A meritat așteptarea, Romario, nu-i așa? Să ai așa un debut la echipa orașului tău, cu deschiderea „balului” și, apoi, „stingerea”, împreună cu „moșul” Buhăescu, ce minunat! Petrolul, echipă de… Liga 1 contra Iașiului, urcă în „sferturi”!

Dragos Trestioreanu - feb. 9, 2021

Marți, 9 februarie 2021, pe arena Ilie Oană, Petrolul Ploiești (Liga a II-a) a câștigat, cu scorul de 3-0 (2-0), meciul din optimile Cupei României, în dauna „lanternei roșii” a Ligii 1, ACSM Poli Iași, prin golurile marcate de Romario Moise (minutul 17), Valentin Țicu (45) și Vasile Buhăescu (55), și s-a calificat în sferturile de finală – cam așa ar suna o depeșă a unei agenții de presă, ulterior partidei spectaculoase ce-a deschis actuala fază a competiției așa-zise KO. După prima zi a partidelor din optimi, merg mai departe două divizionare secunde, Dunărea Călărași, calificată la „masa verde”, scor: 3-0, după anunțul de retragere din Liga a II-a, implicit și din Cupa României, a adversarei oferite de tragerea la sorți, Turris-Oltul Turnu Măgurele, și mai sus-precizata Petrolul. Statistica, de fapt caseta tehnică, o voi lăsa pe miercuri, fiindcă acum vine rândul… poveștii protagoniștilor echipați în galben!

Viorel Moldovan a trimis marți seară, sub lumina reflectoarelor și pe un gazon precum un covor de… sufragerie, un „11” la care, fără falsă modestie, mă așteptam. Nu era nici prea greu de intuit, de altfel, fiindcă fundașul dreapta nu putea fi decât revenitul Ștefan Bărboianu, cel central titular stânga din tur, Marian Huja, abia se refăcuse, locul lui fiind luat, firesc, de către nou-venitul Viorel Lică, iar Romario Moise nu a fost adus împrumut de la Astra Giurgiu să fie ținut pe bancă, era limpede. Deci, iată-i pe băieții Ploieștiului: Kitanov – Bărboianu, Lică, Meijers, Țicu – Lax – Constantinescu, Moise, Roigé Rodríguez, Vajushi – Buhăescu. Mă rog, așa a început meciul Moldovan, impunând un presing agresiv, în sensul bun al cuvântului, însă, unul așa cum nu am văzut deloc în Liga 1, sezonul acesta, cel puțin până acum! Ansamblul petrolist, elastic, al Masculului (cu adevărat) Alfa, de marți, trei ceasuri… bune, s-a putut strânge sau desface ca un acordeon. Iar asta în funcție de ce anume cerea jocul. Am văzut astfel și un 1-4-2-3-1, dar și un 1-4-4-2, ca și, pe final, un 1-4-1-4-1. Mai rar așa ceva să-ți iasă foarte bine!

Găselniță a tehnicianului, Roigé Rodríguez retras lângă Nir Lax, ca mijlocaș central, cu spaniolul jucând perfect tactic, a fost un semn că disciplina în joc este ușor de suportat dacă vii dintr-o țară și un oraș în care fotbalul e la mare preț. Cu un tandem, precum cel alcătuit din Lax și Rodríguez, greu de trecut și așezat perfect în fața unui cvartet defensiv care nu a mai scârțâit ca în toamna trecută, nu au mai fost emoții mari. Transferul lui Viorel Lică este de foarte bun augur și, chiar dacă a provocat trecerea lui Bart Meijers în stânga axului central al apărării, permutarea nu a afectat deloc. Evident, pentru că și olandezul a sosit dintr-un fotbal la fel de mare, ca și coechipierul catalan. Lateralele apărării au fost ținute destul de bine de doi autohtoni, care au devenit, de fapt, trei, după accidentarea lui Ștefan Bărboianu. Și acesta din urmă, și Alberto Olaru, înlocuitorul olteanului, cu un început mai timid, până ce s-a „turat” la viteza și ritmul unui mijlocaș de bandă stângă iute și tehnic, greu de ținut, Andreias Calcan, și Valentin Țicu au fortificat zidul galben din fața unui Georgi Kitanov nedispus să lase să-i intre ceva „în ațe”.

Ei bine, de la când cvartetul, când trioul ofensiv din spatele lui Buhăescu, cu Mihai Constantinescu, Romario Moise, Pol Roigé Rodríguez, Armando Vajushi, sau fără spaniol, retras lângă Lax, a venit spectacolul. Firește, grație tehnicității tuturor și a disponibilității lor de a crea. Iar speculativului Vasile Buhăescu i-a venit mănușă un Romario lângă el, uneori ex-astristul ajungând chiar în poziție de vârf împins. Intrat și în benzi, același Moise ar fi ridicat publicul în picioare cu pasele sale cu exteriorul… „marca Constantin Budescu”! Cu așa agresivitate pozitivă, cu o tranziție demnă de un eșalon mai sus, cu mult, mult curaj, cu un „under” ținut pe teren, cu maxim de folos, vreme de mai bine de o oră, Mihai Constantinescu, pe când la primul eșalon ar fi fost scos după maximum… un sfert de oră, și cu altul – integralist și marcator, una peste alta, Valentin Țicu, Petrolul nu avea cum să nu învingă. Și, implicit, să urce en-fanfare în „sferturi”.

Petrolul a reușit, contra Iașiului, să-i convingă și pe contestatarii săi de până acum, chiar dacă au mai rămas cârcotași, însă mai puțini, acum, fără îndoială. Cu așa evoluții, petroliștii nu puteau să nu fie apreciați, oricum ar fi dat-o cei ultra pesimiști, să le zic doar așa. Însă, de-abia acum începe greul, căci dacă ei nu confirmă în campionat, chiar că suporterii lor au ajuns să se îmbete cu apă rece. Rămân însă la părerea că – dacă aceeași voință se va menține de sus și până jos – Petrolul nu mai poate fi învinsă de către nimeni în Liga 2. Și-ar trebui, drept urmare, să defileze până la promovare, calificarea în play-off nemaipărând acum, desigur, o (aproape) Fata Morgana. Succesul nu trebuie totuși ultra exagerat, dar nici minimalizat. Evident că fotbaliștii echipați în frumosul galben au meritat, marți, laudele tuturor. Și o vor merita mereu, în eventualitatea în care vor merge pe aceeași linie, și în continuare. Mâine – reamintirea fazelor de gol, care au fost, două dintre acestea, primul și ultimul, splendid lucrate, iar al treilea, cel de 2-0, o îmbinare de măiestrie cu noroc, și caseta tehnică, cu notele, carea urmează să încheie povestea unui meci și rezultat final mult așteptate, dar și gustate, de greu încercații fani ai „lupilor”, anul trecut.