Andrei Rădulescu și Nicolae Titulescu

Constantin Dobrescu - mai 3, 2017

Andrei Rădulescu, eminentul jurist prahovean, consilier la Curtea de Casație și membru al Academiei Române – cel dintâi jurist și magistrat în Academie, a avut și o bogată activitate publicistică ( publica articole juridice în revista ”Dreptul”), culturală prezentând numeroase  conferințe la Radio și în alte zone ale țării printre care și la Ploiești.

Dimensiunea personalității lui Andrei Rădulescu care în 1938 va fi ales președinte al Curții de Casație ne-o dă lucrarea lui Alex. St. Mondea intitulată ”Opera juridică a D-lui Andrei Rădulescu”.

S-a născut în comuna Chiojdeanca în 1882, ca fiu al lui Andronache Rădulescu.

Andrei Rădulescu fost elev al liceului ” Sfinții Petru și Pavel ”, din Ploiești pe care l-a absolvit în 1901 cu cea mai mare distincție și cu premiul de onoare .

Este licențiat al facultăților de litere și filozofie și al celei de drept din București (în 1903 și 1906), obținând diplomele magna cum laudae, iar în 1912 a trecut doctoratul în drept la Universitatea din Liege.

În 1920 a fost primit în Academia română în locul lui  A.D. Xenopol prezentând discursul de recepție despre ” Cultura  juridică în România în ultima sută de ani ” în fața unui auditoriu în frunte cu principele Carol, C. Hamangiu, D. Onciu etc.

În anul 1935, Andrei Rădulescu face o interesantă propunere privind alegerea lui N. Titulescu ca membru activ al Academiei Române. În cele ce urmează redăm această propunere care-i face cinste inițiatorului. Solicitarea ilustrului jurist prahovean a avut ecou și ”nemuritorii l-au primit în rândurile lor pe marele diplomat și el la rându-i jurist”.

Domnilor Colegi,

În baza art. 3 din Statutele Academiei, din care rezultă că Secțiunea istorică cuprinde în cadrul ei și Științele sociale, unde intră – necontestat – și Dreptul, am onoarea să vă propun ca în locul de Membru activ, vacant la această secțiune, să alegeți un jurist.

Printr-o astfel de alegere vom satisface, măcar în parte, dorința aproape unanimă de a lua în considerare în alegerile noastre –  într-o proporție mai justă diferitele forme de cultură și vom face și o operă de dreptate față de Drept, care – în acest chip – va putea avea în Academie încă un specialist, Membru activ.

În acest loc vacant vă propun să alegem pe D-l Nicolae Titulescu, Membru Onorar al Academiei noastre.

Personalitatea D-lui Titulescu este așa de cunoscută și așa de elogios apreciată, atât în țară cât și în străinătate încât cred că nu este necesar să stăruiesc asupra valorii activității și lucrărilor sale.

D-sa este – fără discuție – un mare învățat și unul dintre cei mai distinși juriști ai noștri.

Încă din tinerețe, lucrarea sa ”Essai sur une theorie generale des droits eventuels” l-a așezat între cercetătorii de seamă ai chestiunilor juridice.

De atunci a dezvoltat o activitate continuă și de mare importanță în acest domeniu. Profesor de Drept civil, conferențiar, publicist, a adus contribuții originale în specialitatea Dreptului.

Chemat de timpuriu la înalte demnități în Stat a lucrat intens în câmpul științelor sociale. Reformele sale financiare, expunerile de motive, susținerea lor, împreună cu feluritele sale manifestări, sunt dovezi prețioase despre concepțiile sale și despre valoarea lor din punct de vedere științific.

Cea mai însemnată activitate, însă, a desfășurat-o pe terenul Dreptului internațional, unde s-au ivit după război – atâtea greutăți și probleme, de a căror cercetare și rezolvare numele său este strâns legat.

Situația înaltă – și foarte măgulitoare pentru noi – pe care a avut-o la Societatea Națiunilor, expunerile așa de profund documentate în chestiunea Optanților, apărarea noastră, cu o energie neîntrecută în lupta dată pe această chestiune și – în genere – strălucita sa activitate, dezvoltată în acea instituție precum și la atâtea conferințe internaționale, activitate constatată și în publicațiile oficiale,  l-au consacrat – pe bună dreptate – ca unul din cei mai valoroși specialiști în Dreptul internațional.

Pentru marile sale merite a fost ales Membru în diferite instituții și organizații științifice din străinătate.

Pe lângă valoarea sa ca om de știință și activitatea-i rodnică în domeniul vieții internaționale, pe lângă participarea la mari acte istorice, trebuie să menționăm și pasiunea, cu care muncește pentru triumful ideii de pace și, în deosebi, pentru apărarea drepturilor sfinte ale neamului românesc.

Socotesc –dar– că Academia Română trebuie să-l onoreze, chemându-l în rândurile Membrilor ei activi.