Campioana Europei, eliminată în optimi. Italia a câștigat pe merit și va juca împotriva Germaniei. Ce meci, în sferturi!

Dragos Trestioreanu - iun. 27, 2016

Pe 1 iulie 2012, pe stadionul Olimpic din Kiev, Spania o învingea, în finala EURO a ediției găzduite de Ucraina și Polonia, pe Italia, cu scorul de 4-0! După aproape patru ani, acel ultim act a fost reeditat în optimile turneului final al Campionatului European din Franța, ediția 2016. De data aceasta, altele au fost datele problemei: o campioană en-titre obosită, având posesia, dar construind lent și previzibil, fără a avea un om de gol autentic, simplificând astfel sarcina unei trupe dispusă la orice sacrificiu, cu o defensivă pe care scria, parcă, „pe aici nu se trece!” și cu un contraatac de-a dreptul… ucigător. Departe a fost ziua în care Spania cucerea pentru a doua oară consecutiv titlul suprem de la EURO, prima echipă națională care a reușit această mare performanță!

Pe „Stade de France”, din cartierul parizian St.Denis, luni seara, în fața unor suporteri frenetici ai ambelor tabere, fotbaliștii lui Antonio Conte au avut un start viguros, goal-keeper-ul lui Manchester United, tot mai visat de Real Madrid, David de Gea, trebuind să se întrebuințeze serios, pentru a se opune deschiderii scorului. Spania a trecut cu bine de acest debut nefavorabil de meci și a început, apoi, să facă tot ceea ce știa mai bine. Să aibă posesia, mai exact. Însă, nu la fel de zdrobitor ca în alte partide, având un avantaj de doar șase procente, acum. Italia e Italia, nu altcineva! Atât de bună a fost apărarea lui Conte, cu experimentații Andrea Barzagli, Leonardo Bonucci și Giorgio Chiellini ca un trio inexpugnabil, încât căpitanul Gianluigi Buffon nici nu a avut cine știe ce emoții în prima repriză. Nici înainte, nici după ce Chiellini (foto, în echipament albastru, cu numărul 3; www.gsp.ro), în minutul 33, l-a învins de Gea, „înțepând” – din apropiere – în poarta goală, cu toată încercarea disperată de a se opune a lui Gerard Pique, un balon sărit din duelul dintre portarul spaniol și Emanuele Giaccherini, ulterior unei lovituri libere de la 20 de metri, executată de către Eder Martins Citadin și respinsă în față de goal-keeper-ul advers. Incredibilă naivitatea ibericilor la așezarea zidului din fața brazilianului naturalizat italian, cel care a avut astfel un spațiu destul de mare pe unde să tragă spre poarta Spaniei!

Cu 1-0 pe tabelă și un joc pragmatic perfect, Italia a început mitanul secund în același fel în care îl terminase pe primul. Adică, foarte atentă la construcția spaniolilor, blocându-i și îngreunându-le pătrunderile, oponenții abuzând, pe cale de consecință, de deschiderile pe flancuri ale celor doi fundași laterali, Francisco Torres Belen, zis Juanfran, și Jordi Alba. Dar, ambii nu au fost în cea mai bună zi a lor, așa cum ar fi trebuit să fie în fața inimoșilor Alessandro Florenzi și Mattia De Sciglio. Astfel, deși a continuat să-și mărească ecartul la posesie, ajungând spre final la unul de 50 de procente chiar, Spania parcă a turat în gol, ci nu a dat… gol. Măcar unul, care să fi împins meciul în prelungiri. Asediați, italienii au rezistat cu brio, astfel încât Sergio Ramos și coechipierii săi nu au putut să bifeze, multă vreme, măcar o ocazie mare de a înscrie. Iar când a mai scăpat singur și Eder, dar a șutat în de Gea, Vicente del Bosque a răsuflat ușurat că i-a rămas echipa în meci! Și a rămas tot așa până când, în primul minut de prelungiri dintre cele trei dictate de arbitrul turc Cuneyt Cakir, „macaronarii” au aruncat de la margine de pe stânga până spre dreapta, nou-intratul Matteo Darmian a preluat, s-a îndreptat spre poartă și a aruncat mingea pe linia de „6 metri”, în poziție centrală, amortizarea ușoară a acesteia picându-i mănușă lui Graziano Pelle, cel care – țâșnnind de la limita ofsaidului – a reluat din voleu, pe lângă apărătorul buturilor Spaniei, în plasă, pentru un… final 2-0! Ce să mai fi făcut și David de Gea, după ce mai salvase, mai devreme, și la șutul tare al lui Insigne! Până la reușita lui Pelle – care l-a făcut pe colericul Antonio Conte să sară, de bucurie, pe… copertina băncii de rezerve a Italiei!!! -, Gigi Buffon avusese, și el, trei parade de super clasă, la șuturile senzaționale ale lui Andres Iniesta, respectiv la reluarea din cădere a lui Gerard Pique, la cea mai mare oportunitate de a marca a Spaniei, venită cu puțin înainte de primirea golului al doilea. Deci, un portar a scos totul, iar altul a… luat și două goluri! Și așa s-a scris istoria, cu Spania plecând spre casă, neașteptat de devreme, și lăsând trofeul la Paris, pe același stadion, pe 10 iulie, urmând să fie decernat unei alte echipe naționale!

În sferturi, Italia va avea un alt adversar greu, poate mult mai dificil decât Spania. Este vorba despre reprezentartiva Germaniei, cea care parcă nu s-a întrebuințat prea mult, până acum, la EURO, dar s-a impus fără probleme ori de câte ori a fost nevoie, remiza cu Polonia, din grupă, fiind mai degrabă una de… relaxare. Adevărata măsură a selecționatei lui Joachim Loew a fost dată de succesul la un scor de forfait, din optimi, în dauna Slovaciei. Italia – Germania, în sferturi, ce meci!