Balint a fost singurul care ar fi putut „stinge” Farul! Foști petroliști de la echipa lui Marica și Zicu, în mare progres! „Lupii” sunt în regres ori în stand-by! Sau, pur și simplu, slabi!

Dragos Trestioreanu - sept. 2, 2020

Când s-a stabilit țintarul ediției 2020-2021 a campionatului Ligii a II-a de fotbal și suporterii Petrolului Ploiești au aflat că prima adversară de acasă urma să fie… ultima de pe arena Ilie Oană de dinaintea stopării returului trecut al eșalonului secund, s-a anticipat că va fi vorba despre un debut floare la ureche sau undeva pe acolo, cel puțin. Asta deoarece Farul Constanța prezentase în pregătiri un prim „11” cu foarte puține noutăți și câteva rezerve utilizate venite în această vară. Dintre cei patru foști petroliști de la Farul, numai trei au jucat marți, căpitanul Paul Antoche și mijlocașii Antonio Cruceru și Alexandru Stoica, toți trei în mare progres însă față de perioada în care îmbrăcau echipamentul galben-albastru. Marius Chindriș nu a fost folosit ca jucător de schimb în acest meci. Fără nume mari, să zicem că mai cu ștaif ar fi fost Simon Măzărache, ani buni în primul eșalon la CSU Craiova, mai ales, și la Juventus București, mai puțin, și preponderent cu tineri precum Cruceru și Alex Stoica, Florin Bălan, internațional „U 18” de la FC Voluntari, Marius Leca, de la Viitorul, dar nu numai, formația dobrogeană a jucat la Ploiești după chipul și asemănarea finanțatorului Ciprian Marica și a antrenorului Ianis Zicu. Mai exact, ofensiv aproape non-stop! Strategie care le-a ieșit constănțenilor, aceștia câștigând meciul în prelungiri, printr-un lob norocos al unei foste mari speranțe, bănățeanul Cosmin Bîrnoi, cel care a desăvârșit remontada, după golul-cadou al junelui Udeanu și egalarea din penalti a lui Cruceru.

Ce i-a opus Viorel Moldovan, la debutul său oficial pe banca Petrolului, lui Zicu? O echipă de început cu trei noutăți, repet ce am mai scris, în primul „11”. Să îi iau pe rând:

12. Raul AVRAM. Lui o să-i ofer mai mult spațiu și am să și explic de ce. Pe grupurile de pe o rețea bine cunoscută de socializare, unii comentatori, cam mereu aceiași, îi reproșează, și nu de-acum, ci încă din sezonul trecut, că nu are joc de picior și nici priză la balon. Trec peste aspectul că Petrolul nu mai este cel de acum 5-6-7 ani, ci numai o grupare care a ocupat penultimul loc din ierarhia play-off-ului trecut și/sau cea care nu poate promova de două sezoane încoace. Automat, la Petrolul nu poate apăra nici Pigliacelli, care are un joc de picior mai bun decât… jumătate dintre jucătorii de câmp din Liga 1, și nici Pecanha, cel care s-a lăsat și a devenit antrenor de portari! Am lămurit, deci, cu jocul de picior, gândindu-mă dacă, oare, are așa cineva la L2! I s-a mai reproșat lui Avram că a respins fiecare șut tras la poartă, de la distanțe mai mari. Că ar face-o fiindcă nu ar avea priză la balon. Niciodată Raul nu va fi… Mișu Ionescu sau Sile Sfetcu, iar cei care i-au văzut apărând știu cum este! Însă, nu e vina lui! Asta fiindcă marii apărători ai buturilor ei au apărat, acum 54 de ani, contra marii echipe Liverpool FC, în Cupa Campionilor Europeni, ci nu au jucat prin eșalonul secund de… acum! Fiecare portar, și am vorbit cu destui la viața mea, am aflat că își alege modul de a rezolva un șut, o centrare, o degajare etc. Așa a făcut și Raul Avram, nu cum ar fi vrut unul sau altul, din fotoliu! El era între buturi, nu cei care îl critică, iar dacă nu a luat gol la acele șuturi e absolut meritul lui. A ghicit colțul la un penalti, care nu putea fi parat, și nu a fost ferit de către un coechipier la faza din care a ieșit reușita decisivă a lui Bîrnoi. Altfel, nu cred că lua gol. Deci, nu am ce-i reproșa, eventual numai sa nu mai țipe atâta la colegi, că poate îi… sperie!  Personal mi s-a reproșat că îl susțin pe acest portar, așa cum am făcut-o, sezonul trecut, cu Ștefan Bărboianu. Formulare greșită a celor cu pricina! Îi lăudam când era cazul, îi criticam, la fel, dacă era cazul. De ce? Deoarece NU AM niciun interes față de un fotbalist sau altul, ci scriu numai ce văd, fără răutate, fără nimic altceva!

