Alegerile Clubului Sportiv Municipal Ploiești: sport de masă sau profesionism?

Dragos Trestioreanu - Editorial

Alegerile Clubului Sportiv Municipal Ploiești: sport de masă sau profesionism?

Din această vară, Clubul Sportiv Municipal Ploiești a optat pentru o secție în plus: cea de baschet, la nivel de copii, juniori și seniori și senioare. Asta în condițiile în care multipla campioană națională din ultimul deceniu, CSU Asesoft, a sucombat din motive mai mult sau mai puțin știute ori bănuite. În plus, s-a purces și la alcătuirea unei echipe de fotbal seniori, după ce CSM a avut doar grupe de juniori. În condițiile în care există unul și același buget, „tortul” s-a tăiat în mai multe felii, de-acum, fiecare primind așa cum s-a crezut de cuviință. Adică, mai mult sau m ai puțin. Firește, formațiile clubului, care aveau date de naștere ceva mai vechi, cele de handbal, fete și băieți, ambele din Liga Națională, cu siguranță că vor fi în „top”, pe primele poziții. Automat, baschetul a fost văduvit de un buget care să asigure, cel puțin la nivelul băieților, certitudinea unei promovări din Liga A, din eșalonul secund mai precis. S-a anunțat că se va miza pe tineri localnici și – eventual, dacă se vor găsi bani – pe câțiva străini. Mai degrabă, a fost un fel de a-i amăgi pe fanii împătimiți locali ai sportului jucat la panou că s-ar dori a se face o punte de legătură cât mai solidă cu trecutul apropiat. Doar, aparent e așa. Că s-a înființat și o echipă feminină nu-i rău, pentru că, astfel, fetele crescute aici nu vor mai pleca spre alte zări, ca până acum. Însă, e greu de crezut că vor putea să vizeze – și ele – o accedere în divizia de elită. Poate că ar fi fost mai bine să se dea mai mult credit sectorului masculin, care are tradiție bogată și ar fi meritat mai mulți bani. Nu s-a procedat așa și nu va fi totuși de mirare dacă vara viitoare se va… reporta obiectivul promovării pentru ediția de campionat 2016-2017. Un buget „de doi lei”, raportat la ce a fost până acum baschetul masculin ploieștean, nu avea cum să atragă nici jucători realmente competitivi  și nici un tehnician cu nume. Sașa Ocokoljic, de exemplu, despre care s-a vorbit că ar fi fost dispus să se înhame la muncă și în eșalonul secund, dacă ar fi avut la dispoziție un efectiv cu adevărat tentant și ar fi existat și un proiect interesant cu adevărat, nu a mai putut fi readus la Ploiești. Concluzia, la baschet s-a optat, de fapt, pentru… sport de masă!

Trecând la fotbal, este și mai rău. Visând la un loc în Liga III-a, apoi la unul de Liga A Prahova, scăzând mult pretențiile până la urmă, s-a ajuns la Liga B, mai exact la al treilea eșalon județean. Acolo unde se joacă mai degrabă de plăcere. Și-atunci, ce rost mai avea să se cheltuiască bani cu o trupă de seniori, câtă vreme la acel eșalon mergea și una de juniori, deja existentă de altfel? Chit că pierdea, pe la începutul verii, cu 9-0, pe arena Ilie Oană, în fața unei formații similare a lui Dinamo!!! S-a început în forță, cu fostul petrolist de renume Tavi Grigore, posesor de licență Pro, ca selecționer, a fost adus, mai de curând, și fostul antrenor interimar al „lupilor” din sezonul trecut, Vali Sinescu, și el cu licență Pro, s-au făcut trialuri etc. Pesemne că promisiunile financiare au fost subțiri, pentru că s-a retras, recent, și Tavi, și nici jucători buni nu au fost aduși. Motivul oficial al opțiunii pentru Liga B a fost imposibilitatea încropirii unui efectiv demn măcar de Liga A! Concluzia, la fotbal seniori s-o optat, de fapt, pentru… sport de masă!

Tot la sport de masă ar trebui incluse și alte secții – cu loturi preponderent juvenile -, chiar dacă se laudă cu unele locuri pe podium sau pe lângă acesta, la diverse competiții naționale. Dar sunt secții nepurtătoare de imagine pentru Ploiești, neavând parte de un  număr însemnat de suporteri. Raportat la ce-a însemnat până acum baschetul și fotbalul în municipiu. Profesionism, dar fără pretenții la titluri, cupe și medalii, este doar la handbal. Formațiile de prim eșalon au obiective diferite, ceva mai atractiv fiind cel al echipei feminine, antrenate de-acum de croatul Neven Hrupec, care l-a înlocuit pe sârbul Goran Kurtes. S-au făcut transferuri interesante, s-au adus handbaliste autohtone și străine cu CV și, chiar dacă s-au pierdut toate cele patru teste din debutul reluării pregătirilor, cu HCM Roman și CSM București, campioana en-titre, există premise certe pentru un parcurs din care să se elimine emoțiile de altădată. Ar putea fi un prim pas pentru un viitor apropiat cu adevărat performant. Băieților lui Ion Nicoale și Dragoș Dobrescu nu li se poate cere mai mult decât menținerea în Liga Națională, ceea ce ar fi un rezultat onorabil pentru frații Farcaș și compania. Concluzia, la handbal s-a optat pentru un profesionism care să dea speranțe de mai bine, în anii care vin.

Care sunt riscurile unei astfel de strategii alese de clubul municipalității? Logic, simplu, trecerea – încet-încet – la un CSM majoritar înclinat spre sportul de masă. Iar asta în condițiile în care, în întreg județul Prahova, tendința este mai mult decât îngrijorătoare: dispariția sportului profesionist. Da, într-un județ cu tradiție bogată în sport, în care nu se mai poate vorbi de potențialul economic, câtă vreme firmele străine prezente aici nu au în plan să sponsorizeze echipe, iar cele locale abia de-și duc viața de azi pe mâine. Nesusținut din nicio parte, sportul prahovean se îndreaptă tot mai mult și mai repede spre deces. În vreme ce singura salvare, un club bugetar, nu știe încotro s-o apuce: spre sport de masă sau spre profesionism? Să crească copii și tineri sau să facă imagine orașului? Să împartă bugetul în multe felii din care să nu se sature nimeni ori în mai puține, dar toate cu gust bun? Benefic ar fi fost decât mult și… puțin, mai curând puțin și… mult!