Ce devreme ne-a părăsit colegul de breaslă Nelu Ștefănescu, fost fotbalist, antrenor, arbitru, observator și jurnalist! La revedere, prietene, pentru noi nu există adio!

Dragos Trestioreanu - Sport

Ce devreme ne-a părăsit colegul de breaslă Nelu Ștefănescu, fost fotbalist, antrenor, arbitru, observator și jurnalist! La revedere, prietene, pentru noi nu există adio!

Luni, 27 ianuarie 2020, i-am spus la revedere, pentru ultima oară, prietenului meu foarte bun de mai bine de 24 de ani, NELU ȘTEFĂNESCU. Când este vorba despre un PRIETEN, așa cum mi-a fost NELU ȘTEFĂNESCU, nu poate exista, vreodată, un ADIO! Trupul i-a mai rămas pe pământ până joi, depus de miercuri la capela de la Bucov, dar sufletul i-a urcat deja la Cer! Acolo unde s-a întâlnit cu un fost coleg de CJA, Ilie Coț, care abia a urcat pe drumul lin spre stele! Dar nu numai cu el, ci și cu alți colegi și prieteni, care se vor fi bucurat de venirea lui NELU!

Aici, pe Pământ, toți cei care l-am apreciat și iubit, dovadă stând numeroasele mesaje de condoleanțe primite pe o rețea de socializare, pe care a frecventat-o asiduu și el până când un alt AVC l-a îndreptat ușor-ușor spre zenit, suntem pe cale să îl conducem pe ultimul drum! Pentru cei care l-au cunoscut, NELU ȘTEFĂNESCU a fost un OM BUN, cu suflet mare, gata să ajute cu absolut orice ar fi putut. A avut o INIMĂ URIAȘĂ, care i-a dat bătăi de cap. A fost un fotbalist care, ca junior, a prins o finală pe terenul celei mai mari arene din România, „23 August”, plină ochi, împreună cu băieții unui alt regretat, antrenorul juniorilor mari ai Petrolului, Gigi Dumitrescu. A fost, apoi, un antrenor respectat, care a avut ce învăța de la tehnicienii săi. A fost, ulterior, și un arbitru înzestrat, un central respectat, continuând cu unul dintre observatorii cei mai echilibrați din sportul rege practicat în Prahova.

Din noiembrie 1995, a devenit și un jurnalist corect și cinstit, fără parti-pris-uri, cu dragoste de fotbalul local, pe care îl slujise atâta vreme, în diverse posturi. Fotbal care, din păcate, îl… trădase, prin unii slujitori ai săi! A scris la „ZIUA – Ediția de Prahova”, apoi la „Șocul cotidian”, terminând cu „Prahova”. A devenit, împreună cu autorul acestor rânduri, la un moment dat, co-ofițer de presă la FC Petrolul, fiind primii din istoria clubului găzarilor. Atunci, mi-a venit ideea de a le oferi spectatorilor de pe vechiul „Ilie Oană”, înaintea meciurilor oficiale ale „lupilor”, avancronici scrise pe… roluri, vorbite la microfon. A fost o premieră absolută în România! După ce m-am retras, a continuat el, de unul singur, la microfon, până ce echipa noastră de suflet s-a mutat pe arena de la Strejnic și a renunțat și el.

Publicitate

Ghinion imens, la puțină vreme după ce jucase, la o temperatură de 40 de grade, un meci de old boys pe noul „Ilie Oană”, în tribunele căruia nu a urcat, culmea, vreodată, a făcut primul AVC, din care s-a recuperat cu greu. Medicii i-au recomandat să se ferească de emoții, dar – deși afișând calmul – în interiorul lui era… temperamental. Iar asta l-a costat, în cele din urmă. La finele anului trecut i-a recidivat AVC-ul și… asta a fost! NELU ȘTEFĂNESCU va pleca de tot joi, dar îi voi păstra imaginea din Sala polivalentă Ioan Kunst Ghermănescu, atunci când, la marele meci pentru titlul mondial profesionist de box dintre prietenul nostru Leonard Doroftei și argentinianul Raul Balbi, eram amândoi cu lacrimi în ochi, unul lângă altul, aplaudând frenetic victoria ploieșteanului nostru și cântându-i: „Ole, ole, ole, campionule!”. Moșu’ a plecat anul trecut de tot în Canada. NELU ȘTEFĂNESCU a plecat de tot, acum, spre CER, iar trupul lui, de mâine, va fi coborât în țărână! LA REVEDERE, DRAGĂ NELULE, DUMNEZEU SĂ TE AIBĂ LA DREAPTA SA!