FC Petrolul, „om cu om” în eșecul de la Mioveni. Meciul pierdut de „lupi” nu a fost, neapărat, urmarea unui joc slab, așa cum s-a mai afirmat, exagerat. Adversara, deși ultima din ierarhie, s-a schimbat cu mult în bine, în mercato!

Dragos Trestioreanu -

FC Petrolul, „om cu om” în eșecul de la Mioveni. Meciul pierdut de „lupi” nu a fost, neapărat, urmarea unui joc slab, așa cum s-a mai afirmat, exagerat. Adversara, deși ultima din ierarhie, s-a schimbat cu mult în bine, în mercato!

Au trecut mai bine de 48 de ore de la încheierea primului meci oficial al FC Petrolul Ploiești în 2023, cel desfășurat pe terenul echipei CS Mioveni și încheiat cu victoria acesteia, scor: 1-0 (1-0), ca urmare a golului înscris de către revenitul de la FCSB Bogdan Rusu, în minutul 10. Eșecul neașteptat din județul Argeș a dat naștere, firesc, la fel de fel de comentarii post-factum ale suporterilor. Așa cum se întâmplă mai de fiecare dată, supărarea dă naștere, repet, la fel de fel de discuții. Sigur, și că dacă partida se încheia cu un rezultat de egalitate, nemulțumire era. Poate și un succes la limită al favoriților nu i-ar fi încântat pe pătimașii și pretențioși fani ai „lupilor”. Paradoxal, chiar dacă nu a rupt gura târgului, jocul fotbaliștilor – afișați cu echipamentul de deplasare; pe fondul dezamăgirii și folosirea acestuia fiind criticată, într-atât de mare a fost tristețea ulterioară eșecului – nu a fost unul cum s-a spus, praf, mai exact!

La Mioveni, suporterii Petrolului se așteptau, cu siguranță, la încă trei puncte puse alături de cele 30 adunate – mai mult decât era de așteptat de la o nou-promovată! – în a doua parte a anului trecut. Asta, evident pentru că gazda era deținătoarea „lanternei roșii”, avea o zestre subțire de tot, numai 9 puncte în clasament și o singură victorie, obținută pe teren propriu, în dauna dezamăgirii celei dintâi părți a sezonului în curs, FC Botoșani. În acest context, ceea ce m-a surprins este că mai nimeni nu a luat în calcul totuși că un club aflat într-o situație mai mult decât delicată, așa cum este și acum CS Mioveni, ar fi putut face mari sacrificii, în pauza competițională, pentru a drege ceea ce nu a fost bun, anterior. Așa a procedat, de altfel, cel argeșean, aducându-l pe fostul antrenor al FCSB, Nicolae Dică, un cvasi-localnic în realitate, a renunțat la destui jucători apreciați drept depășiți de nivelul actual al competiției, în fapt numai doi dintre aceștia rămânând în Superligă, dar la o grupare de subsol, „U” Cluj, iar restul ajungând în eșaloane de mai jos.

Chiar dacă nu au adus tot atâția echipieri câți au plecat, CS Mioveni a reușit achiziții bune, avându-l în cap de listă pe Rusu, dar și pe un belgian de origine maghrebiană, Benchaib, o foarte plăcută surpriză. Dică a făcut un prim „11” curajos, ofensiv, cu totul altfel decât cele dinaintea sosirii lui la echipă. Unele care te adormeau atu8nci când jucau. Atacând din start, gazdele au deschis scorul repede și, beneficiind de lipsa de eficacitate a găzarilor, au ținut de scor până la ultimul fluier al unui arbitru cu o prestație ce-a dat mult de gândit. Și nu în sensul bun, desigur. Exact așa ceva s-a scăpat din ochi: componența actuală a adversarei, antrenorul cel nou și abia venit, achizițiile, prestația tuturor jucătorilor. Ei bine, cine a crezut că deplasarea de la Mioveni urma să fie floare la ureche s-a înșelat amarnic. Nu a fost deloc conform așteptărilor, dar nu rezultatul final a fost cea mai bună dovadă în acest sens, ci modul absolut surprinzător în care s-au prezentat învingătorii.