87. Bryan MENDOZA. Venit de ultimă oră, ca detașat de la prim-divizionara FC Botoșani, argentinianul cu pașaport italian a jucat bine în prima repriză. Pase lungi pe omul cel mai bine plasat și demarcat – scuze pentru rima involuntară! – și capul ridicat înainte de a centra, schimburi de mingi „din prima”, cu adresă, așa cum se joacă în campionatele adevărate. Ca titular integralist la meciul din Kazahstan al Botoșaniului, cu Ordabasy, era normal să arate o clasă sau chiar mai multe peste noii coechipieri din eșalonul secund. Așa a și fost în cele dintâi 45 de minute. La reluare însă, parcă și-a amintit că evoluează într-o competiție din țara noastră și a început să joace „românește”! Oricum, este un transfer foarte bun.

23. Andrei RĂUȚĂ. Fără a avea un partener de tandem defensiv central care să îl dubleze așa cum trebuie la cele câteva erori personale avute, a fost co-autor al primului gol al Farului, putându-se „scoate” dacă ar fi reușit imposibilul în prelungiri. Adică, să scoată lobul lui Bîrnoi, în urma unui efort oricum de apreciat. Contribuție fără eficiență în careul advers, de data aceasta, deși este posesorul unei lovituri de cap redutabile, datorită alonjei. A ratat clar startul, nefiind deloc într-o zi bună, contrar celor întâmplate la Mioveni, în ultima etapă a play-off-ului trecut, la cel mai apreciat meci al său de la Petrolul.

30. Antoniu MANOLACHE. Căpitan în ultima partidă din sezonul precedent, căpitan și la prima din actualul, a avut, și el, o zi nefasta, ca și Răuță. Depășit la viteză, la fel ca și în amintita confruntare de la CS Mioveni, recurge în disperare de cauză la tackling-uri la sacrificiu, care nu îl ajută mereu. Adică, după cum s-a observat la duelul nefericit cu Alex Stoica, al cărui șut ratat s-a… transformat într-un penalti, prin imprudența stoperului stânga al ploieștenilor. E tânăr, va mai învăța din erori, va căpăta experiență, numai că timpul și obiectivul Petrolului nu sunt, acum, de partea lui. Se spune că numai jucând se progresează. De acord, dar și doar dacă se greșește mai puțin spre deloc. Fizicul, opinie personală, nu cred că îl ajută pentru un post delicat, pe care nu există iertare atunci când ești depășit.

18. Valentin ȚICU. Un tânăr care chiar progresează. Încet, dar sigur. Și-a mai rezolvat și problemele de viteză, și-a învățat bine rolul de apărător, și-a păstrat talentul de a centra, contribuția lui ofensivă fiind tot mai bună. Lui chiar i-au folosit meciurile multe în care a fost folosit și cred că va fi titular și atunci când nu va mai fi impus de… FRF, ca jucător „Under”.

3. Bart MEIJERS. Dacă se începe iar cu improvizații ca și în ultimele două ediții de campionat, dar mai ales în „2018-2019”, se ajunge ca un posibil fundaș central bun să fie un… mijlocaș central anonim! A avut dispariții dese din joc, în primul mitan „uitându-l” că face parte din echipă, iar asta aproape până spre final. A rezolvat ceea ce putea, a pasat repede, simplu, pe primul om, nu și-a asumat riscuri, nu s-a complicat deloc. Dar a fost prea puțin pentru un așteptat „box to box”. Trebuie folosit pe postul lui sau ținut, în caz contrar, pe bancă.

17. Alexandru Saim TUDOR. Nu mi s-a părut a fi fost în apele sale, dar nu am înțeles și de ce. Dacă în primele 45 de minute nu i-a ieșit mai nimic, în ultimele a șutat de parcă era… Ronaldo portughezul, nu brazilianul! Păcat că a vrut pesemne să rezolve tot în același stil al lui Cristiano și o fază pe care o putea finaliza simplu și aduce astfel, sunt convins, victoria echipei sale. Totuși, nu l-aș fi schimbat. E genul de fotbalist care poate fi decisiv atunci când nu te aștepți. Adică, exact de ce avea nevoie Petrolul în finalul meciului.

