O echipă de „puști” talentați de care clubul găzarilor trebuie să aibă mare grijă, ci nu s-o vândă „pe bucăți”, în timp! De la un 6-2 pe fostul „23 August” nu a mai învins-o Petrolul pe Steaua la un scor-fluviu ca recent în „Ghencea”!

Dragos Trestioreanu - dec. 4, 2021

Eram copil, împlinisem de trei luni și un pic vârsta de nouă ani, atunci când tatăl meu, de la care am moștenit iubirea pătimașă pentru echipa fanion mi-a făcut surpriza de a merge la București să urmărim împreună un meci pe care abia îl așteptam, an după an: CCA (viitoarea Steaua) – Petrolul Ploiești. Ca de obicei în acele timpuri, fostul stadion „23 August”, cel mai mare din țară, putând primi până la 100.000 de iubitori ai fotbalului în tribune și peluze, era aproape plin. La CCA, vedete mai vechi sau mai noi, care nu prea lipseau din echipa națională. Petrolul? O echipă serioasă, nucă tare de tot în Divizia A, care câștigase două titluri de la mutarea, în 1952, în „capitala aurului negru”, așa cum suna limba de lemn din „epocă”. Totuși, într-o arenă imensă, dominată numeric de suporteri ai CCA-ului – normal, doar eram în București! -, găzarii aveau să câștige, finalmente, cu un scor care i-a făcut să plângă, la propriu, pe toți cei prezenți, dar nu numai, și sufereau pentru culorile roș-albastre. Un succes de răsunet, 6-2 pentru Petrolul, pe „23 August”, părea ceva rupt dintr-o peliculă SF! Însă, fusese adevărul adevărat, pe care l-am văzut și trăit, cu ochii și… sufletul! Nu am uitat niciodată acea zi, 20 august 1961. A fost o după-amiază călduță din ultima lună a verii. Anotimp care, pe-atunci, nu semăna deloc cu acelea din ultimii ani. Era absolut minunat, nu cu temperaturi de la 35 de grade în sus, mereu aproape.

După nu mult peste 60 de ani, pe lângă reconstruita din temelii arenă centrală din complexul sportiv bucureștean Ghencea, pe un teren dintre cele șase de acolo, o echipă a Petrolului, ACS Petrolul ’52, așa cum i se spune până ce va fi semnat contractul de licență cu Primăria Ploiești și se va alege o marcă dintre cele aflate în patrimoniul municipalității, a reușit o performanță și mai și. Asta chiar dacă, e drept, a fost una obținută la nivel de juniori „U 17”: 7-0 cu CSA Steaua, în Cupa României!!! Foarte sincer, am visat la un rezultat bun, însă un fior de teamă tot am avut ante-factum. Mi-a părut tare rău, altfel, că nici Steaua TV, care a preferat, așa am auzit, să transmită live un meci amical al echipei de seniori, pentru ca suporterii să îi poată vedea la lucru pe doi fotbaliști francezi aflați în probe, nici FCP TV, poate din motive obiective, nu au oferit imagini de la fața locului. Poate că nimeni nu s-ar fi așteptat ca Petrolul ’52 să facă un deranj atât de mare în „Ghencea”, iar MVP-ul partidei, ploieșteanul de 17 ani Mihnea Rădulescu (foto sus, cu ghetele de culoare deschisă în mâini), să bifeze – în premieră absolută pentru el, după cum mi-a declarat – atât primul „poker” (patru goluri marcate), cât și cel dintâi hat-trick curat, din cariera de junior de un talent imens. Am mai spus-o și o repet: sunt ferm convins că, nu peste foarte multă vreme, Alin Boțogan și Mihnea Rădulescu vor putea să fie ceea ce a fost Laurențiu Marinescu – noul antrenor secund al „lupilor” – ca fotbalist pentru PETROLUL: „creierul” echipei!

Nu pentru acest fabulos 7-0 al eliminării Stelei din Cupa României – chiar că a fost competiție…KO pentru bucureșteni! -, ci pentru tot ceea ce o reprezintă această foarte tânără formație în Campionatul Național (păcat că s-a ratat, nu din vina băieților, combatarea în Liga Elitelor), pentru componența sa, aleasă de ochiul versat al unui antrenor specializat cu adevărat în fotbalul juvenil, Laurențiu Tureac, de băieții de la „U 17” trebuie avută multă grijă. Nu să se ajungă să fie dați „la pachet”, în timp, pe colo și pe colo, banii luați neținând loc de valori, NICIODATĂ! Desigur, Mihnea nu joacă singur în acest Dream Team de „puști”, cum îl numea plastic prietenul Mihai Ioachimescu, administratorul grupului „Petrolul Non Stop” de pe o bine cunoscută rețea de socializare, ci este înconjurat de tineri fotbaliști ca și el, care îl ajută să le fie… lider, de la banderolă și până la evoluțiile și reușitele de pe gazon.

Nota bene, cu toții au concurat la acel succes lăudabil, nu numai marcatorii, Mihnea Rădulescu (4), Albert Dima, Adelin Dinu și Alexandru Dumitrache (ce coincidență la ultimii trei, care au aceleași inițiale!). De altfel primind o „corespondență” de la… absentul de pe teren din capitala țării, din cauza unei pubalgii, Andrei Giamanu (foto jos), fundașul dreapta titular care a aniversat, ca și fratele său, atacantul Augustin, evident, pe 30 noiembrie 2021, împlinirea vârstei de 16 ani, am aflat că „băieții au făcut un joc bun, au dominat, Augustin a creat spații foarte bune pentru golurile lui Mihnea, a și bifat un assist, având și el ocazii bune, dar – știți cum se zice – nu a vrut să intre în poartă, a mai scos și portarul lor… Mihnea a jucat foarte bine în ofensivă, iar apărarea noastă nu a avut probleme!”. Un viitor… jurnalist atunci când va pune ghetele în cui, nu-i așa? Dar, mai e mult de tot până departe. Păstrați, stimați conducători ai clubului găzarilor, băieții aici și poate că numai astfel Ploieștii va avea, precum odată, o altă echipă realmente competitivă la Petrolul! Una formată din mulți ploieșteni și prahoveni talentați, serioși și ambițioși!