Nu știu dacă petroliștii din teren or fi crezut la fel ca și fanii lor, însă sentimentul de teamă neescamotat în a doua parte a conferinței de presă de joia trecută, cu Nae Constantin parcă „speriat de bombă”, speech-ul lui semănând ca două picători de apă, atunci, cu acelea de fiecare dată ale lui Dan Petrescu. Cel ajuns lider acum, în SuperLigă, după neașteptat de severul 3-0 de la Ovidiu, cu Farul, de luni seară, de pe 23 ianuarie. A respecta o parteneră de întrecere este o dovadă de educație, de bun simț mai precis, însă – când nu prea știi mai nimic despre aceasta și o ridici în slăvi -, oricum ai da-o, nu oferi altceva decât un semn de frică. O frică, evident, nejustificată la acel moment, cel puțin. O frică dovedită și prin alcătuirea echipei de start. OK, am înțeles că Irobiso nu a făcut cantonamentul cu echipa, la Side, în Turcia, că se pregătise pe la Ploiești și nici măcar o săptămână, la revenirea acasă, laolaltă cu toți coechipierii săi. Într-o astfel de conjunctură, nimeni nu îi putea reproșa neutilizarea golgheterului încă de la primul fluier. Dar postarea din nou ca vârf, de avarie?, a lui Budescu, un creator de mare calitate când este pus la locul care i se potrivește, i se poate reproșa temătorului tehnician.

Exista în lotul de la acest meci un jucător de profilul unui vârf de atac, nu chiar de talia nigerianului, dar care fusese în Antalya, decisese un meci amical de acolo, bifând o  „dublă”. Oare, nu era mai bine ca Moldoveanu să fi fost atacantul din minutul 1, săgeata, iar deja-amintitul Budescu – din spate – arcul? Da, înțeleg și că trebuia scos unul dintre mijlocașii centrali. Fie nou-venitul sârb Purtić, fie japonezul Seto, ambii cu rol defensiv, cu precădere cel dintâi, căruia parcă i se interzice a trece de centrul terenului! Ceea ce niponului pare-se că i se mai permite, din când în când. Desigur, trebuie ținut cont și de faptul că Nae Constantin nu i-a avut la dispoziție pe suspendații Borța și Țicu și nici pe indisponibilul din cauza unei accidentări la genunchi, Huja. Absențe care i-au diluat, fără doar și poate, aria de alegere a titularilor, el trebuind să apeleze chiar la trei debuturi, Achim, Doua și Purtić. Cei despre prestația cărora, ca și a celorlalți folosiți contra CS Mioveni, urmează a scrie mai jos.

Încep prin a afirma, înainte de caracterizarea jucătorilor, că – per ansamblu – ei nu au evoluat atât de slab. Așa cum li s-a părut – dar repet că din cauza nervilor, a supărării, a tristeții etc. – simpatizanților lor. Cei care, din acest motiv, au cam sărit calul, cum se spune, în comentarii. Au fost bucăți de meci chiar și în prima repriză, adjudecată ca scor și ocazii de gol de către argeșeni, în care ploieștenii au practicat cel mai ofensiv joc al lor, cu pase din prima, și nu una sau sau două, ci mai multe, l-au împins pe adversar aproape de buturile inspiratului nou-venit Greab. Au ratat două ocazii mari, prin Bratu și Budescu, motiv pentru care, dacă ar fi survenit atunci restabilirea egalității pe tabelă, nu s-ar fi mirat absolut nimeni. Iar, în al doilea mitan, aproape numai Petrolul a fost pe teren, dar ratând din nou și refuzându-i-se și o lovitură de pedeapsă atât de clară, încât a putut fi „ruptă” în nu mai puțin de… trei faulturi! Nesancționabile după părerea unui arbitru de care petroliștii speră să fi scăpat pentru mai multă vreme! Deci, pe scurt, dracul nu a fost chiar atât de negru la Mioveni, ci numai acel 0-1 greu de digerat, e drept.

