Ce este cu Hamza? – numai despre ce se întâmplă la FC Petrolul, echipa de suflet a ploieștenilor și a prahovenilor (episodul 36)

Dragos Trestioreanu - nov. 27, 2019

Am scris, nu demult, despre situația lui Younes Hamza odată cu revenirea lui la FC Petrolul. Mai exact zis, odată cu venirea lui la un alt Petrolul, decât cel de la care fusese vândut la un moment dat, de către patronatul de atunci, la Botev Plovdiv, în Bulgaria. Au trecut anii, și Younes a fost singurul dintre străinii fabuloși de la defuncta SC FC Petrolul care și-a dorit să revină la Ploiești, crezând că nu numai pentru că este căsătorit cu o localnică, având împreună o fetiță. Debutul lui, în Cupa României, la Galda de Jos, cu Industria, a fost unul fericit, tunisianul marcând unicul gol al meciului, decisiv, deci, pentru calificare. A venit și momentul oficial al revenirii pe gazonul de la arena Ilie Oană, suporterii așteptându-l să le reamintească golurile de altădată. Nu a fost să fie! Și nu a mai fost să fie nici până la finele turului campionatului Ligii a II-a, în care a acceptat totuși să joace, nu ca alți autohtoni, unii cu multe fițe! A provocat doar un autogol la Târgu Jiu, pe sintetic, cu Pandurii. În schimb, în competiția KO a „recidivat”, deschizând „balul” celor 7 goluri în poarta fostului petrolist Filip Lăzăreanu, acum la Sănătatea Servicii Publice, pe „Cluj Arena”. Când s-a tras o linie imaginară, fanii mai duri – care îl băgaseră deja în tagma „jucătorilor praf” aduși sezonul acesta, ștergând total cu buretele trecutu-i de neuitat – au trecut în dreptul numelui Younes, virtual vorbind, cuvintele precum o săgeată otrăvită: „nu face pe câți bani încasează”! Ca un popor pe care nu l-au dat banii afară din casă, de-a lungul timpurilor, românii au „boala” de a se gândi mereu resursele financiare ale altora și a vorbi des despre acestea. Și mai un obicei, să nu uit: umflă cifrele mai rău decât dacă ar face-o cu pompa! Dar, se dau mari cunoscători ai realității. Și nu sunt întotdeauna!

Revenind la Hamza, scriam că am avut impresia că se întâmpla ceva cu el. Și nu de bine, cum se zice, dimpotrivă. Mai precis, arăta tot mai mult ca un pește scos din apă și zbătându-se în zadar pe uscat. Pe scurt,scos dintr-un mediu al lui, nu se armoniza cu noii săi coechipieri. El îi juca, câțiva – mai puțin pe el. Nu știu, poate am exagerat atunci, poate nu era chiar așa, dar cert este că nu a mai fost niciun moment, meci după meci, până la accidentare, rezultat și al forțării lui, cel pe care îl așteptam. Era din modest în slab, iar meciul cu Buzăul a fost dovada clară că Younes parcă ar simți că locul lui nu mai e la Petrolul, de fapt la acest Petrolul! Impresie care, de ce nu?, poate că a avut-o încă de la conferința de presă de prezentare a sa, atunci când glume nesărate care se înghit la noi, dar nu și la maghrebieni, i-au picat greu. Nu mai are rost să insist asupra momentului de-atunci, deși sunt convins că a avut o mare influență asupra viitorului imediat. Dacă ar fi fost altfel, dacă s-ar fi simțit bine, nu cred că ar fi ratat vreodată ocazia din minutul 4 a meciului cu Gloria și putea marca, cu acel prilej, primul său gol în campionat și dezgheța astfel relația cu suporterii, care au ajuns până într-acolo, în repriza secundă, că l-au și huiduit la acel șut mult peste bară! A fost poate momentul în care, îmi închipui, s-o fi produs o „ruptură”, dacă nu chiar o „fractură”! Cât de mare vom vedea la iarnă, când nu m-ar mira deloc dacă, optând Hamza să plece de la Petrolul, se vor găsi câte unii care să spună… „ce-am avut și ce-am pierdut”! Suporterii sunt foarte greu de mulțumit, ei văd mult fotbal, ca de pe altă planetă, la TV, în CL sau EL, ori în Primera, Premiere League, Serie A sau 1.Bundesliga, și cred că s-ar putea juca și la noi la fel! Este și motivul pentru care nu mă uit decât sporadic la aceste competiții, fiindcă, altfel, aș cădea în păcatul de a-i cere lui Hamza să fie… Benzema! Și nu poate! E clar! Dar ce știu sigur că mai poate el este să mai ajute Petrolul. Însă, trebuie să fie ajutat, la rândul lui. De coechipieri, de antrenor, care nu trebuie să-și mai pună mâinile în cap a deznădejde totală și să dea apoi din ele, ca la ratarea unui junior, de conducere și de – mai ales – iubitorii de galben și albastru din jurul lui!