Apel pentru salvarea Mânăstirii Zamfira, pictată de Nicolae Grigorescu

Redactia - ian. 21, 2015

Comunicat de presă:

Mănăstirea Zamfira este situata în lunca râului Teleajen, pe șoseaua paralelă cu Drumul Național 1A, la aproximativ 15 kilometri de Municipiul Ploiești. Din punct de vedere administrativ-teritorial, mănăstirea se află pe raza comunei Lipănești, în imediata apropiere a satului Zamfira.

Așezământul monahal Zamfira a fost ctitorit de arhimandritul Eftimie, stareț al Mănăstirii Ghighiu, și datează de la jumătatea secolului al XIX-lea. Complexul monahal al Mănăstirii Zamfira cuprinde două biserici: biserica veche, numită și „biserica mică”, situată în cimitir, și „biserica mare”, situată chiar în incintă. Mănăstirea Zamfira are două hramuri: Înălțarea Domnului și Sfântul Ierarh Nifon.

După cum reiese din pisania vechii biserici, Mănăstirea Zamfira a fost construită în timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, între anii 1721 și 1743, la inițiativa Zamfirei Apostoli, văduva bogatului negustor Manoil Apostoli. După moartea Zamfirei, sarcina terminării lucrărilor îi revine norei acesteia, Smaranda, fiica Agăi Ion Bălăceanu și nepoata Voievodului Șerban Cantacuzino, văduvă și ea la acea dată.

La moartea Smarandei Bălăceanu-Apostoli, în anul 1780, biserica devine metoc al Scaunului Episcopal din Târgoviște. La anul 1832, Zamfira, cu un venit de 1800 de taleri, trece ca schit de maici și este închinată Mănăstirii Câmpulung, care aparținea de Mitropolia de la București.

Cutremurele din anii 1802 și 1838 aduc biserica în ruină. O dată cu instalarea în scaun a Mitropolitului Nifon (1850-1875), începe o perioadă de înflorire pentru mănăstirile și metocurile ce țineau de Mitropolia de la București. Starea deplorabilă a așezământului îl decide pe mitropolit să clădească o altă biserică, mai mare, la 400 de pași spre nord de vechiul altar. Noua biserică este terminată în anul 1858, după care încep lucrările de refacere a celei vechi și de construcție a unei clopotnițe noi.

Cutremurele din anul 1940 și mai ales cel din anul 1977 aduc mari stricăciuni clădirilor așezământului monahal, impunând o amplă campanie de refacere, ce se întinde pe perioada 1977-1982, prin grija Preafericitului Patriarh Iustin Moisescu.

Pictura bisericii celei mari din cadrul Mănăstirii Zamfira a fost făcută, între anii 1856 și 1857, de către pictorul Nicolae Grigorescu, care avea pe atunci în jur de 18-19 ani.

Degradându-se pictura, în anul 1904 Mitropolitul Ghenadie Petrescu a inițiat executarea picturii în ulei, peste cea a lui Nicolae Grigorescu, autor fiind pictorul Toma Vintilescu. Între anii 1951 și 1953, pictorii Gheorghe Vânătoru și Constantin Călinescu fac repictări în tempera. Ultima și adevărata restaurare are loc în perioada 1986-1989, când pictorul restaurator Ion Chiriac îndepărtează toate porțiunile repictate și scoate la lumină pictura originală a lui Nicolae Grigorescu.

Importanța artistică a acestei mănăstiri constă mai ales din pictura sa, pentru că ea este prima biserică pictată în întregime de marele pictor Nicolae Grigorescu, la vârsta de 18 ani. Acesta a fost ajutat și fratele său, Gheorghe Grigorescu, aflat pe atunci la o vârstă apropiată de aceea a fratelui său.

Mai mult, această pictură poate fi considerată un unicat, pentru că ea este singura executată „în frescă” de Nicolae Grigorescu. Atât pictura murală, cât și icoanele iconostasului au fost realizate într-un timp foarte scurt, de numai un an și două luni (între 16 iulie 1856, data încheierii contractului, și 8 septembrie 1857, data sfințirii bisericii).

Această adevărată bijuterie arhitectonică poate fi comparată cu un frumos chivot alb.

Din păcate, din cauza trecerii timpului și a acțiunii intemperiilor, biserica pictată de Nicolae Grigorescu se află într-o avansată stare de degradare. Infiltrațiile din zona turlei au condus la afectarea unei părți a picturii datorate celui mai mare pictor român, punând în pericol întreaga construcție. În interiorul bisericii, o zonă circulară de aproape doi metri înălțime este măcinată de atacul agresiv al igrasiei, care se întinde cu repeziciune. De asemenea, superba catapeteasmă pictată de Nicolae Grigorescu s-a degradat la rândul ei, necesitând ample lucrări de restaurare.

În acest context, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, care are în organizarea lui și Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu” de la Câmpina și care s-a dedicat punerii în valoare a operei celui mai important pictor român, face un apel către toți factorii responsabili (guvernamentali, administrativi, ecleziastici etc.) pentru salvarea acestui important monument istoric de clasă A (de valoare națională și internațională), aflat la poziția PH-II-a-A-16860 pe Lista Monumentelor Istorice.

Consiliul Județean Prahova și-a manifestat deja intenția de a sprijini financiar începerea amplelor lucrări de consolidare, de eliminare a infiltrațiilor și igrasiei, și de restaurare a acestui minunat locaș de cult, care poartă în eternitate amprenta unică a geniului lui Nicolae Grigorescu. Suntem convinși că acest demers va fi urmat și de alte instituții responsabile din România și, de ce nu, din afara ei.

Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”