Și-acum, s-o iau pe rând. Leitner a primit un gol pe care îl apreciez drept imparabil. Era mascat și a fost și un șut cu pământul, cu mingea intrând în plasă lângă bara din stânga lui. Chiar dacă un comentator de pe o rețea de socializare l-a văzut nesigur acum – i-a greșit și numele, Laitner, în loc Leitner! – austriacul a împiedicat, la sacrificiu, desprinderea galben-verzilor pe tabela de marcaj, în fața altfel abilului Antal, scăpat singur în prima jumătate a meciului. Trioul din față lui Leitner a fost 2/3 nesigur, cu precădere în aceeași parte a partidei, prima. Dacă Achim a fost foarte timid în aproape toate intervențiile sale, Mathaus le-a alternat, salvând și el câteva faze grele, totuși. Singurul aproape impecabil a fost căpitanul Meijers, în absența lui Țicu. Olandezul a fost fundașul central din nou cel mai constant al Petrolului. Dacă nu l-ar fi scăpat din marcaj pe Rusu, la gol, ar fi făcut un meci absolut perfect. În benzile cvartetului  de la mijloc, Doua și Velisar au urcat adesea, au intrat în combinații – genială  pasa ivorianului către Bratu, autorul unui șut tare peste transversală, tras cu piciorul, așa cum sună o glumă, de urcare în tramvai ! -, au centrat, s-au zbătut, dar nu și-au găsit corespondentul din ofensivă care să și finalizeze acțiunile lor. Seto și Purtić și-au respectat fișa postului, sârbul arătând că știe jocul din prima. Însă, nu urcă, iar așa ceva, atunci când ești condus pe tabelă, costă. Costă destul! Dar poate că, de ce nu?, cei doi or fi ținuți la siguranță în spate, de către antrenor, pentru a-i lăsa liber lui Budescu exclusiv la creație.

În atac, Bratu (îi datorez scuze, nu el trebuind să-l taloneze pe Burnea la faza golului, fiind desemnat, de fapt, să stea liber „în căciulă”!) – într-un progres din punct de vedere fizic,  cum am scris și în cronica meciului, dar cu numai un șut la poartă, altfel specialitatea sa. Dar și acela, repet, nu cu piciorul de bază. Budescu a fost activ, excelent pasator în destule situații. Formidabil jokerul jos oferit lui Grozav, dar care nu a fost exploatat eficient! Cât îl privește pe cel din urmă, era de așteptat la mai mult de la el, tocmai că fusese lăudat de președintele lui pentru că fusese cel mai bun din cantonamentul din străinătate. Rămâne însă o piesă de bază, ca și Budescu, desigur. Intrat, imediat la reluare, Irobiso nu a părut în apele lui, irosind și o ocazie destul de bună de a egala, văzându-se astfel că nu a fost în cantonament. În schimb, introducerea tinerilor Tucaliuc și Moldoveanu, când trecuse un ceas din joc și deja intervenise teama unui rezultat negativ, putea fi de bun augur. Primul s-a dovedit mai dezinvolt decât cel pe care îl înlocuise, Bratu, cu mai multă implicare, iar al doilea a scos un penalti vizibil și de pe Lună, nu numai din avion! Și numai pentru atât nou-venitul merita băgat mai devreme pe teren, dacă nu, chiar de la început. A mai fost folosit, pentru ultimele 20 de minute plus prelungiri și Dumitriu, venit la Petrolul tocmai de la CS Mioveni. El nu a avut norocul cvasi-obișnuit al fotbaliștilor care marchează în porțile fostelor formații. Cam asta a fost tot. Nu cred că trebuie făcută o tragedie din înfrângerea de la Mioveni. Poți să pierzi, dar depinde și cum pierzi, neapreciind că s-a făcut într-o manieră rușinoasă. Așa or fi crezut numai cei care au văzut doar rezultatul final. Cei care au urmărit pe viu sau la TV partida ar fi greșit să susțină altceva. Cumva, despre o tragedie se poate începe a se discuta de-abia dacă nu se va câștiga sâmbătă, acasă, în dauna Chindiei Târgoviște, 1-1 (1-0), ieri, tot pe „Ilie Oană”, cu FC Argeș, și se va și pierde, luni, 6 februarie, la FC Botoșani, o trupă care – atenție! – a câștigat pe teren propriu, în etapa a XXII-a, cu 1-0, în dauna CSU Craiova, o echipă de play-off!

Foto: www.fcpetrolul.ro

Publicitate