Al doilea eșec consecutiv și, totodată, primul din deplasare, din tur, pentru Petrolul. După Timișoara, va deveni calificarea în play-off-ul ligii secunde chiar ca o… Fata Morgana?

Dragos Trestioreanu - nov. 21, 2020

Viorel Moldovan, antrenorul principal al Petrolului, a început partida importantă de astăzi, de la Timișoara, de pe „Dan Păltinișanu”, cu gânduri clare de victorie! Cum altfel ar putea fi catalogat tehnicianul câtă vreme a mizat pe două vârfuri de atac – culmea, ca și Dan Alexa de la… lojă! – susținute de către un mijlocaș ofensiv cu simțul golului până mai ieri și de două „benzi” cu mult talent, dar și în zi diferită ca exprimare în joc. Dar, când ceea ce se aprecia, ante-factum, a fi plusul unui Petrolul aflat în mare foame de puncte, pentru a reveni în partea de sus a ierarhiei la zi, nu a mers deloc la turație maximă, improvizația stupidă din fața defensivei și ceea ce a avut în spate „închizătorul” de ocazie a pus capac. Ca mai mereu, Petrolul a început curajos în câmp, dar spre deosebire de alte confruntări, s-a… ferit de a încerca poarta adversă precum „împielițatul” de tămâie!

Cum „băieții în ghete” nu prea știu altceva decât să „moară” pe teren, disputa a fost decisă nu de determinarea arătată de oaspeți – pe ploaia de acolo nici nu mergea cu „lălăiala” -, ci de procedeul care trebuia folosit în 99% din cazuri pe un teren plin de noroi: șutul tare de la distanță sau semidistanță! Dacă Leo Beleck și Valentin Balint nu au tras deloc la poartă, risipa de efort a lor fiind ca a o muncă a lui Sisif, ASU Poli l-a avut pe croatul împrumutat de la Hermannstadt, Stjepan Plazonja. Adică, acela al cărui șut de la 25 de metri, din zonă aproape centrală, cu efect, direct în colțul unui Raul Avram surprins și el de măiestria execuției din minutul 32, a fost de ajuns pentru a stabili scorul final: 1-0 (1-0). Și-a mai avut unul Plazonja în repriza secundă, atunci când l-a depășit pe Antoniu Manolache, dar Avram s-a opus, de lângă bara din stânga porții sale.

Adăugând-o pe cea norocoasă, din primul mitan, a lui Mircea Axente, de la vreo 30 de metri, cu mingea mușcând din transversală, de fapt, am cam epuizat ocaziile foarte mari de a înscrie ale gazdelor bănățene. Oricum, execuția a lui Axente a fost „anulată” de cea a lui Roigé Rodríguez, din repriza a doua, catalanul lovind una dintre barele verticale. Dar, în afară de momentul în care timișorenii au epuizat „benzina”, petroliștii nu au atacat așa cum trebuia poarta unui june goal-keeper, Otto Hindrich, cel care a bâlbâit vreo trei baloane! Poate dacă i-ar fi tras des, ci nu s-ar fi abuzat de combinații peste combinații, ca și de centrări fără vreo țintă precisă, băieții unui Moldovan din nou fără inspirație la schimbări, dar nu numai, putându-i-se reproșa și lipsa cunoașterii perfecte a jucătorilor din lot, s-ar fi întors din Banat cu tolba plina. Nicidecum cu ea „găurită” de către numai un singur „cartuș”!

Acum, dacă nu se vor câștiga meciurile cu Buzăul, de acasă, și cu Slobozia, din deplasare, chiar că o calificare în play-off ar putea rămâne o… Fata Morgana, iar sezonul al treilea – și el irosit! Ca și primul, ca și al doilea din același eșalon secund! Mai sunt șanse de a visa la calificare, însă, dacă nu își vor reveni rapid infectații cu virusul Covid-19, pentru a fi băgați pe teren, iar de pe bancă nu vor veni deciziile care se impun, poate că se va termina… campionatul pentru Petrolul așa cum s-a încheiat degrabă, de la locul 7 în jos, cel precedent!!! Nu mai e de glumă, dar nici de „hatereală”, chiar dacă se crede, tot mai mult, că alții vor rezolva ce nu s-a putut de doi ani și jumătate! Întotdeauna, până la proba contrarie, cei mai buni sunt cei care… nu joacă, cei care nu antrenează și cei care nu conduc! De ce? Deoarece, ei nu greșesc niciodată nimic! Chiar dacă nici nu câștigă nimic! Nu înving fiindcă nu joacă, nu antrenează, nu conduc! Altfel, o las pe mâine analiza prestațiilor celor care au pierdut la Timișoara…