Gazeta de Prahova

Ce-ați avut cu… adevăratul căpitan? Și-a reziliat contractul cu Petrolul și Laurențiu Marinescu!

Sport

Dragos Trestioreanu

Devin deja o modă, la Petrolul, despărțirile inopinate de diverși purtători de banderolă! Fie li se ia nitam-nisam bucățica aceea de pânză de pe braț, care arată, de fapt, cine-i liderul de pe teren al unei echipe, fie li se reziliază contractele ori ei înșiși cer ruperea angajamentului. Ultimul de pe listă este Laurențiu Marinescu (foto, în echipament galben albastru, duelându-se cu fostul stelist Cristian Tănase; www.ph-on.ro), despre care siteurile locale, nu (încă) și cel oficial al SC FC Petrolul, notează că s-a decis să renunțe la restul de contract avut cu clubul găzarilor. Iar asta chiar în săptămâna debutului „lupilor” în play-out. Astfel, odată și cu trimiterea, pentru a doua oară, a lui Dacian Varga să se antreneze cu… juniorii – managerul sportiv Marius Nicolae lăsând a se înțelege, la un site local cu… exclusivități ale domniei sale, că fostul internațional este considerat aproape… istorie pentru Petrolul -,s-au eliberat două locuri în lista de 25 de jucători transmisă la LPF. S-ar putea ca unul dintre „libere” să fie ocupat de un fotbalist tânăr, Sebastian Petre, care s-a mai antrenat cu Petrolul, este fost junior al clubului și a semnat, săptămâna trecută, un angajament întins pe un an și jumătate.

Revenind la Marinescu și Varga, se impun câteva comentarii. Dacă de eventuala plecare a celui de-al doilea nu va exista nicun regret – și așa, a… stat cam mult la Ploiești! -, în privința celui dintâi, sentimentul de frustrare al simpatizanților „galben-albaștrilor” cu siguranță că există din plin. Laurențiu a fost junior al Petrolului. Cu certitudine, cel mai bun produs, alături de Constantin Budescu, al centrului de copii și juniori al clubului fanion al Ploieștiului și al Prahovei. A fost vândut la o fostă campioană națională și participantă la grupele Champions League, defuncta Unirea Urziceni, fostul acționariat gândindu-se, probabil, atunci că – dacă îl mai reținea mult – risca să se plafoneze. A trecut, apoi, la Steaua și, respectiv, Universitatea Cluj, revenind pe arena Ilie Oană odată cu acel celebru contingent de jucători aduși din Ardeal de către Florian Walter. A urmat cel mai bun sezon din întreaga-i carieră, fiind o eroare că nu a fost convocat la echipa națională. Înainte de finala Cupei României din 2013, și-a rupt ligamentele pe… pârloaga de la Chiajna, iar ceva mai târziu, și meniscul. A tras de el, aproape ca nimeni altul, și-a revenit pe gazon, după o destul de lungă perioadă de recuperare. A fost întâmpinat cu urale pe „Ilie Oană”, la prima partidă. Așa cum merita un brav căpitan. Nu a mai fost chiar același dinainte, dar s-a luptat să mai fie, nimeni neputându-i reproșa că nu și-ar fi dorit. A mai primit banderola, i-a mai fost luată. Ultima oară, într-un mod absolut inadmisibil, în stagiul de pregătire și jocuri de la Lara, din iarnă.

La fel cum, atunci când Petrolul se lansase în aventura revenirii în primul eșalon, Vivi Răchită i-a luat-o ploieșteanului Cristian Vlad, pentru a i-o oferi unui jucător al cărui nume mai mult ca sigur că fanii Petrolului aproape că l-au uitat, sârbul Zoran Ljubinkovic, în Antalya, cineva – nu știu cine – a avut ideea că nu ploieșteanul Laurențiu Marinescu trebuia să (mai) fie căpitanul „lupilor”, ci tânărul portar Alberto Cobrea!!! Începând cu Cristi Vlad, continuând cu Geraldo Alves, chiar și cu Filipe Teixeira, și ajungând la Laurențiu Marinescu, conducători și antrenori și-au bătut joc, efectiv, de purtători de banderolă de la Petrolul. Nu numai atât, ci i-au și forțat să plece de la club sau să renunțe ei la echipă! Urât, foarte urât!

Altfel, un fotbalist căruia nu i-a plăcut să facă vâlvă, preferând să „vorbească” pe teren, ci nu în afara acestuia, Marinescu nu a mai rezistat, acum, și a explicat de ce a cerut rezilierea. Nici mai mult, nici mai puțin, fiindcă – la vârsta și prestigiul lui – s-a simțit păcălit, după ce i s-a transmis în Turcia că „noul Petrolul” va fi construit în jurul lui. A crezut în cuvintele mieroase, dar false, a fost printre cei mai buni jucători din acel stagiu, o spun martori oculari, și a sfârșit trezindu-se că, de fapt, ajunsese nu numai fără banderolă, ci și mai degrabă un… jucător de schimb, cu minute puține pe gazon! Situație în care, fără discuție, decizia lui are deplină acoperire, fiecare având o limită de suportabilitate maximă.

Să dea Dumnezeu ca, într-o zi, să existe cineva care să-i adune pe toți acești foști căpitani ai Petrolului și – ca un semn de respect pentru cariera lor de la Petrolul sau, mă rog, măcar ca scuze – să le ofere un meci de… retragere! Nu vor uita cum au fost tratați aici, dar – cel puțin – își vor da seama că nu mor caii, când vor… câinii!

Citeste mai departe

Statistici T5
Inline
Inline