De ce, Dane? De ce acum, când mai aveam atâtea de scris și de făcut împreună? Prietenul meu foarte bun, de aproape 25 de ani, și patronul Gazetei de Prahova, Daniel Dimache, ne-a părăsit neașteptat astăzi, 5 martie 2024! Drum lin spre Cer, Maestre!

Dragos Trestioreanu - mart. 5, 2024

Sunt în șoc! Am aflat de dispariția bruscă, și neașteptată, totodată, din viață a foarte bunului meu prieten de peste două decenii, DANIEL DIMACHE, la numai 54 de ani. În iarna spre primăvara lui 2001, am intrat în redacția ziarului Prahova, undeva, sus, în „Casa Albă”. Am făcut cunoștință cu viitorii colegi, pe unii știindu-i, pe alți, nu. La capătul culoarului, spre Sud, pe dreapta, în biroul șefei Maria Bogdan, l-am văzut prima oară pe Dan. Așa îi ziceau toți și așa mi-a zis să-i spun și eu. Era tânăr și deosebit. Cel puțin așa m i s-a părut. Un băiat bun, mi-am zis, cred că putem deveni prieteni, am continuat ideea, în minte. Mai ales că am aflat, apoi, că – fără să știm unul de altul – fuseserăm colegi și la fostă Uzina 1 Mai, devenită după 1989 SC UPETROM 1 Mai. Deci, doi foști de la „uzină”, el, inginer la Secția de Utilaj Complex (SUC, așa cum era mai cunoscută), eu, în pavilionul de lângă pod, economist la Export-Import, translatați în marea pasiune a lor, PRESA!

La o reorganizare, „Sportul” de la Prahova a trecut sub conducerea directă a lui Dan. Deci, am devenit subordonatul lui. Nu am simțit însă niciodată că ar fi fost o relație de șef-subaltern, ci una dintr-o prietenie strânsă. Am colaborat foarte bine, atunci, iar asta m-a determinat să-l urmez, după cinci ani și câteva luni. la o altă publicație, pe care a preluat-o ca management, fiind directorul Gazetei de Prahova, un nume care avea să-i marcheze viitoarea carieră în media locală. Cu o „pauză” în televiziune, televiziune pe care nu a mai părăsit-o apoi, începuturile fiind, de fapt, făcute de pe vremea Prahovei, a riscat și a preluat societatea care avea în patrimoniu „Gazeta”. A apelat, după o vreme, și la mine. De atunci și până astăzi, am conlucrat de minune. Trist, azi ne-a părăsit pentru totdeauna. Sunt încă în șoc, îmi este infinit de greu să scriu rândurile acestea. L-am stimat și iubit pe Dan din ziua în care ne-am cunoscut mai bine și am început să ne apreciem. Sâmbătă seară, am vorbit la telefon și am continuat puțin conversația pe Whatsapp. Mă gândesc că trebuia ca dialogul să fi fost mai lung, așa cum era în destule nopți, când vorbeam despre tot și toate.

DANIEL DIMACHE, căruia cu toții îi spunem drum lin spre Cer, a fost un MAESTRU al media locală. Mai avea atâtea de scris și de făcut împreună cu noi, cei de la printul și siteul Gazetei de Prahova, fără el simțindu-ne, acum, fără cârmă, fără direcție. Mi-aș dori să-i continuăm munca pe care a depus-o cu mari sacrificii atâția ani, pentru a-l face mândru că GAZETA DE PRAHOVA rămâne un reper în presa prahoveană! MAESTRE, o să ne lipsești enorm, ai plecat neașteptat și ai lăsat un gol imens în sufletul meu! Ca și ale tuturor din redacție și ale celor care te-au cunoscut și prețuit la marea ta valoare. Să zbori ușor spre ACOLO și să ne conduci, de SUS, fiindcă vom avea nevoie, Dane! Noi vom aștepta sfaturile tale și te vom simți mereu lângă noi, cei de la „Gazeta”. Prietene, adio și mulțumiri că m-ai/ne-ai lăsat să facem PRESĂ LIBERĂ!

P.S. Las amintirii tuturor două fotografii cu Dan, umăr lângă umăr, el tânăr, eu – mai bătrân, aflați la masa presei, așa cum am stat adesea la etajul 3 al arenei Ilie Oană, dar nu numai!