De ce nu a reușit Nae Constantin să câștige vreodată în fața lui Măldărășanu, în patru meciuri directe ale Petrolului cu Hermannstadtul? E drept, trei au fost la Mediaș și numai unul la Ploiești! Finul îl conduce, ca la șah, pe nașul său cu 3-1!

Dragos Trestioreanu -

De ce nu a reușit Nae Constantin să câștige vreodată în fața lui Măldărășanu, în patru meciuri directe ale Petrolului cu Hermannstadtul? E drept, trei au fost la Mediaș și numai unul la Ploiești! Finul îl conduce, ca la șah, pe nașul său cu 3-1!

Mai mult ca sigur, aproape toți cei care o simpatizează pe FC Petrolul Ploiești au văzut, fie live, fie pe micul ecran, meciul de după prânz, de sâmbătă, 11 septembrie 2022, de la Mediaș, cu FC Hermannstadt. Astfel încât, fără doar și poate, și-au făcut o idee asupra unei partide pe care favoriții lor o puteau termina la egalitate sau chiar câștiga, dar au pierdut-o, la potou, cu scorul de 2-1. După un succes, tot la Mediaș, și două remize, la Ploiești și, iar, în același loc din Ardeal, finul Marius Măldărășanu era neînvins în duelurile cu nașul Nae Constantin. Punctând ca la șah, cu unul pentru o victorie și câte o jumătate pentru rezultatele de egalitate, înainte de confruntarea din prima zi a week-end-ului rezultatul era de 2-1 pentru Marius. Chiar dacă a recunoscut, ante-factum, dificultatea noii întâlniri dintre ei, de data aceasta în Superligă, după cele trei din Liga a II-a, cu siguranță că Nae a visat să egaleze scorul bilateral, dar nu a reușit nici acum. Oare, de ce?

Ar fi prea simplist să reduc răspunsul exclusiv la alcătuirea echipei oaspete, cu nouă fotbaliști de profil defensiv și numai doi de unul ofensiv: Vâlceanu, Borța, Meijers, Tamaș, Huja, Țicu, Dumitriu, Seto și Jair, respectiv Grozav și Irobiso. Și într-un 1-5-3-2 pe apărare, care se transforma în 1-3-5-2 pe atac, se putea scoate mai mult decât o… înfrângere la limită, în ceasul al 12-lea. „Șutul” de „golazo” în… proprie poartă al lui Seto (minutul 10), neputându-i găsi atunci nicio explicație și nici măcar o mică scuză, el părând rupt de realitate, ca și la devierea din minutul 90+4, cea care l-a învins, pentru a doua oară, pe Vâlceanu, altfel de nebătut de adversari, nu a fost o justificare a înfrângerii. După autogolul de antologie al niponului, reluare din prima, la pasa lui Huja, în vinclul porții… Petrolului, „lupii” au egalat și au arătat chiar că pot pune stăpânire pe joc, finalul primei reprize fiind, de altfel, aproape de a consemna chiar remontada. Însă, în privința golului decisiv al Hermannstadtului, la ultima fază a meciului, nemaifiind timp pentru vreo reacție, „recidiva” lui Taka a născut semne de întrebare. Nu pentru vreun non combat – Doamne ferește, este vorba despre un profesionist 100%! – și nici pentru cine știe ce altă intenție, ci numai în ceea ce privește două aspecte. Primo – de ce a fost lăsat pe teren tot meciul un jucător care deja era marcat de eroarea incredibilă de la 0-1? Secundo, ce căuta mijlocașul central, la lovitura de colț, chiar în fața lui Vălceanu, pe care l-a și derutat în a interveni, printr-o ușoară deviere a balonului trimis cu capul de Stoica, o schimbare de direcție ce s-a dovedit decisivă?

De ce a câștigat Hermannstadt? Paradoxal, dar acel clișeu aiuristic cum că „o echipă și-a dorit mai mult victoria” a avut deplină acoperire în fapte la Mediaș. Băieții lui Măldărășanu au fost aproape de 2-0, repede după autogolul din minutul 10. Numai intervenția de kamikaze a lui Meijers, care a ridicat puțin mingea șutată de violent de Paraschiv (14), cât să atingă transversala, ci nu să intre sub bară, a salvat Petrolul de la un scor dificil de întors. Apoi, în repriza a doua, sibienii au forțat, iar canonada din ultimele minute de la poarta lui Vâlceanu a ridicat pulsul tuturor petroliștilor. Iar cum de ce ți-e frică nu scapi, a venit eșecul tocmai când se părea că meciul se va termina 1-1, unul aparent mulțumitor ambelor combatante. Aproape nimeni nu intuia, sunt convins, că „gazdele” de pe teren neutru își cuibăriseră în suflete visul cel frumos al altui succes al lor. Și-a fost unul meritat, deoarece cine speră și se luptă până la capăt merită TOTUL. Pe când, cine se mulțumește cu puțin ia praful de pe tobă!

De ce a pierdut Petrolul? Pentru că, la 1-1, ulterior reușitei spectaculoase a lui Irobiso – atacantul care a marcat în toate meciurile în care a jucat, adică în ultimele trei, ieri printr-o semifoarfecă superbă, la cornerul lui Jair – oaspeții arătau a mulțumiți cu o remiză. Nu au mai insistat decât să plimbe balonul, fără a-i mai da cine știe ce emoții lui Muțiu. Dacă Nae Constantin a gândit bine înlocuirea lui Grozav cu Ivanovski, nu la fel le-a nimerit pe cele de pe finalul jocului. Atunci când „lupii” au lăsat impresia că, și dacă ar fi fost nu opt-nouă în propriul careu, ci 15-16, tot ar fi găsit o breșă sibienii în acea aglomerație. Și au și descoperit-o, s-a văzut!

„Emblematic” a fost rolul lui Măzărache de la care se aștepta o cursă rapidă pe extreme, dar – când colo – era mai mult fundaș lateral!!! Poate așa i s-o fi cerut, nu știu, dar astfel a fost, cel puțin! Cert este că, după ieșirea lui Irobiso, care ținea stoperii pe el, „ai lui Măldărășanu” au asediat buturile Petrolului cu tot efectivul, mai puțin, evident, portarul Muțiu. Și, repet, le-a ieșit! Bref, cine joacă la remiză, cel puțin așa s-a lăsat impresia, poate să și piardă. Și-a pierdut! Astfel, Sibiul rămâne neînvinsă după nouă meciuri, a câștigat de cinci ori și făcut patru rezultate de egalitate, a marcat 13 goluri și a primit 7, cu 19 puncte făcând rocada cu Petrolul, picată pe locul 4, tot după cinci succese, dar cu două remize și trei înfrângeri, 10-9, la golaveraj, și 17 puncte. Vineri, 16 septembrie, la ora 21.00, sosește pe „Ilie Oană” FCV Farul, o trupă care va avea o zi mai puțin de pregătire a jocului de la Ploiești, față de Țicu și coechipierii săi. O fi bine, nu o fi?

Foto: www.orangesport.ro și www.digisport.ro

Publicitate