Bine că s-a terminat anul cu… bine! Petrolul a câștigat, la scor, un meci important pe terenul incomodei Unirea Slobozia și a ajuns aproape de play-off. Calificarea, lăsată pe primăvară!

Dragos Trestioreanu - dec. 5, 2020

În ziua când, fizic, rezistă 100%, de la primul fluier și până la ultimul, chiar și pe un teren greu și pe o vreme rece, Vajushi poate decide, și fără să marcheze sau să aibă assist-uri, un meci foarte important pentru Petrolul! Lăsându-le celorlalți șansa, sâmbătă, la Slobozia, contra Unirii, de a ieși în față, în ceea ce privește golurile, albanezul a arătat de ce este cel mai bun „lup”, dintr-un efectiv care – dacă ar pune mingea jos și ar combina atunci când se impune – ar fi condus, cu siguranță, monomul ligii secunde de fotbal. Este limpede că, în condițiile în care echipa găzarilor se va (re)clădi, în 2021, după fața, asemănarea și în jurul lui Armando, atunci Ploieștiul va avea din noua, vara viitoare, o trupă în primul eșalon. În Ialomița, în partida cu incomoda locală Unirea, s-a mai observat ceva în privința găzarilor: defensiva prea alternează, și în continuare, bunele cu relele, dar și absența unui play-maker urâțește mereu exprimarea din teren. De aici, posibil, și ideea că, dacă gazdele ar fi fructificat măcar una dintre marile ocazii ale lui Toma și, respectiv, Lazăr, ar fi câștigat meciul. Fals, aș zice!

De ce fals? Fiindcă s-a uitat scorul la care au fost ocaziile Unirii, ca și, în replică, oportunitățile mari de a marca ale petroliștilor Buhăescu și, apoi, Constantinescu, la centrările lui Roigé Rodríguez, respectiv Vajushi. Apropo de cei doi din urmă, încântătoare secvența cu schimburile aeriene de mingi între ei, în lateral stânga, în sensul de atac al… „negrilor”! Peste nivelul Ligii a II-a! Cheia succesului la scor al ploieștenilor? Nu numai superioritatea primului „11” – vor, nu vor să recunoască pesimiștii -, ci și, mai ales, banca net mai valoroasă avută la dispoziție de Viorel Moldovan, antrenorul principal al învingătorilor. Iar dacă tot a venit vorba despre tehnician, mă întreb ce se întâmplă de nu poate impune renunțarea la jocul aproape non-stop bazat pe „lungă și pe a doua”, vorba unui „Rege”. Aș găsi numai două răspunsuri, sper plauzibile: fie chiar le cere jucătorilor să se exprime exclusiv astfel, fie nu le cere deloc, dar nu se poate impune în vestiar. Și într-un caz, și în altul, Moldovan ar trebui să… plece, iarna asta!

Deoarece am văzut fel de fel de comentarii, pe o rețea de socializare bine cunoscută, în ceea ce privește modul în care oaspeții au marcat cele trei goluri ale unei victorii ce-i menține în cărțile calificării în play-off, cel puțin în acest moment, dar nu văd de ce nu și după 20 februarie 2021 încolo, cred că e bine să le analizez. Nu, nu au fost reușite doar în urma unor faze fixe. Și, nicidecum, nu se poate afirma că unele norocoase. La primul gol, s-a văzut și ulterior, de altfel, a fost vorba despre o schemă lucrată. Una cu Țicu la serviciu, cu stângul, din lateral dreapta, cu Vajushi la… derută, pe lângă el, și cu un „covrig” perfect, neșters de Mondragón, căci, în caz contrar,  balonul și-ar fi schimbat, în vreun fel, traiectoria. Dar, nu a fost cazul, iar, finalmente, un „cap” dintr-un metru al lui Huja (minutul 24), a condus la deschiderea scorului. Meritul îi aparține și lui Constantinescu, cel care a scos lovitura liberă, faultat de către „tăietorul de lemne” Lazăr. Tânărul mijlocaș de bandă al Petrolului a fost implicat chiar la toate golurile, de altfel. Cum scriam mai sus că a fost o schemă repetată la antrenamente, Huja a fost aproape de 2-0, în repriza secundă, însă a ratat atunci de puțin.

Golurile doi și trei au fost din acțiune. Mai precis, cu Ekollo și Constantinescu în prim-plan, devierea cu capul, de senzație, a produsului propriei pepiniere i-a permis abia intratului african, să preia calm, la 10 metri, ușor lateral dreapta, și să puncteze la colț, în cross, cu bara, în minutul 79. Dar – e drept – și cu unele emoții, mingea fiind atinsă și de Poiană. În sfârșit, fostul echipier al Dunării Călărași i-a întors, 10 minute mai târziu, serviciul lui Constantinescu, șutul acestuia din urmă, cam de pe unde marcase jucătorul de culoare, fiind respins de goal-keeper-ul ex-fecesebist al Unirii direct la Balint, cel care a reușit în… ceasul al 12-lea, să zic așa, să înscrie prima dată pentru Petrolul! Și să caute, apoi, disperat mingea, pentru a o pune pe sub tricou, pentru a arăta tuturor astfel că va deveni tată! Săracul, de când aștepta s-o facă! Poate că nu era de așteptat un 3-0, după acel 1-0 de la pauză, înxă, dincolo de orice nemulțumire a cârcotașilor de serviciu, victoria chiar a fost meritată!

Atunci când și jocul va fi… peste cel de la Liga 1, căci nici acolo nu se rupe chiar gura târgului, vor veni și succese numai de la 5-0 în sus! Până atunci, să nu se ceară mai mult decât se poate duce la acest nivel și a nu se uita că, întotdeauna, cel mai bun lot este cel care… nu există, deci nu joacă, iar cel mai bun președinte nu-i cel din birou, ci acela care promite „minuni”, că nu-l doare gura, cum se zice! Știți, de altfel, clișeul cu… „am competența de a salva situația și a duce echipa sigur spre promovare”! Mai bine a se rămâne ancorat în realitate, decât a se crede în povești de adormit copiii! Voi reveni!

Foto: www.fcpetrolul.ro (Răzvan PĂSĂRICĂ și Cristi STAVRI)