21. Robert-Daniel ENACHE. Pe el, fie îl pui la închidere, oferindu-i spațiu de manevră, fie mai bine îl așezi pe bancă, căci îți trebuie musai un „2002” și acolo! Ca și Manolache, are timp să buchisească „literele” fotbalului. Dacă ar avea și Petrolul timp, ce bine ar fi pentru el! Dar are?!? Îl sfătuiesc să uite repede o seară pe care aș arunca-o undeva, într-un loc ascuns, unde să nu o mai găsească nimeni. Și să-și amintească de ce îi striga antrenorul: „Dane, tu ce faci?”. Personal, nu l-aș fi chinuit 45 de minute, aproape de a-l compromite, ci l-aș fi înlocuit după 20-30, fără să se fi considerat deloc jignit. „La rece”, ar fi înțeles de ce tehnicianul ar fi procedat așa!

20. Serge Yvan Malolo EKOLLO. Nici el nu mi s-a părut a fi, ca și Saim Tudor, în apele sale, dar nu i se poate reproșa totuși mare lucru. La Mioveni, a intrat perfect în triunghiul de pase cu Armando Vajushi și Pol Roigé Rodríguez, tot dintr-un meci cu miză, și a zburdat. Marți seară, a lipsit cel dintâi, vreme de mai bine de un ceas, și s-a văzut. Pasele nu s-au mai înșirat ca mărgelele. Africanul nu și-a asumat, nici el, riscuri, ca și Meijers, nu a tras când trebuia, a și „frânat” un contraatac numai bun de „3 contra 2”, în prima repriză, neieșind prea mult în evidență. Însă, nici schimbarea lui nu se justifica, fiindcă mai are sclipiri.

8. Pol Roigé RODRIGUEZ. Și lui i se mai reproșează, de către unii fani, una-alta. Am o vorbă: greșește în atac numai cine nu se implică acolo! Ratează, pentru că se bagă, iar dacă nu ar face-o, nu ar rata, desigur! Atât de simplu este. Cert, nu a fost ziua lui, dar nici nu avea cum să fie, atunci când pasele nu curg „occidental”, pentru că numai câțiva știu lecția asta. Motiv pentru care a revenit la mai vechile sale intrări de pe stânga spre centru, finalizate cu șuturi necadrate. Va fi mai bun când vor veni jucători care știu să paseze mereu „din prima” și acolo unde trebuie. În afara lui Saim, a fost singurul care și-a asumat șutul la poartă. Trebuie încurajat s-o mai facă, ci nu schimbat, ca și Ekollo, la 1-1, cu unii care – să mă ierte Dumnezeu! – nu știu ce caută. Ca și cel care l-a înlocuit – altfel, justificat – pe Meijers!

9. Valentin BALINT. Mi-a plăcut foarte mult acest tânăr atacant și chiar nu mă așteptam! M-a impresionat viteza lui, debordantă, rar observată la echipele din CV-ul său. Iată și un atacant român care știe să se lupte, știe să fugă, știe să facă presing. Dacă se va aduce și un număr 10 care să-l lanseze așa cum trebuie, cu siguranță că noul număr 9 va deveni golgheterul Petrolului!

Despre rezervele utilizate: Mario BRATU a intrat bine în joc, însă fizicul l-a trădat după câtva timp, fiind suficiente două faulturi mai dure asupra lui, pentru ca, apoi, să se… arunce în iarbă și atunci când nu mai era atacat, la Armando VAJUSHI s-a văzut că vine după o problemă musculară, a jucat economicos, la alibi, parcă, dar știe atâta fotbal încât îți vine să-i ierți până și lipsa contribuției din defensivă, Sorry Ibrahim DIARRA este un fotbalist căruia ar trebui să i se spună… sorry!, încă de pe acum, ca și lui Eugen ZASAVIȚCHI, de altfel, posibil chiar și lui Joery POELMANS! Bine că a venit Nir LAX! Dar, ce o fi cu Salifu Amidu, care nu apare drept legitimat pe siteul www.frf.ro?

Foto: www.fcpetrolul.ro