenit. Cu oricare dintre ei aș mai colabora dacă mi s-ar mai ivi ocazia, în afara domnului Mugur Cornățeanu. Sunt dator astfel cu o explicație în cazul dânsului. După ce am fost eliminat, pe 24 februarie 2019, în meciul de la Târgu Jiu, cu Pandurii, în prelungirile primei reprize, o decizie a centralului Cătălin Buși apreciată și de specialiști drept exagerată, domnul Cornățeanu nici nu s-a mai uitat la mine, până ce a fost înlocuit de domnul Gigi Mulțescu! Am considerat că nu aș fi meritat așa ceva!

După doi ani fără o săptămâna de la legitimarea la noul Petrolul, clubul găzarilor te-a trecut pe lista disponibilizaților, un fel de “modă”, campionat după campionat, la acest club. Ba chiar, perpetuată și în pauzele competiționale de iarnă. Cine crezi că a avut cuvântul decisiv la despărțirea de un fotbalist care fusese și căpitan în liga a treia, și cu evoluții apreciate atât de jurnaliști, cât și, mai important, de către suporteri?

M.C.: Deși eu cred că avusesem un sezon bun, am fost trecut totuși pe lista celor disponibilizați. Sincer, nu mă așteptam la așa ceva nici în ruptul capului! Dacă tot m-ați întrebat de ce s-a întâmplat astfel, m-am tot gândit,și eu și am ajuns la concluzia că un cuvânt de spus cu privire la îndepărtarea mea de la Petrolul l-au avut cei care erau zi de zi lângă echipă!

– Așa cum se întâmplase în vara lui 2017, în cea a lui 2019 ai coborât iarăși un eșalon, alegând o divizionară C, din Ardeal atunci, mai precis CSM Târgu Mureș. Se strânsese acolo de un lot bun, un antrenor la fel, Claudiu Șomfălean, iar obiectivul era, firesc, atacarea promovării. Însă – ghinion – echipa nu a mai fost înscrisă în campionat, din… lipsă de bani! Cum a fost posibil tocmai într-o reședință de județ, la un club sportiv al municipalității?!?

M.C.: Când am ales să merg la CSM Târgu Mureș, am pus în balanță toate condițiile de care urma să am parte acolo. Era un lot bun, cu jucători experimentați, fiind convins astfel că am fi promovat lejer în liga a doua. Nu era o problemă că reveneam din nou în al treilea eșalon. De fapt, m-am dus iar la o grupare cu obiectiv performant. Numai că, după o lună de antrenat acolo, din cauza unor neînțelegeri în consiliul local s-a decis să se… desființeze echipa!!! Ceea ce nu credeam că va fi posibil vreodată, adică să dispară o echipă de pe o zi pe alta, s-a întâmplat! Incredibil, dar adevărat și mare păcat, apreciez eu!

După „ghinionul” disponibilizării de la clubul găzarilor, la… desființarea peste noapte a echipei municipalității din Târgu Mureș 

– De la Târgu Mureș, deși se auzea că vei merge la Reșița, la CSM, ai optat pentru Viitorul Șelimbăr, o trupă din județul Sibiu și tot din Liga a III-a, la care te-ai întâlnit cu un fotbalist precum Alex Curtean, cel care bifase meciuri și la formații din străinătate de prim eșalon. De ce la Șelimbăr, ci nu la Reșița?

M.C.: După perioada scurtă petrecută la Târgu Mureș, vara trecută, toate echipele își definitivaseră loturile. A fost astfel foarte greu să mai găsesc ceva atractiv la eșalonul secund. Așa că m-am dus la Șelimbăr, o divizionară C din județul Sibiu, pentru a avea continuitate în joc, dar și pentru proiectul performant de aici. Și la acest Viitorul ardelean am găsit, atunci, câțiva fotbaliști cu o experiență bogată în primul sau al doilea eșalon, cum a fi Alexandru Curtean, Bogdan Vișa sau Alexandru Neacșa. Alex Curtean a fost coechipier cu actualul petrolist Younes Hamza, la Botev Plovdiv, în Bulgaria.

– Iarna aceasta, s-a zvonit că vei deveni adversarul… Petrolului, deoarece Turris Oltul Turnu Măgurele ar fi fost interesată de serviciile tale. Dar nu s-a mai legat nimic, cel puțin până acum. A fost un simplu zvon sau a existat vreun interes?

M.C.: Nu a fost un zvon, ci au fost discuții, existând un interes din partea celor de la Turris. Dar, până la urmă, nu s-a concretizat și într-un contract. Voi continua și în retur cu Viitorul Șelimbăr, club la care mă simt, de altfel, foarte bine.

– Chiar dacă plecarea de la Ploiești, după două sezoane, bănuiesc că a fost tristă pentru tine, ba chiar și dureroasă, fiind și nemeritată, în plus, apreciez eu, ai mai urmărit traseul ulterior al Petrolului, al foștilor colegi? Asta chiar dacă foarte puțini au mai rămas dintre cei, mai ales, din liga a treia?

M.C.: Da, într-adevăr, plecarea de la Petrolul a fost tristă, dureroasă, așa cum ați spus dumneavoastră. Dar, în viață, trebuie să ai puterea de a o lua de la capăt mereu. Indiferent de situație, atâta timp cât ești sănătos și în maximă putere. Cât o privește pe Petrolul, recunosc că am mai urmărit traseul echipei, însă am observat că, din păcate, rezultatele nu au fost, tot timpul, la înălțime!

Ar mai juca numai la Petrolul și UTA!

Dacă ți s-ar mai face o ofertă la vară, de la Petrolul, indiferent de eșalonul în care va juca, ai mai accepta să revii?

M.C.: Da, v-o spun cu franchețe că aș reveni, cu cea mai mare plăcere, la Petrolul, indiferent de eșalonul în care s-ar afla! Au fost doi ani la Ploiești pe care nu îi voi uita vreodată! Nu păstrez ranchiună, în general, necazurile ținându-le în interiorul meu, repetându-mi în minte că nu ar fi fost ploieșteni sau prahoveni cei care s-au gândit, vara trecută, că nu mai eram bun de Petrolul! Eu așa îmi zic, cel puțin acum.

Pe o scală de la 1 la 10, cum te-ai simțit la UTA Arad, Atletico Arad, Național Sebiș, FC Petrolul și Viitorul Șelimbăr, echipe la care ai evoluat până acum, de CSM Târgu Mureș neavând rost să discutăm? Unde ți-ai dori, de-acum încolo, să evoluezi cel mai mult? În altă ordine de idei, ce le-ai transmite suporterilor Petrolului, cei care continuă să-ți păstreze o amintire frumoasă?

M.C.: Nu-mi place să dau calificative, dar pot afirma că m-am simțit cel mai bine, în cariera mea de până acum, la UTA și la Petrolul. Iar asta atât din punct de vedere fotbalistic, cât și uman. Sunt, de altfel, două cluburi cu o bogată tradiție în România, cu trofee naționale câștigate, cu o istorie îndelungată. Mi-aș dori, drept urmare, să mai evoluez doar pentru Petrolul și UTA! Iar, suporterilor fantastici ai “lupilor” le transmit că îmi voi aduce aminte de ei toată viața și sper să mai apucăm să ne bucurăm împreună, așa cum am făcut-o la promovarea în liga a doua, la finele primăverii anului 2018! M-am simțit, atunci, cu adevărat fotbalist, pe arena Ilie Oană, avându-i lângă noi, de jur-împrejur. A fost ceva fantastic. Așa ceva nu se uită niciodată!

Foto: www.fcpetrolul.ro, www.liga2.propsort.ro și arhivă personală