A murit părintele Gherontie Puiu, ctitorul Mănăstirii Caraiman din Buşteni

Redactia - mai 23, 2014

Părintele Gherontie Puiu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai neamului nostru şi ctitor al Mănăstirii Caraiman din Buşteni, a decedat vineri, 22 aprilie, la vârsta de 81 de ani. La poalele muntilor, părintele a întemeiat în 1998 obştea călugărească al cărei nume îl poartă pe cel al masivului şi al crucii. La 29 iunie 2000, Părintele Patriarh Teoctist a aprobat înfiinţarea Schitului Caraiman cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci. În apropierea bisericuţei din lemn se află chilia părintelui Gherontie, unde, zi de zi, îi asculta şi îi îndruma pe toţi credinciosii care îi băteau la uşă, sositi din toate colturile tarii. Acestia erau sfătuiţi să meargă la agheasmatarul care îmbrăţişează bradul sfânt din poiana din curtea mănăstirii si să se roage cu credinţă la Măicuţa Domnului care le şterge lacrimile. Parintele Gherontie Puiu s-a născut în localitatea Todireşti, de lângă Paşcani, în anul 1933. Dumnezeu l-a chemat acum la Sine pe Protosinghelul Gherontie imediat după o mare sărbătoare creştină: Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 24 mai, la ora 11:00, in curtea manastirii Caraiman din localitatea Busteni. Veşnica lui pomenire din neam în neam!

“Personalitatea care s-a impus in constiinta celor care au vizita Manastirea Caraiman a fost fara indoiala parintele staret Gherontie Puiu.

Din prima zi a venirii sale pe lume, parintele Gherontie s-a aflat necontenit sub ocrotirea Maicii Domnului, care l-a ales, spune el, pentru implinirea unei sfinte misiuni: inaltarea unei manastire, departe de tumultul desertaciunilor omenesti. Intregul sau destin seamana cu un martiriu, credinta nestramutata si rugaciunea l-au ajutat insa sa implineasca faceri de bine, ca un mijlocitor intre crestinii aflati la nevoie si Preacurata Fecioara Maria.

Dar mai presus de toate, parintele Gherontie Puiu a reusit in cele din urma, sa-si vada visul pe cale de a se indeplini.

Originar din Todiresti, judetul Iasi, parintele Gherontie a fost crescut de o familie adoptiva, a intrat in viata monahala ca frate la indemnul parintelui Staret Paslaru de la Manastirea Neamt.

Dar vremurile si politica anti-crestina a regimului comunist l-au impiedicat pe tanarul frate sa fie primit in randul monahilor. In anul 1959 soseste decretul de alungare a monahilor din manastiri. Asezamintele fara vechime si prea putin cunoscute erau desfiintate pur si simplu, manasirile istorice, ca Neamtul, erau pastrate, dar obligate sa-si micsoreze vizibil obstea, alungand toti fratii tineri, care trebuiau trimisi la munca in marile orase, ca sa se imprastie fara urma. Incepea calvarul parintelui Gherontie, care avea sa dureze vreme de trei decenii.

Dupa o incercare de a fugi, Gherontie Puiu va fi acuzat de tentative de evadare si agresare a organelor de militia. In urma unui process este condamnat la 15 ani de munca silnica si ajunge la lagarul de exterminare de la Periprava. Cand reuseste sa scape din acest calvar incepe sa traiasca o viata de pustnic intr-o grota din Bucegi. Atunci, in semn de multumire, Gherontie Puiu fagaduieste ca va construe o manastire cu hramul Inaltarea Sfintei Cruci, din curtea careia sa poata fi privita marea cruce din varful Caraimanului, catre care el a privit mereu vreme de 10 ani.

In aceasta asteptare cucernica, adancit in post si rugaciune il gaseste schimbarea timpurilor de la sfarsitul anului 1989. Prabusirea regimului ateu i-a permis sa se reintoarca la manastirea Neamt. Aici parintele Gherontie a fost facut ierodiacon, dar a ramas numai o saptamana in aceasta slujire. In anul 1992 a fost hirotonit preot.

Parintele a slujit 40 se Sfinte Liturghii la Manasirea Neamt, asa cum este obiceiul pentru un proaspat hirotonit intr-ale preotiei, si a fost trimis sa slujeasca la manastirea Baiceni, un schit mic, cu vreo cativa monahi. A sadit copaci, a pus vie, a renovat schitul si a lauat numele lui Dumnezeu. In cele din urma a fost numit staret.

Dar dorinta de a ridica o manastire la poalele muntilor Caraiman nu il paraseste, astfel ca in anul 2000, parintele Gherontie Puiu incepe activitatile de constructie ale manastiri cu hramul Inaltarea Sfintei Cruci de la poalele masivului Caraiman.

Mai intai este ridicata biserica de lemn, pe fundatie solida de piatra, cu acoperis de table avand o forma specifica arhitecturii din lemn traditionale. Biserica mare din zid, ridicata intre anii 2002-2007 este o constructie cu un plan navat, cu trei absidiole usor decrosate. Are o turla pe naos si doua pe pronaos, intrarea se face printr-un pridvor sustinut de opt coloane. Principalele activitati ale manastirii in prezent sunt legate, pe de o parte, de constructia manastirii, iar pe de alta parte, de sfintele slujbe.” (www.manastireacaraiman.ro)