De duminică și până joi, ba chiar și mai încolo, de ce numai despre criza de la Rapid și mai nimic despre revirimentul neașteptat al Petrolului? De ce in extenso de plecarea lui Budescu de la clubul găzarilor din Ploiești și despre ce face el acum la Farul?

Dragos Trestioreanu - aug. 17, 2023

Am lăsat să treacă zile de la „Primvs Derby” desfășurat întâia dată pe noua arenă de fotbal din cartierul bucureștean Giulești, între Rapid și FC Petrolul Ploiești. Asta pentru a vedea cât mai durează, în presa centrală, plânsul pe „umărul” trupei lui Cristiano Bergodi, respectiv cvasi-ignorarea ultimelor două meciuri bifate de cea a lui Florin Pârvu. Ei bine, departe de a se fi terminat spectacolul mediatic și joi, 17 august, privind drama din „Giulești”. Despre Petrolul? Pesemne că o rămâne pe… altădată! Dar asta este soarta unei echipe de provincie, despre care se scrie mai mult numai când se află cu cuțitul la os și mai nimic atunci când e sus pe val, atât cât poate ea de sus, în acest moment. Despre găzari s-a vorbit/scris mai mult atunci când a decis Constantin Budescu că este prea de tot să fie schimbat în minutul 62 sau 63 al unui meci pierdut pe „Ilie Oană”, în fața unei foste echipe, FC Voluntari. Sau și, mai ales, când – pe „repede înainte” – mijlocașul cu domiciliul la Ploiești a semnat un contract cu o grupare despre care amintea, de altfel, uneori, dar nu chiar de puține ori, totuși, că și-ar dori să ajungă, într-o zi, acolo, pentru a reface tandemul cu un bun prieten al lui, Denis Alibec. L-a refăcut, s-a văzut, deja. Însă, numai pentru… un singur meci! Desigur, deoarece Farul lui Gică Hagi și-a amânat meciul cu UTA, din campionat, după turul cu Floria Tallin, din turul III preliminar Conference League, iar înaintea returului din Estonia, golgheterul a plecat, pentru opt luni, să joace în Qatar.

Cu siguranță, este total nedrept să se scrie ori să se vorbească atât de puțin de Vali Țicu și ai lui, în vreme ce despre Cristi Săpunaru & Co. să nu se mai termine analizele. Adică, să prolifereze opiniile dacă să plece sau nu antrenorul italian Cristiano Bergodi și să vină un fost rapidist pe bancă. Ori întrebări dacă transferurile au fost bune au ba. Să fie foarte limpede, când FC Petrolul a jucat slab, urât, trist în primele trei etape, chiar dacă ar fi putut să le câștige pe cele cu Universitatea Cluj și de la FC Botoșani, dacă… Budescu și Grozav ar fi tratat serios, atunci, penaltiurile avute la dispoziție, a meritat criticile pe deplin. În schimb, cu Farul și Rapid a făcut două partide solide. Unele care, la rândul lor, meritau laude. Și le-a primit. Așa trebuie, de fapt, să vadă lucrurile fiecare suporter al culorilor galben-albastre. Căci, în caz contrar, punându-și o năframă pe ochi, fiecare se păcălește singur. Cui îi folosește a se face că nu vede ce se vede și de la mare distanță? Echipei, fiecărui jucător în parte, niciodată! Și nu folosește nici de a-i blama pe cei care, obiectivi în tratarea meciurilor și a fotbaliștilor echipe fanion a Ploieștilor și a Prahovei, se aleg cu anatemă. Revin asupra lui Budescu, mai precis o să încerc să cuantific plusurile și minusurile post-plecării acestuia de la clubul ce l-a lansat în fotbalul mare din țara noastră.

Ceea ce trebuie să nu se nege nici acum, nici vreodată, este că „decarul” stabilit în Ploiești este poate cel mai tehnic fotbalist din România. Superponderalitatea lui, avută mai din totdeauna, nu are vreo legătură cu felul în care „mângâie” mingea, o lovește cu „multă dragoste”, cu exteriorul special, parcă o „alintă” de fiecare dată. Din acest punct de vedere, se poate zice, fără teama de a greși, că Petrolul l-a pierdut pe jucătorul care îi lipsea de multă vreme. Mai precis pe play-maker-ul visat dintotdeauna, așa cum îmi place să scriu, sau pe „decar”, cum îi place lui Hagi să ne tot zică. Numai că, aceste mini-show-uri de pe gazon, cel puțin în partidele bifate de Budi la noul Petrolul, au adus cu ele mai puține momente de eficiență maximă. Iar de aici, pot trece spre ceva ce-a fost ignorat și nu înțeleg de ce. Ce însemna Constantin Budescu pe teren am văzut cu toții. Ce nu am văzut însă deloc, firesc totuși, a fost ce a însemnat el pentru vestiar, care erau relațiile lui, în fapt, cu toti coechipierii, mai tineri sau mai vârstnici, români ori străini. Căci, nu numai „a da” un călcâi seducător ori un gol ca la Tallin, incredibil de frumos, dar și cu noroc, reprezintă totul din partea unui fotbalist de la FC Petrolul. Cu Budescu, s-au câștigat două puncte și s-au pierdut șapte. Fără el, s-au adjudecat șase și nu s-a mai pierdut niciunul, reducându-se astfel și din acel nedorit și neașteptat -7. Q.E.D.? Pentru unii, da; pentru alții, nu!