Ai fost concediat? Ai dreptul să conteşti decizia angajatorului

Redactia - apr. 22, 2015

Salariaţii concediaţi au dreptul să conteste decizia angajatorului în termen de 30 zile calendaristice de la momentul comunicării deciziei de concediere. Prin procedura contestatiei deciziei de concediere , conflictul de munca aparut este supus controlului instantei judectoresti , aceasta urmand sa analizeze decizia sub aspectul legalitatii si temeinicei acesteia. Codul Muncii reglementeaza in mod clar procedura de concediere dar si motivele care pot sta la baza emiterii deciziei de concediere , oferind o protectie juridica angajatului impotriva unor abuzuri din partea angajatorului .(art 51-75 Codul Muncii ) Raportat la dispozitiile legale in vigoare reglementate de Codul Muncii se arata ca se poate dispune concedierea angajatului prin decizia de concediere care trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele: motivele care determina concedierea; durata previzului ; criteriile de stabilire a ordinii de prioritati in cazul concedierii colective ; lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant , in conditiile art 64. Decizia de concediere trebuie formulata de catre angajator in scris si comunicata angajatului , aceasta producand efecte de la momentul comunicarii acesteia angajatului , conform art 77 din Codul Muncii . In termen de 30 de la primirea deciziei de concediere , angajatul poate formula contestatie la instanta competenta de la domiciliul angajatului , respectiv Tribunalul de la domiciliul reclamantului. Angajatul poate critica decizia de concediere atat din punct de al legalitatii emiterii deciziei ( respectarea procedurii reglementate ) dar si motivele de fapt invocate de angajator prin decizia de concediere . Motivele care au determinat concedierea trebuie mentionate in mod expres in cuprinsul deciziei de concediere (comunicata in scris angajatului ) , nefiind posibila completarea motivelor ulterior emiterii deciziei . Angajatorii, pentru a evita anularea deciziei de concediere, trebuie să dovedească legalitatea motivelor pentru care s-a pronunţat decizia respectivă. Sarcina probei in cazul litigiilor de acest fel revine angajatorului , care trebuie sa dovedeasca legalitatea si temeinicia deciziei . Un alt aspect care trebuie avut in vedere se refera la respectarea termenului de preaviz . Inalta Curte de Casatie si Justitie a concluzionat in sensul ca neacordarea efectivă şi integrală a termenului de preaviz atrage sanctiune nulitatii absolute a deciziei de concediere .avand in vedere faptul ca acordarea preavizului este premergătoare emiterii deciziei de concediere , încadrându-se, așadar, în procedura concedierii propriu-zise, si potrivit art. 78 din Codul muncii, orice concediere dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal , instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul . Salariatul poate solicita instantei care a dispus anularea concedierii , repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere prin reintegrarea sa pe postul detinut anterior concedierii. In masura in care salariatul nu solicita repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere , contractul individual de munca va inceta de drept la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti . Dese ori sunt intalnite abuzuri grave care vin din partea angajatorilor pe fondul problemelor de natura interna, neintelegeri intre parti dar care in esenta nu pot duce la desfacerea contractului de munca, insa angajatorii profita de starea de necunoastere a legislatiei si forteaza angajatul sa plece singur, iarasi o practica incorecta.

Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU