Deși a stat aproape trei luni pe banii Petrolului numai recuperându-se și, apoi, antrenându-se, Budescu a uitat cu totul despre așa ceva, dorindu-și să plece, parcă, încă de când a venit pe „Ilie Oană”! Rămâne de văzut dacă „modelul Tamaș” va face și alți prozeliți, precum cel care este alintat „Artistul”

Dragos Trestioreanu - aug. 4, 2023

Au trecut patru zile de la sincronul lui Constantin Budescu, pe la televiziunile deținătoare de drepturi de transmisie a SuperLigii, și două de când pe siteul www.fcpetrolul.ro a apărut confirmarea oficială că acela care este alintat „Artistul” a reziliat contractul cu clubul găzarilor, la exact 12 luni de când îl semnase pe cel de revenire pe „Ilie Oană”. Asta după ce fusese vândut la Astra, cu 12 ani și jumătate în urmă, pe vremea acționariatului lui FSLI Petrom. Anul trecut, pe 2 august, cu surle și trâmbițe a fost anunțat transferul lui Budescu la Petrolul, dar sub rezerva răbdării de până la întoarcerea lui pe gazon, fiindcă se afla în continuarea recuperării post-intervenția chirurgicală la tendonul ahilean al unui picior. Eram, atunci, în aprilie 2022 și accidentarea se consemnase pe terenul echipei FC Voluntari. Cea la care Budi evolua în ediția 2021-2022 a Ligii 1. În vara lui 2022, contractul cu ilfovenii i-a expirat și – deși s-a scris și l-ar fi dorit în continuare – numărul 10 bine cunoscut la noi, în zona arabă și în cea chineză a acceptat să (re)vină la Petrolul, după ce se tot zvonise, din eșalonul secund, că ar putea s-o facă. A fost să fie, firesc aș zice, abia după promovare. În fond, așa a și tot repetat, pe colo și pe dincolo, Eh, și de aici, a venit rândul unei fotografii mișcate, ca ilustrație a unei povești de dragoste care nu prea cred că mai exista, totuși. Dacă o fi existat, vreodată, cu adevărat!

Rezumând, pe 2 august 2022, se rezolvă contractul ai cărui semnatari au fost ACS Petrolul ’52 Ploiești (marcă FC Petrolul) și fotbalistul ialomițean stabilit în reședința de județ a Prahovei, mijlocașul ofensiv Constantin Budescu. Au urmat aproape trei luni de stat dincolo de reflectoare, pentru o recuperare și o pregătire care se anticipau a dura până pe la jumătatea lui octombrie, acel an. Întrebarea „Când intră Budescu?” – mai apărea când și când. S-a primit răspunsul corect abia pe 20 octombrie, atunci când play-maker-ul a bifat primele sale 19 minute, pe finalul unui meci din grupele Cupei României, de acasă, cu Sepsi Sfântu Gheorghe. După alte patru zile, a venit rândul redebutului în primul eșalon, ulterior unei pauze meciuri oficiale de vreo cinci luni, plus cea competițională de vară, de rigoare. După 11 zile în luna a X-a, Budescu a prins un noiembrie întreg și un decembrie până în Crăciun. Apoi, iar vacanță, pauză competițională, reluarea antrenamentelor și a meciurilor-test. S-a așteptat ca sfârșitul de iarnă și primăvara ulterioară să însemne, după o pregătire foarte bună, explozia lui la FC Petrolul. A avut la dispoziție trei luni și jumătate să demonstreze cine mai era Costin Budescu în fotbalul autohton de elită. A făcut furori contra echipelor modeste, dar a fost mai discret în fața celor care realmente contau în cel dintâi eșalon. Pe scurt, o achiziție care a produs prea puțin față de cât se spera sau – mă rog – se visa.

Desigur, acum când nu mai este la Petrolul, sunt suporteri ai echipei care îl regretă, arătându-l cu degetul – elegant scriind – pe antrenorul principal Florin Pârvu. Cel din cauza căruia, pasămite, s-ar fi despărțit prematur de Petrolul. Dar există și alții care văd în renunțarea lui la trupa „lupilor” ceva bun pentru aceasta. Personal, percep situația astfel: a părăsit-o pe fosta ocupantă a locului 8 din sezonul trecut cel mai tehnic fotbalist în lot – adio pase cu călcâiul, cu exteriorul și deschideri fără cusur! – și, trebuie s-o recunosc, cel mai rotund sau împănat, în jargon zis; supraponderal – în termeni de specialitate. Iar din acest ultim punct de vedere, chiar că nu s-a pierdut nimic, câtă vreme în Slovenia și Austria ajunsese ca tras prin inel, iar contra fostei lui formații de la Voluntari arăta, deja, cu umflături laterale și prin față, imposibil de escamotat sub un tricou slim-fit. Când a greșit conducerea Petrolului? Când l-a adus, deși era în situația în care era, sau acum, când a acceptat imediat rezilierea? Pesemne că, dacă nu-l semna atunci când chiar avea el nevoie, prin octombrie, anul trecut, acesta ar fi refuzat. Deci, șefii ar trebui cauționați în privința unui jucător indisponibil, la ora respectivă. Nu și însă când Budi începuse să dea sincroane în care nu prea vorbea despre evoluțiile sale mai șterse de pe teren, cât mai ales despre… viitoarele echipe la care ar fi putut să-l reîntâlnească pe prietenul Gabriel Tamaș! Sau când, căci nu se lăsa de sincroane atipice în sportul rege de la noi, începuse să-și facă, în public, calcule dacă l-ar apuca pe Alibec în aceeași grupare cu el.

Totul a culminat nu cu acel „11 metri” important ratat în prima etapă de acasă, cu „U” Cluj, ci cu aplicarea mai sus-amintitului „model Tamaș”, adică vorbind gura fără el. Că o fi fost la nervi, chiar a fi înlocuit în minutul 68 al meciului cu FC Voluntari era o tragedie?!?, că o fi fost ceva premeditat, numai Constantin Budescu o știe. Cum tot el știe că, după pauza de câteva zile, autoimpusă, va merge la Farul, după Denis Alibec, la Chiajna, după Gabi Tamaș, ori – de ce nu? – la Chindia, atras de… Samsung, posesor de „Oțelinox”. Sau la… „U”, așa cum se zvonește mai de ultim moment! Și astfel, se închide un al doilea cerc, cu plecări de la un club pe care a clamat mereu că îl iubește nespus, dar a lăsat, tot mereu, impresia că o face numai vocal, ci nu și cu suflet. Mai degrabă, parcă abia își dorea să plece încă de când venise. Atunci, la Astra, acum… pe unde o fi! Păcat, „Artistule”, dacă ți-ai dorit ca FC Petrolul să fie numai o „haltă” în drumul tău! Urmează „prozelitul” Jefferson?