Când nu (mai) are ursul coadă! La regina handbalului feminin ploieștean

Dragos Trestioreanu - feb. 8, 2016

Duminică seară, în sala Olimpia, la meciul de handbal feminin dintre CSM Ploiești și Corona Brașov, miza a fost obținerea unui atu, poate chiar decisiv, pentru ocuparea ultimului loc pe podium, la finele ediției 2015-2016 a campionatului Ligii Naționale. Au fost prezenți destui iubitori ai sportului cu mingea mică, cum sună limba de lemn, dar nicidecum câți ar fi fost de așteptat pentru un duel de o astfel de importanță. Semn că fetele lui Neven Hrupec nu au ajuns încă la sufletele ploieștenilor, altfel dintotdeauna mari iubitori ai handbalului. Dar și că mai au încă multe de demonstrat pentru a fi cu adevărat echipa cea mai apreciată din prezent, în sportul de echipă local.

Într-un moment în care despre CSU Asesoft se vorbește la trecut, despre Tricolorul LMV se așteaptă a se impune încet-încet, iar despre handbaliștii de la CSM se speră la mai bine, trupa de handbal feminin este – cum am numit-o de mai multe ori – regina sportului pe echipă din oraș și județ. O regină, însă, ca o… fată bătrână, duminică, la „Olimpia”, scuturată serios de un grup de tinere exclusiv autohtone, unele ce-ar fi putut să bată și la 10-15 goluri, dacă și-ar fi impus neapărat, ci nu s-o facă la doar patru, așa cum a afișat, la final, tabela din sală: 34-30. Sincer, eșecul se prefigura, glumind amar, încă de la… încălzire. Viteza cu care se mișcau pe parchet Hotea și compania, ca și forța cu care fetele lui Bogdan Burcea și ale fostei mari glorii Dumitru Berbece își bombardau coechipierile din poartă, înainte de derbiul pentru locul 3, contrastau cu mișcările Mihaelei Tivadar & Co., neconectate parcă la un joc de… totul sau (mai) nimic cu adevărat important. Poziția a treia din ierarhie, este adevărat, nu a fost inclusă în „ținta-obiectiv” a CSM-ului. Vechii conduceri interimare i s-o fi părut prea mult, deși nu se zgârcise deloc la sumele din contractele unor vedete. Vedete care au dezamăgit crunt duminică seara. Vedete care s-au mulțumit cu puțin ori, chiar, unele dintre ele, cu evoluții la… alibi.

Cu Dragica Tatalovic nevăzând mingea, care zbura spre poarta ei, decât mai spre final, atunci când zarurile fuseseră demult aruncate, cu mai sus-amintita Mihaela Tivadar alternând inteligența în conducerea jocului cu „disparițiile” de neînțeles, cu Marina Dmitrovic – culmea, o fostă vicecampioană mondială! – abia de mai nimerind spațiul buturilor adverse, oferindu-i șansa internaționalei Dedu de a-i stopa facil majoritatea șuturilor, cu Ivana Bozovic debutând tare „pe pistol”, dar „împiedicându-se” destul de repede, apoi, cu Nicoleta Tudor care te uimea la gândul că a făcut parte, destul de recent, din lotul lărgit al câștigătoarei medaliei de bronz de la ultima ediție a Cupei Mondiale, tehnicianul croat Hrupec ajunsese, la un moment dat, în pragul disperării. Iar omul nu-i vreunul care să nu fi văzut – și trăit – destul handbal, la viața lui. Toate aceste handbaliste, evident având valoare, ceea ce este cu atât mai mult de neconceput, au fost absolut de nerecunoscut. Și nu ar fi chiar pentru prima oară. Cu atât mai grav, deci.

M-am plictisit să mai fac trimiteri la salariile acestor fete, unele cu atâtea zerouri de te… doare mâna când le transcrii. Este vorba totuși despre bani publici, nu ai unui investitor privat, fiind treaba lui cum și pe ce îi cheltuie. Cei ai comunității, dacă abuzezi de ei fără o acoperire justificată pe deplin pe parchet, te urmăresc într-o zi. Când vine și… controlul. Atâta vreme cât actuala conducere s-a zbătut și a reușit să deblocheze impasul generat de predecesoare nu primește respectul cuvenit pentru acea acțiune, ce se mai poate spune? Mergând mai departe e vorba, de fapt, despre respectul de sine al jucătoarelor. Care, uimitor, nu prea se mai observă. Din ce motiv, oare?

Atunci când handbaliste de linia a doua, precum Alla Sheiko, Daciana Balaban și Andreea Chiricuță ajung să mai salveze din impresia cvasi-deplorabilă a serii, este limpede că nu-i deloc în regulă, acum, la echipa CSM-ului. Fete su salarii mai mici decât ale vedetelor, venite și după operații care le-au ținut apoi în cârje toata vara trecută, Alla și Daciana nu s-au ferit de contacte fizice dure, riscându-și, poate, cariera lor din viitorul imediat. Au dat tot ce-au avut mai bun și au dovedit astfel respect de sine și față de suporteri. Exact ce nu au făcut-o mult mai tritratele lor coechipere numite ceva mai sus. Și-au mai fost și alte fete ce s-au respectat, precum Ramona Farcău – iată și o vedetă care a ținut la blazonul ei! -, Elena Șerban și Iryna Burtea-Shutska. Chiar dacă CSM a câștigat, în tur, la opt goluri diferență, meciul de la Brașov, profitând de un moment de nemulțumire al adversarelor de-atunci, eșecul la numai patru, de duminică seară, nu știu dacă îi va folosi când se va trage linie. Mi-e greu să cred că valoroasa grupare ardeleană va termina cu același punctaj cu inconstanta trupă ploieșteană. Cu locurile 5-6 trecute în angajamente, vedetele se simt deja cu sacii în căruță. Își vor lua, oricum, banii, mai jos de poziția a șasea neavând cum pica, până la final. Urmărind numai atât, vor fi doar treceri pasagere prin Ploiești. Însă, atitudinea lor este cu atât mai gravă, cu cât, prin delăsarea lor vizibilă și din avion, pot provoca mutarea atenției conducerii spre altă disciplină sportivă. Una cu o mai mare tradiție și recunoscută nu numai prin marile performanțe, ci și prin seriozitate și respect față de fani. Cu ifose și idei de „după noi, potopul”, Tivadar și altele ca ea vor face rău, mult rău, însăși viitorului handbalului feminin local. Asta pentru că, dacă vrei, ceri și ți se dă mult, dar oferi puțin, din banul public, rezultatul poate fi (și)… închiderea robinetului. De tot. Și-ar fi absolut justificat.